1,065 matches
-
aerul de la teatru, pesemne“... Sigur e că, de regretat, nu regretă nimic: nici agronomia, nici că n-a plecat la Teatrul de Comedie din București când l-a chemat maestrul Beligan, impresionat când l-a văzut jucând în Hamlet: „eram Groparul II, iubita mea, că groparul I era Leahu“; nici că nu l-a jucat... pe Hamlet, nici măcar că Timișoara însăși e ... un actor prea grăbit și nițel ingrat, căci uită prea ușor să-și aplaude valorile. Dar maestrul Petrescu știe
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
e că, de regretat, nu regretă nimic: nici agronomia, nici că n-a plecat la Teatrul de Comedie din București când l-a chemat maestrul Beligan, impresionat când l-a văzut jucând în Hamlet: „eram Groparul II, iubita mea, că groparul I era Leahu“; nici că nu l-a jucat... pe Hamlet, nici măcar că Timișoara însăși e ... un actor prea grăbit și nițel ingrat, căci uită prea ușor să-și aplaude valorile. Dar maestrul Petrescu știe că profet la el acasă
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
a văzut moartea“ de Victor Eftimiu l 1958 - Crăcănel, în „D’ale carnavalului“ de I.L. Caragiale l 1959 - Spiridon Biserică, în „Mielul turbat“ de A. Baranga, regia D.R. Ionescu l 1960 - Grumio, în „Îmblânzirea scorpiei“ de W. Shakespeare l 1961 - Groparul, în „Hamlet“ de W. Shakespeare, regia Dan Nasta l 1962 - Bolnavul, în „Corabia cu un singur pasager“ de Dan Tărchilă l 1963 - Ichtiurel, în „Dracul uitat“ de Jan Arda, regia Emil Reus l 1965 - Directorul, în „Răzbunarea sufleorului“ de V.
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
li se spune cine s-a mai născut/ Și li se dau în grijă cei ce mor.// Apoi începe să ne doară capul/ De crinii de pe ei și rînd pe rînd/ Ne-ndepărtăm de flăcările-albastre. Cîntînd pentru întoarcerea-n pămînt.// Gropari tocmiți pe capete de mort/ La potrivita vreme se adună/ Și-i lasă-n gropile în care-au fost/ Și pun pe ei o lespede mai bună" (Obicei). Dar instrumentul morții e, de regulă, cruzimea, care n-ar putea fi
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
când scriitorii adevărați intra și ei în joc (fiindcă li se cere s-o facă și n-au curaj să se opună sau fiindcă vor să obțină diferite avantaje). Cu o falsitate jalnică, ei simulează simularea literaturii. Cel mai delicat gropar al comunismului În loc să ne înspăimânte, această realitate literară sinistra ne satisface curiozitatea intelectuală și de la un moment dat chiar ne amuză. Ceea ce se desfășoară în fața noastră este și o comedie. Păharului de cristal al poeziei i se substituie o cană
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
Înspăimântătoarea priveliște a literaturii nu ne mai înspăimânta. Ana Selejan a transformat-o într-un obiect de studiu, i-a revelat - prin punerea în râma - istoricitatea. O femeie frumoasă și delicată, care își petrece timpul în biblioteca, se numără printre groparii comunismului. Ea nu se lansează în diatribe vehemențe împotriva realismului socialist, nu cere pedepsirea promotorilor lui. Trece doar în revistă, cu detașare, produsele literare ale epocii și prin această le dezactivează. Titlul cel mai potrivit pentru cărțile Anei Selejan ar
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
Dumitru Popescu Istoria ca pampfet Începând evocările mele din „prima fază“ a regimului de aproape o jumătate de secol mă întreb: ce și-au dorit groparii acestuia când l-au împins în fosa funerară? Firește, întrebarea nu vizează numai răsturnările din România. Unii români, cei ce susțin că au avut un rol mare în „îngropăciune“, respectiv „revoluționarii“, intelectualii „rezistenți“, victimele fazei de debut a comunismului și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
disciplină și muncă, fără programe, obiective, plus un portofel mai plin. Cum s-au satisfăcut revendicările acestor categorii știe toată lumea și, în primul rând aspiranții respectivi. Ne rămâne să întrebăm cât de corecte au fost și sunt caracterizările făcute de „groparii“ regimului defunct. Există un document public de rang prezidențial, care și-a asumat, chipurile, rolul de bilanț al epocii, în spatele căruia se aflau și foști propagandiști comuniști, deveniți apologeți ai capitalismului. Dar documentul, ca și o mulțime de contribuții publicistice
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Ofelia), Andrei Aradits( Horatio), Răzvan Vasilescu ( Rosenkranz), Cornel Scripcaru (Guildenstern), Fortinbras (Vlad Zamfirescu), Valentin Popescu (Voltimand), Mihai Cibu (Cornelius), Șerban Pavlu ( Marcellus), Gheorghe Ifrim ( Bernardo), Costel Cașcaval ( Francesco), Petre Lupu (Osric), Răzvan Săvescu ( Reinaldo), Irina Petrescu (Actrița principală), Mihai Constantin (Groparul) ș.a.
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
lui de început, monstru e și acm, mai ales acum, uitat aici, blestem industrial orașului-lumină. Rod întîrziat al dezordinii ce afectase, ab ovo, mintea clasicului bărbos, criminal falimentară în utopia ei destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
trebuie să rostească celebra replică, amuțește, o uită (teama viscerală a actorilor). Ceilalți îi suflă parcă, aproape șoptit, textul, ca un cor antic, închegat ad-hoc. Groapa Ofeliei, de exemplu, este asimilată vizual unui cimitir "desenat" la vedere de cei doi gropari. Crucile răsar pe scenă, una după alta, teribil. Sunetul morții, al morților celor ce sînt și al celor ce vor veni, se aude. În final, scena duelului este seacă și terifiantă. Mesele, încropite pe șantier, sînt pline de zeci de
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
în numeroase spectacole de teatru, sub îndrumarea unor regizori de calibru precum Ion Cojar, Gelu Colceag și Tudor Marascu. A jucat în filme românești și străine, între care „Fii binecuvântata închisoare”, regia Nicolae Mărgineanu, „Cold mountain”, regia A. Minghella, „Profesiunea: gropar”, regia Cătălin Cocris. „Într-o lume în care banul este valoarea supremă, există, totuși, oameni care aleg dragostea. Am vrut să spun o poveste despre asta, dar într-o notă comică, pentru că umorul ne salvează. Râul zilelor noastre este seducător
PREMIERA la Teatrul Elisabeta: Harca se intoarce [Corola-blog/BlogPost/92591_a_93883]
-
să mai vadă. „Și-apoi, ce-i drept, a cam trăit destul; Și-a îngropat bărbatul și-un nepot, De parca o uitase Dumnezeu. Mai bine că s-a dus. Așa socot!„ Ei, da’ și eu m-am ostenit ceva”, Făcu groparul, măi turnându-și vin. „Se sapă greu pe ger și de-așa chin Vă faceți milă de-un bănuț în plus”. „Acuma, că s-a dus, vă rog frumos”, (Grâi printre meseni o intrebare), „Veți scoate casă asta la vânzare
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
să mai vadă.„ Și-apoi, ce-i drept, a cam trăit destul;Și-a îngropat bărbatul și-un nepot,De parcă o uitase Dumnezeu.Mai bine că s-a dus. Așa socot!„Ei, da’ și eu m-am ostenit ceva”,Făcu groparul, măi turnându-și vin.„ Se sapă greu pe ger și de-așa chinVă faceți milă de-un bănuț în plus”.„Acuma, că s-a dus, vă rog frumos”,(Grâi printre meseni o intrebare),„Veți scoate casă asta la vânzareSau o
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
dar dacă popularitatea s-a pierdut în timp trebuie să arătăm cu degetul către cei responsabili, care n-au nici legătură cu fenomenul, nici respect pentru muzica ușoară: directorul festivalului, Cristian Zgabercea (despre care constănțenii își amintesc ca despre un gropar al culturii locale și care acum a fost adus ca... salvator la TVR!!) și așa-zisul “producător artistic” Niki Constantinescu, care sigur nu-i deosebește pe Vasilescu de Vasilache, pe Mălineanu de Elly Roman. Iată de declară acesta într- o
Moartea unui festival by Silvia Leontenaș () [Corola-journal/Journalistic/84227_a_85552]
-
rămân de chin blagoslovit. Batjocură a sorții: frați de sânge, Nu pot de neiubire a mă plânge... LV Ce rost au marmura de pe morminte și aurul din cripte? Versul doar E de folos aducerii aminte, O știi; clepsidra-i regilor gropar. Statuile, sub sabia lui Marte, Umil vor săruta cândva țărâna, Palate vor cădea, dar nu e moarte Să-ți ardă, vie, amintirea: una Cu versul meu fiind, strivind uitarea, În glorie te vei afla în toți Ce vor trăi atunci
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
patria socialismului victorios", Cameleonea se "repatriază" a doua oară în România ocupată de sovietici, unde i se încredințează misiunea de-a supraveghea organizarea și consolidarea Agitpropului de la București. Astfel începe cariera celui ce avea să fie numit "dictatorul culturii române" "groparul culturii", Malvolio etc. "Posedat al revoluției", Leonte Răutu nu omite a se arăta supus pînă la servilism și adulare față de superiorii săi în structurile politic-administrative, mai cu seamă față de "cei mai iubiți fii ai poporului" Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
sfâșietoare melodie peruană despre neputință, renunțare și moarte. Cântecul s-a auzit la nesfârșit în noaptea de priveghi și-a răsunat, la ceasul înmormântării - era o zi cu soare și vânt, în care se adunase toată inutilitatea existenței umane - în timp ce groparii coborau sicriul în pământ. Un alt prieten, altminteri prea puțin dispus la meditații metafizice, ba chiar brutal în relațiile cu cele veșnice, mi-a spus pe neașteptate: Când am să mor, vreau să mi se cânte piesa asta". Eram în
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
sine și pentru cititor. în cazul dvs., vă înțeleg stupoarea. Scuze! în cartea pe care o pregătiți, intitulată Pubela cu sentimente (!), mă rog, e gustul și dezgustul autorului, care ar trebui, cred, să se discute și el, e suveran. între gropari medaliați și gropari medievali, transcrierea înclină să dea câștig de cauză celui de-al doilea. într-un alt exemplu, cititorul nu este sigur sută la sută că v-ați referit la câșlegi și nu la cu totul altceva. în cartea
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
cititor. în cazul dvs., vă înțeleg stupoarea. Scuze! în cartea pe care o pregătiți, intitulată Pubela cu sentimente (!), mă rog, e gustul și dezgustul autorului, care ar trebui, cred, să se discute și el, e suveran. între gropari medaliați și gropari medievali, transcrierea înclină să dea câștig de cauză celui de-al doilea. într-un alt exemplu, cititorul nu este sigur sută la sută că v-ați referit la câșlegi și nu la cu totul altceva. în cartea care vă va
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
Simona Constantinovici și „Râma” de Gheorghe Miron. La lansare au fost alături de autori Mircea Mihăieș, Ioan T. Morar și Daciana Branea. „O fată sensibilă, întreținută de un italian cam consumat, un pictor ce se caută pe sine în compania unor gropari, prostituate, țigani, existențe mizere, nefericiri muiate în alcool, - toate acestea sunt strânse de Daniela Rațiu în «Ochelari de damă». Alexandru Potcoavă practică o proză cu o arhitectură epică, în care metafora centrală este aceea a evadării - o evadare în trecut
Agenda2005-51-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284504_a_285833]
-
mai diferite și punând sub semnul întrebării principiul egalității de șanse, pe care se bazează societățile democratice. Paradoxul face ca rolul esențial în polarizare să revină tocmai tehnologiei de vârf a secolului XX, și anume informaticii. Informatica s-a dovedit groparul egalității de șanse și, implicit, al democrației. La început și chiar și mai târziu, cu toții am fost convinși că net-ul va spori capacitatea oamenilor de a comunica și, totodată, de se simți liberi și egali. În regimurile autoritare, cum
Fractura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4223_a_5548]
-
de expresivitatea dialogului. Personaje din piese celebre reunite în situații inedite (de pildă în Pescărușul din livada de vișini îi reîntîlnim, între alții, pe unchiul Vania al lui Cehov, pe Nora a lui Ibsen, pe Zoe a lui Caragiale, pe Groparul din Hamlet), păstrîndu-și caracterele originare dar puse în dramă altfel decît în textele care le-au impus în memoria noastră, tensiuni și conflicte aparent emoționale, foarte puțin teatrale sau, mai bine zis, de o teatralitate paradoxală, dezvoltări tematico-stilistice în marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ideea dramaturgului nu cred că are nevoie de nici un suport explicativ. Alt exemplu este la fel de elocvent: cel al personajelor dintr-o piesă și mai... explicită, Pescărușul din livada de vișini. Ele sînt (în ordinea indicată de autor): Unchiul Vania, Nora, Groparul, Prefectul, Zoe, Nikolai Vasilievici, un polițist, o servitoare. Lăsînd la o parte mura din gură, ar fi de spus cîte ceva și despre această distribuție (din nou) "originală". Unchiul Vania este cine bănuiți, dar nu este numai cine bănuiți (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vișini cum n-a avut nimeni niciodată. Nora ("n-auzi că eu sînt un pescăruș?) visează, firește, marea, dar se va mulțumi cu o inundație, cu un furtunar (tot o pasăre) și cu somnul ("vom dormi... vom visa") nepoatei adevărate. Groparul este gropar, desigur, dar nici măcar groapă nu sapă el, el sapă o piscină în mijlocul unui gazon englezesc. Cine putea să apară în acest context (pretext) cehovianoshakespearean? Prefectul și Zoe, desigur, veniți din O scrisoare pierdută, dar cu remarcabile însușiri mimetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]