210 matches
-
infarct. O port și acum în gânduri, după atâtea decenii. Muzeul îl amenajasem în clădirea din curtea Bisericii din Jos, construită în acest scop și unde, de fapt, fusese început de prof. Petre Ionescu-Muscel încă din 1937. Sub muzeu era gropnița. Nu știam. Singur, într-o liniște perfectă sau, ca să fiu în temă, mormântală, ștergând de praf obiectele și șmirgheluind sfeșnicele de alamă, văd la un moment dat ridicându-se ușor covorul din iută de pe podea. Am rămas nemișcat. Așteptam cu
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
păr. - Ce faceți, dom’ profesor, v-ați speriat? zise unul dintre copii. Noi venim aici în fiecare zi, intrăm pe ferestruica din spate. - Jos sunt oase multe și glăvățâni de oameni morți. Mi-a zis bunicu’ că aici a fost gropnița din timpul războiului, a adăugat celălalt. I-am recunoscut și mi-a mai trecut groaza ce mă cuprinsese. Erau niște puști, foarte isteți de altfel, Marius Pavel și Mihai Mitucă. Mi-au arătat și niște cartușe găsite în subsolul clădirii
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
altfel, Marius Pavel și Mihai Mitucă. Mi-au arătat și niște cartușe găsite în subsolul clădirii, rugându-mă să le duc eu la Miliție. Așa am și făcut, erau vreo două cutii pline. Am astupat bine chepengul ce ducea în gropniță, precum și ferestruica, păzind astfel obiectele valoroase, de patrimoniu, strânse cu grijă, timp de peste trei decenii de preoții Ion Radomirescu și Grigore Venescu, ultimul ferindu-le mulți ani, ascunzându-le de furia comunistă. Cele două muzee au devenit în curând ținta
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
mica tribună destinată preoților în timpul predicii) fiind o caracteristică a catolicismului, a apărut la bisericile moldovenești, mult mai târziu decât la cele din Transilvania. Foarte frecvent, în perimetrul dintre naos și pronaos se poate intâlni o mică încăpere boltită numita gropniță (camera mormintelor) în care este situat mormântul ctitorului și a familiei acestuia. Cel mai important monument funerar moldovenesc de stil gotic (înscris pe lista patrimoniului internațional) este cel al pârcălabului Luca Arbore, din biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” din
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
capului Sfântului Ioan Botezătorul” din comuna Arbore, județul Suceava. Desigur, mormântul domnitorului Ștefan cel Mare, aflat la Putna este apreciat la aceeași valoare. Ambele morminte se aseamănă, fiind așezate sub un arcosoliu (o nișă arcată adâncită în grosimea zidului). Prima gropniță este atestată în 1466, la biserica mânăstirii Putna. Deseori, în zidul adiacent sarcofagului vom observa o scara în spirală care urca la bașcă (tainiță), o încăpere secretă, de mici dimensiuni, destinată păstrării unor valori sau folosită ca refugiu în caz
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
potire, mostranță, candela pentru «Lumina veșnică» și Crucea pentru procesiuni. Consacrarea bisericii și Catedrala Episcopilor de Cenad a fost făcută la 24 aprilie 1803, a doua zi după sărbătoarea Sfântului Gheorghe, patronul spiritual al Domului. În demisolul Domului se află «gropnița» unde au fost înmormântați episcopii diecezei. «Domul» / Catedrala Episcopiei Romano-Catolică din Timișoara a fost construită între anii1736-1758. Piața Domului / Piața Unirii este cea mai veche piață din Timișoara, inițial numindu-se Piața Losonczy, în memoria comitelui Ștefan Losonczy, ucis în
CRONIC[ DE BUDE IOAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360409_a_361738]
-
crâncene blesteme/ m-au părăsit și codrii și inima-mi greu geme./ Sunt țintirimul tragic,, cu morți ce n-au murit,/ ce-n cazne lungi și grele cu ei am zăbovit./ sub apăsarea morții ce stă să ne sugrume,/ în gropnițe commune ascunși de cer și lume,/ răsună-n piepturi stinse cantările de ieri,/ din stihurile sfinte, a Sfintei Învieri!/ Nădejdea neînvinsă supune gândul trist,/ ne-mbărbătăm la crucea durerilor lui Christ!/ Te-mbrățișezi cu morții și ierți toți temnicerii.../ Și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
izbutesc, în cele din urmă, să reconstituie, cât de cât, sensul risipit, ancestrala “vatră cu stele” (ce absoarbe, în polisemia ei, spațiu, timp și stare de spirit), reușesc să-i refacă nevăzutului Sens, parțial, chipul, conturul, smulgând din uitare, din gropnița vremii, fragmente precum obcina, munții, voievozii, strămoșii, părinții, copilăria: “Basmul l-am sfârșit. Copilul doarme,/ Duhurile serii-s fără arme:/ Fulgerele, ploaia, norii vântul/ Și-au pierdut podoabele, avântul.// Cea mai limpede a nopții oră/ Trece lin prin liniștea sonoră
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevei și Cernăuților, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotareldr acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei tări, umăr la umăr cu fratii lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori au apărat de-a lungul secolelor ființa
SCRIEM CA SĂ NU SE UITE-DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346416_a_347745]
-
săvârșită de un sobor de 64 de arhierei, preoți și diaconi, în frunte cu mitropolitul Teoctist, episcopul Tarasie al Romanului, egumenii mănăstirilor. Pornind de aici, importanța mănăstirii Putna se manifestă în toate timpurile următoare. În afară de faptul că aici se află gropnița lui Ștefan cel Mare, a familiei și a urmașilor săi până la Petru Rareș, încă din timpul voievodului, cu îndrumarea primilor ei egumeni - arhimandriții Ioasaf, Paisie (zis cel Scurt) și Spiridon - Mănăstirea Putna a devenit cel mai însemnat centru religios, cultural
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
pilaștri și ferestre dreptunghiulare gotice. Din pridvor se trece în pronaos printr-o ușă masivă având la partea superioară o pisanie în care se menționează lucrările de reconstrucție din timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija. În camera mormintelor (gropniță), care primește lumină prin cele două ferestre existente în zidurile dinspre nord și sud, se află mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, unul dintre cei mai pricepuți conducători de oști, apărător de țară, genial om politic, diplomat, organizator și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
sub domnia lui Ștefan cel Mare, arta executării lespezilor funerare ajunge la un înalt nivel. În acele vremuri s-a constituit o adevărată școală autohtonă, cu trăsături specifice, cu un repertoriu decorativ bogat în stilizări vegetale și geometrice. În această gropniță au mai fost înmormântați: Maria de Mangop, a doua soție a domnitorului, la 19 decembrie 1477, fiii săi Bogdan și Petru, la 27 iulie 1479 și 21 noiembrie 1480, domnitorul ctitor, la 2 iulie 1504, doamna Maria Voichița, la 1511
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
14 ianuarie 1627, și doamna Maria - prima soție a lui Petru Rareș -, la 28 iunie 1529. În pridvorul bisericii se află mormântul mitropolitului Teoctist (18 noiembrie 1477). Toate aceste morminte au frumoase lespezi funerare cu inscripții în limba slavonă. Din gropniță am trecut către naos printre două coloane masive, care au înlocuit peretele despărțitor specific stilului arhitectonic ștefanian, în secolul XVII. Naosul este luminat de patru ferestre, două la sud și două la nord, are deasupra turla deschisă, de formă octogonală
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
la sud și două la nord, are deasupra turla deschisă, de formă octogonală la primul etaj și hexagonală la etajul superior. Privită din afară, se observă coloanele torsionate și ancadramentele la ferestre. De reținut că toate ferestrele - altar, naos, pronaos, gropniță - se termină în arc și sunt prevăzute la exterior cu grilaje metalice. În interiorul bisericii pardoseala este din marmură, iar în pridvor este din lespezi de piatră. Acoperișul bisericii imită șindrila, dar este confecționat din tablă de aramă așezată în rânduri
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
duhul și este condusă pe ultimul drum de un cortegiu funerar în cap cu „părintele vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți călugări și popi și toată boerimea și cu toate gloatele curții” spre a fi înmormântată la Mărgineni „în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a-dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Constandin Cantacuzino biu vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme. Vécinoe pameat!” Bărbații aceștia se însurau Soții aduse de peste graniță
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cortegiu funerar în cap cu „părintele vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți călugări și popi și toată boerimea și cu toate gloatele curții” spre a fi înmormântată la Mărgineni „în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a-dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Constandin Cantacuzino biu vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme. Vécinoe pameat!” Bărbații aceștia se însurau Soții aduse de peste graniță încercând, într-o carte publicată acum câțiva ani, să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părinți călugări și popi și toată boerimea și cu toate gloatele curții” spre a fi înmormântată la Mărgineni „în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a-dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Constandin Cantacuzino biu vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme. Vécinoe pameat!” Bărbații aceștia se însurau Soții aduse de peste graniță încercând, într-o carte publicată acum câțiva ani, să văd de unde proveneau soțiile Voievozilor români, am apelat la o lucrare publicată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va fi răscumpărată contra unor daruri costisitoare) rămâne fără soț (se va recăsători cu Vlad Călugărul), vom admite că Radu de la Afumați (viteazul Domn care, de dincolo de moarte, își înșiră - într-o frumoasă etopee incizată pe partea de mormânt din gropnița mănăstirii de la Curtea de Argeș - cele douăzeci de războaie purtate în doar zece an) a fost primul Domn din istoria românilor executat de niște boieri 78 care au ignorat principiul autorității voievodale și aura de sacralitate întinsă prin ungerea cu mir în jurul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a ars și a fost refăcut în 1472), adică în acea vreme de până în 1487, când Ștefan cel Mare abia a reușit să ctitorească Probota (veche), necropolă a părinților săi 2. Și la Putna, ca și la Probota, „camera mormintelor (gropnița) interpusă între pronaos și naos, este o inovație a arhitecturii moldovenești”3. „Iară pre Ștefan-Vodă - zise Ureche - l-au îngropat cu multă jale în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul”. Mormântul este străjuit de un monument funerar care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
an), până la Petru Rareș, și-au găsit odihna de veci la Mănăstirea Putna. Fiul lui Ștefan și al Rareșoaiei și-a zidit propriul monument la Probota nouă (lăcaș, ridicat în 1530, care reinterpretează unele elemente ale zidirii de la Neamț), cu gropnița ce i-a primit rămășițele ctitorului (în 1546) (deasupra mormântului, ocupat în 1546 - căci zise Ureche, „fiind bătrân de zile și căzând în boală grea, au plătit datoria sa, ce-au fost datoria lumii, și s-au săvârșit la anul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răsăritene, Voievodul cu „hire mai mult împărătească decât domnească” (Miron Costin), a înălțat, în 1639, propriul miracol la Iași - Mănăstirea Trei Ierarhi -, proiectând pentru lăcașul de rugăciune și funcția de necropolă a familiei sale. Arhitecții lui Vasile Lupu au eliminat gropnița dintre naos și pronaos. Această „cameră a mormintelor” - „spațiu funerar destinat încă la sfârșitul secolului al XV-lea înhumării ctitorilor sau persoanelor din anturajul acestora între naos și pronaos, este evitată având în vedere intenția de unificare a spațiului liturgic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scrisoarea iaste lucru vécinic”): Voievozii și boierii înălțau ziduri întru slava lui Dumnezeu, pentru câștigarea „numelui bun”, singura punte, admisă în veacul de Mijloc, spre veșnicie. Uneori apelurile acestea erau lansate de morți. în inscripția de pe piatra de mormânt din gropnița bisericii de la Curtea de Argeș, Neagoe Basarab „vorbește”, în ultima parte a textului, la persoana I, se adresează de dincolo de moarte urmașilor (să bănuim și amestecul Despinei?), comunicându-le o veche (chiar și lexicul) măreție voievodală valahă - „A răposat robul lui Dumnezeu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trad.) „A răposat roaba lui Dumnezeu, jupâneasa Caplea marea... s-a scris în luna... în... zile, anul 7000”; mai târziu, Stoica Ludescu ne spune că Elina Cantacuzino își pregătise și ea locul de veci în biserica din Mărginenii Prahovei: „care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”) sau lăsându-i pe descendenți să se ocupe de îndatoririle funerare (inscripția de pe lespedea de mormânt a Elenei Ecaterina Rareș proclamă o glorie consolidată prin noblețea ascendenței paterne: (trad.) „Această groapă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o duseră frații lui și surorile și tot neamul lor până la Sfânta mănăstire Mărginénii, hramul ei marii arhistratizi Mihail și Gavriil, care iaste de dânșii făcută, făcându-se pogrebaniia și alte sfinte slujbe dumnezeești, păn se dédură moaștele ei în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Costandin Cantacuzino biv vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”. „Vécinoe pameat!” - exclamă Stoica Ludescu, greșind genul adjectivului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sfânta mănăstire Mărginénii, hramul ei marii arhistratizi Mihail și Gavriil, care iaste de dânșii făcută, făcându-se pogrebaniia și alte sfinte slujbe dumnezeești, păn se dédură moaștele ei în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Costandin Cantacuzino biv vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”. „Vécinoe pameat!” - exclamă Stoica Ludescu, greșind genul adjectivului slavon. Și Doamna Stanca Brâncoveanu, născută Cantacuzino (o putem vedea în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]