500 matches
-
A fost și asta o idee pe care am luat-o în calcul la un moment dat, își amintește domnul Președinte. — Buzău, Focșani, Bacău, zice Monte Cristo cu gîndul la dealurile, viile și strugurii de la Panciu și Odobești. Mai sînt gropițe pe ici pe colo, simte nevoia Sena să le aducă la cunoștință, ca peste tot, zice. — Ăsta e ultimul lucru care mă interesează, spune Petrică, ce mai așteptăm? întreabă devenind dintr-odată nerăbdător, am uitat ceva? — Ciudat, zice domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar fi trebuit să-mi dau seama că avem de-a face cu un defect sub forma Confratelui Blades. Mă duc cu mașina Înapoi la sediu. În curînd stau la birou studiind țîțele pline ale Monicăi de la Sheffield, cu fiecare gropiță de pe ea bine conturată. Fotograful și-a făcut bine treaba cu asta. Un Învățăcel perspicace În meseria lui. Sună telefonul. Linie externă. Inima-mi stă În loc și apoi simt În piept o lungă strîngere de inimă. Ridic receptorul. — Alo? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pline de sânge Închegat. L-am ridicat de jos și l-am pus pe o fructieră de sticlă, În bucătărie. Noaptea am coborât În curte și, la lumina lunii am săpat În mica brazdă de pământ cu un cuțit, o gropiță În care l-am vârât, acoperind-o apoi la loc. L-am visat În aceeași noapte, cum se rotește deasupra capului meu cu aripile larg desfăcute, până când se face un punct alb. Dacă l-a omorât ea și mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care-și Împrumutase gestul dintr-o dragoste necunoscută. Dacă vrei, spuse ea. Am crezut că prezența mea te plictisește. Să vin la noapte? Ea Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În gropițe articulațiilor, cu unghiile Înroșite la vârfuri ascunzând șirul de cifre, calculele domnului Eckman, subterfugiile și viclenele lui capcane -, oferindu-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și creditele ascunse ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la fel de stăruitor: — Spui că nu a fost prea rău, drăguțo, dar văd că suferi. Apoi își luă mâna uriașă de pe brațul lui Carol și arătă spre zona în care se găsea propria-i inimă. Bărbia masivă i se umplu de gropițe și obrajii i se încrețiră când pe față i se întipări ceea ce se voia drept compasiune profundă, poate chiar empatie... da, empatie, dat fiind că, nestingherit de Carol, el continuă: — Mă pot regăsi în această durere a ta, Carol. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
când ne opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu un minuscul roman, în patru părți, pe care l-am botezat Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fiziologia sistemului nervos În general și a creierului În particular de Franz Joseph Gall, o lucrare de referință În frenologie. Deși inițial am privit cu destul de mult scepticism ideea că e posibil să citești caracterul unei persoane după ieșiturile și gropițele din craniul său, palparea sistematică a tigvei proprii - cu ajutorul lăbuței din față - mi-a dezvăluit niște protuberanțe uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lovind-o ușor cu vârfurile degetelor, mai întâi pe umeri, de-a lungul adânciturilor roz lăsate de lenjeria intimă, apoi pe spate, unde încuietorile de metal ale sutienului lăsaseră pe piele amprenta unui medalion, și-n cele din urmă pe gropițele săpate de elastic chiar sub sâni. Soția mea a rămas în tot acest timp într-o stare ca de transă, bolborosind în barbă pe-o voce joasă, în vreme ce vârful arătătorului drept al lui Karen îi atingea sfârcul. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fiecare înclinată ca un penis argintiu spre despicătura feselor ei, că-i atinsesem involuntar buca stângă. Tocmai când femeia aceea tânără, absolut fără chip pentru mine, își schimba greutatea de pe coapsa stângă pe cea dreaptă, am pus palma peste o gropiță din materialul ușor uzat. După o pauză lungă, s-a uitat în jos la mine cu un ochi știutor. Am fluturat servieta spre ea și-am murmurat ceva în franceza mea de baltă, executând în același timp o pantomimă elaborată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și eu de altfel, știți, tot încercând, am renunțat la acela și-l iau pe acesta, dar ce întâmplare cu amândouă cărțile... Doamne, puteai să fii mai explicit, dar ai exprimat ideile principale. Acum e rândul ei. Ea surâde. Are gropițe. Îți place și mai mult. Spune: - Da, aveam o poftă teribilă să citesc o carte bună. Asta, la început nu mi-a plăcut, dar apoi a început să-mi placă... Ce ciudă mi-a fost, când am văzut că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se lăuda la toată lumea! M-a botezat maică-mea pe ascuns, că el nu voia s-audă, zice partidu’ că nu, nu... S-a dus cu mine să mă arate la cantină, frumos băiat i-a făcut femeia, are și gropița-n bărbie ca tat-su, m-a desfășat s-arate că-s dotat de mic, a pus mesele cap la cap, a cinstit pe toată lumea, au cântat și m-a uitat acolo, de m-au găsit bucătăresele orăcăind pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreun câine. Chiar așa chel cum e, veterinarul parcă mi-ar fi vechi prieten. Parc-ar fi unul dintre băieții cu care am crescut. Are un zâmbet pe care parcă l-am văzut în fiecare zi în copilărie. Îi știu gropița din bărbie, și fiecare pistrui de pe nas. Strungăreața dintre cei doi incisivi, știu cum obișnuia să fluiere prin ea. Aici și acum, îi dă o injecție câinelui. Stând în picioare lângă o masă de oțel argintiu într-o încăpere friguroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă, eroul nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne și le pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl adora pentru frumusețea și inteligența deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și un păr negru, de tăciune. Era înalt, subțire, tăcut și pașnic iar zâmbetul timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când se uita la el. Era fascinată de acest coleg neobișnuit care n-o lua în seamă, nu-i vorbea și-i întorcea spatele atunci când se apropia. Atitudinea lui Crin rănea inima exaltată a fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inima plină de cele mai fierbinți sentimente. Nu-și amintea să mai fi făcut, vreodată, o așa pasiune nebună. Masculin în toate trăsăturile, cu o încruntătură severă de om pretențios, ce-i ațâța dorința de a-l cuceri și o gropiță de copil în obrazul stâng, creată pentru a-i fura ei mințile și-a o face să viseze la cele mai obraznice alintări, tânărul Noia întruchipa un univers din care Luana ar fi dat orice să facă parte. La rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din glasul egal și nepă sător al lui Din ce voia el să zică de fapt. Putea să dea un sens vorbelor lui doar când observa unele mici semne, cum ar fi fost ușoara Îngustare a ochilor, plăcere, sau apariția gropițelor, sarcasm ori dispreț. — Din același motiv ca al tău, i-a răspuns. Nu mi-am ter minat treaba. Pur și simplu nu mă simt În stare să-i părăsesc pe copiii ăștia. — Vasăzică ții cu ei! Dacă prin asta vrei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu mai simt nimic, e demult asta, am luat Postinor, Fetele mi-au adus pastilă, doar am luat-o cu degetele și am înghițit-o și altceva n-am făcut nimic, doar pipi, dar tot acolo, pe plajă, într-o gropiță sub mine, ca și cum aș fi vorbit cu Prințesa Miau, și am mai făcut o dată pipi pe câine, din greșeală, dar asta se va întâmpla la mare, când vom merge noi 3, și asta înainte de ziua aceea. Zi-mi povestea, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe săptămână, când, Însoțită de părinți, intra Îmbujorată de emoție la proiecția de la ora opt. Dacă o Întreba ce mai face, ea Îi răspundea „bine, mulțumesc”. Până și iarna, când lumea mai suferă de frig. Avea dinți strălucitor de albi, gropițe În obraji, și tropăia ușor ca să se Încălzească. Mâinile și le ținea Într-un manșon din blană de iepure, iar părul Îi era prins la ceafă cu o fundă de catifea. În prezența ei, Coriolan uita să mai rupă biletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei, care învață să îmbătrînească. Artă cu mult mai dificilă decît cealaltă arta de-a muri. Nu credea să-nvețe a îmbătrîni vreodată. E mai greu și durează mai mult. Șichy și-a lăsat în jos năsucul fin, de setteriță. Gropițele (erotice) din obraji îi vin bine. Are 22 de ani și-un sfert, fără un sfert, pe-aici. Bătrînețea n-o privește. Pe mine, da. Tentația de-a exista" te duce drept la bătrînețe. N-ai nici un încotro: dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pentru că sună destul de trist să spun ultima mea carte, o dau pe un ton mai vesel: Nu vreau să te melancolizez, Șichy. O să mai fie una, cea făcută cu tine. Sînt sigură că zîmbetul încîntat i-a adus în obraz gropițele nostime. Mă asigură că nu-mi fură confidențe: Publicăm numai ce doriți să publicăm, doamnă Iordana. O să-mi înțeleg mai bine viața, proiectînd-o pentru Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi s-a retras semnătura prea mult timp ca să mă tot gîndesc: n-o fi politicește incorect ce spun? O fi non-politic corect? Nu cumva nu-i corect politic, politic clean, politicește corect? Miss Deemple și-a adîncit una din gropițe, cu schepsis... Nu că aș... Răbufnirea mea umorală ("vultureala ta", cum îi spune Magda U.) nu-i de oprit: Să știi, Șichy, polemică în regimul totalitar cu "Scînteia" nu exista. Cum adică? Să te încontrezi cu careva de la "Scînteia"? Categoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-l ocăra rău, că s-ar fi lăsat influențat de Blaga. Tare mai era atent Crohmălniceanu ca nu carecumva să se "devieze". Greaua "moștenire a trecutului" era un clișeu proletcult numai bun pentru a defăima valorile românești. A, își adîncește gropițele Șichy. De-aia-l folosește Petre Roman în discursul contra opoziției. E moștenire de familie, de la tata Valter. M-am înșelat. Nu-i detașată deloc Miss Deemple, mi-a și mărturisit-o: "Nu pot să mă ocup la modul neserios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai aspră voce. Răzbelnică mai ești. Cu toată lumea, chiar și cu prăpăditul de mine. Îi dă, totuși, lui Mișu Negrițoiu pace. Motanul sare în vișin și stă acolo, cocoțat între straturile cu tufanici și Dumnezeu, întrebîndu-se cum umple Miss Deemple gropițele alea din obrăjori. Mai rămîn pe banca de sub măr. Tonurile de chihlimbar ale grădinii mă fac să mă închipui o insectă grasă și verde, prinsă-n rășină. Îmi simt cerceii cam grei în lobi. Mi-i scot și mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stînd de vorbă. Conversația se întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația gură la gură, dinții mici. Rusalin căutîndu-i cu limba gropițele din obraji. Șarpele casei ticăie ca un ceas demodat. Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n desenul lui Wittgenstein, se îndoiește vocea a doua. Și de ce n-ar fi percepția mea realitatea? Simt iarăși gustul de Brontë, de Jane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
A fost și asta o idee pe care am luat-o în calcul la un moment dat, își amintește domnul Președinte. — Buzău, Focșani, Bacău, zice Monte Cristo cu gîndul la dealurile, viile și strugurii de la Panciu și Odobești. Mai sînt gropițe pe ici pe colo, simte nevoia Sena să le aducă la cunoștință, ca peste tot, zice. — Ăsta e ultimul lucru care mă interesează, spune Petrică, ce mai așteptăm? întreabă devenind dintr-odată nerăbdător, am uitat ceva? — Ciudat, zice domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]