722 matches
-
-i convin. El i-a dat punctul din univers, lectorul să facă bine și să se orienteze (Ehe, Ehe, a trecut vremea cu mură-n gură!): „Genunchii văzului tău / care mereu își schimbă culoarea / că un spărgător avizat / apasă pe grumazul ochilor mei închiși / deși pentru o perioada / au scris pe ei NUP // Diminețile apar că eșarfe contre-nuit / serile se suprapun tăcerilor / legate de mâini / și legate de mâine / cât de clar te zăresc în acest început / care se devora pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-i convin. El i-a dat punctul din univers, lectorul să facă bine și să se orienteze (Ehe, Ehe, a trecut vremea cu mură-n gură!): „Genunchii văzului tău / care mereu își schimbă culoarea / că un spărgător avizat / apasă pe grumazul ochilor mei închiși / deși pentru o perioada / au scris pe ei NUP // Diminețile apar că eșarfe contre-nuit / serile se suprapun tăcerilor / legate de mâini / și legate de mâine / cât de clar te zăresc în acest început / care se devora pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
alta, pentru toate însă luându-și angajamentul că le respectă. Rezultatul? Disprețul tuturor. Anglia, Franța și SUA, nu uita de nerespectarea regulii și ne lasă baltă. URSS nu uită că trupele române au atacat-o și pune cizma roșie pe grumazul României. Încălcarea regulii a dus la un dezastru total. Nu ne mulțumim cu atat. În 1968 minimalizam din nou regulă. În tot acest timp Ungaria, Polonia, Cehia își respectă semnătură, indiferent de înțelegerea pe care a fost pusă. Rezultatul? Ele
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
cei care îl neagă pe Eminescu printr-un infantil "mie nu-mi place" (am menționat la început numele lor) și cei care îl "apără" interjecțional (Leonida Lari, George Alboiu) sau chiar printr-un fel de răgete de rinoceri scufundați până la grumaz în nămol (Nicolae Danciu Petniceanu, I. T. Lazăr). Privind totul de foarte sus, de acolo de unde nu se mai sesizează nuanțele, înțelegem că în această dispută sunt angajate singurele forțe pe care le mai ia în considerare societatea românească de
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
care scot piese din calea ferată, dau cep conductelor de păcură - de negăsit, căci conductele-s lungi -, duc la capăt inginerii financiare ce pun pe umerii vânjoși ai contribuabilului, de fiecare guvernare, niște miișoare de miliarde de lei. Iar pe grumajii făptașilor apăsătoarea, monotona, grijă a plasamentelor de capital, unde magnifice imobile, rotunde domenii agricole, jeep-uri de lux, ambarcațiuni ș.a. alcătuiesc numai partea la lumină a icebergului. Ca să fim sinceri, nu doar ei sunt majorii beneficiari ai libertăților dobândite în
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
de un vultur. Bătălie aeriană. Amândoi cad uciși reciproc. În Maramureș, un om în pădure se apleacă să bea apă dintr-un pârâu. Un lup îi sare în spate și încearcă să-l sfâșie. Omul se luptă, apucă lupul de grumaz. Încleștat de animal, cu el în spate, gâtuindu-l din ce în ce mai tare. Aleargă astfel spre sat, intră în sat urlând cu lupul în spate, care acum, dacă ar putea, s-ar desprinde de om și ar fugi, însă acesta, înnebunit, în
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
rămas întipărite în minte din timpul repetițiilor, nu mi s-au șters din amintire. Ce vreți, aveam numai 11 ani.) Douăzeci, și toți cu găuri. Parc-ar fi să povestească Cum se odihneau sărmanii pe-o salbă sărbătorească, Pe-un grumaz de țărăncuță grăsuliu și răsfățat Pân' ce ghiara ciocoimii, din care i-a înhățat. De-ar avea banii o limbă, lucrurile ce ne-ar spune Pe mulți albi i-ar face negri, ca cel mai negru tăciune. Nu! nu vreau
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
a unei statui făcute, totuși, din marmură: „mândră și sprintenă fecioară de marmură, care s-avântă, ageră și ușoară, sub crețurile dese ale tunicei ei spartane, scurtă în poale și larg despicată la umeri. O mișcare vie și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i” ș.a.m.d. Și mișcările statuii nu continuă doar, ci se înlănțuie pentru a descrie o acțiune viguroasă, ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SINGURI Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Singuri stăm în fața sorții Ce ne calcă pe grumaz, Muribunda clipă-a vieții, În genunchi cere răgaz. Iadul însuși se-nfioară De-ale noastre reci destine, Plânsul morților doboară, Temelia ce-l susține. Ochii se inundă-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
de, o incurabilă rîie morală și au încercat, într-o disperare asumată cu maximă seninătate, purificarea acestui gest, a acestei enorme sfidări. Sfidarea tancurilor, a gloanțelor, a aroganței totalitare, a disprețului nemăsurat al celor cocoțați cu obstinația marilor parveniți, pe grumazul unei țări obișnuite să îndure. Obișnuită însă să-i îndrume pe alții, nu pe ai săi sau mai bine zis, pe cei care au început purtînd o mască asemănătoare cu figurile lor. Masca a căzut însă, de mult, și nu
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
cum câinii dădură să se ridice din umbră și să se repeadă la mine, care veneam din soare, cel pe care îl întrebasem și care mi-a răspuns respectuos că Stănică îi zicea, a pus ciomagul de-a latul peste grumazul dulăilor, oprindu-i și silindu-i să rămână nemișcați și lipiți de restul de zid istoric, năpădit de mușchi și de istorie. Acest biet băiat bătut de soartă, cu minte puțină, cu graiul împleticit, părea cel mai conștiincios și mai
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
văzuse cumva trecând pe agronom, nenea Lache, așa, mai mult ca să spun ceva. El scoase un sunet scurt, gâjâit, care putea fi o negație. Dulăul din stânga lui, care era negru, înaintă spre mine un pas, mârâind. Stănică îl apăsă de grumaz cu ciomagul și câinele se retrase la loc. Și stai acilea până pe-nserat? am întrebat. El aprobă, tot așa, gâjâind, dar altfel ce putea să fie o afirmație. Te-nsori anul ăsta? am încercat să glumesc, - la toamnă?... Stănică râse
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
și cu cravașa. O s-o omoare sub el, spune uneori Lambert, dar se oprește, ca și cum i-ar fi scăpat o vorbă proastă. Apoi, e rândul lui Grégoire să oblojească fata: atâta s-a ostenit, încât vinele de pe piept și de pe grumaz îi sunt umflate și zvâcnesc sub piele. Stăpânul e mândru că a adus-o într-un asemenea hal, pipăie sulurile acelea pline cu sânge, în timp ce Grégoire o șterge de sudoare și îi oblojește zgârieturile. Odată, sosește cineva în timp ce stăpânul chinuie
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
I-am admirat lucrările, felul în care erau croite, darul melodic, dar mai cu seamă un anumit fel de a “sări” în traseul muzical. Asemenea unei feline componistice, Radu Paladi simțea când trebuie să atace ascultătorul, să-l apuce de grumaz și să-l ducă în vizuina sa de cleștar, unde-l întâmpina o muzică frumoasă și pură. El a intuit și a aplicat cu maximă acuratețe adevărul despre compozitor ca prădător de imagini sonore, și l-a transpus cu curaj
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
vine din față și, atunci, ca să evite impactul, trage de volan, făcând ca tirul să se încline mult înspre dreapta, apoi, ținând volanul cu amândouă mâi-ni--le, de parcă ar călări un cal cu aripi nărăvaș, aplecân--du-se mult și lipindu-se de grumazul lui puternic, îl îmbrățișează strâns ca să nu cadă." (pag. 406) Mă văd nevoit să întrerup aici o frază, o singură frază, care - fără nici o ironie de-o parte sau de alta - l-ar face invidios pe Nicolae Breban. Și atunci
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
dragoste și profesionalism. Și pentru că vă referiți la poezia Balaurul de aur, care nu este altul decât dorul, în așteptarea prezentării către cititori, pe care o să ne-o trimită Nina Cassian, îl transcriem aici: "balaurul de aur, dorul, ridică iar grumazul/ și tremură pământul, crapă cerul, ne cad în casă stelele deochiului/ șapte inimi cere - șapte inimi și nu-mă-uita-ul ochiului/ șapte scorburi cu sânge// du-te, dă-i-le să tacă, să doarmă, să ne uite/ pune-i pe gură ferigă
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
tihnă, fierbea ca-ntr-un cuptor, crăpând coaja pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se punea din nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca ciutele dezmierdându-și palmele de grumaji mestecenilor. Cum să asculte de bătrână, rămânând încremenită lângă ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile erau viața ei. Ziua putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu frunze, cu mustul zăpezii, cu soare și umbră jilavă îngrășată de arome tari și izuri înțepătoare. Cerbul o scăldă în limpezimea ochilor lui catifelați și umezi, îi aruncă din gât un muget, declarația lui de iubire, și, scuturându-și grumazul de chiciură năruită din bradul avântat cu brațele pline de nea, ațintindu-i cărarea, o luă la goană prin pulberea fină, dispărând nălucire-n fumegarea ninsorii. Cerboaica, pe urmele lui, își înfundă cizmele de lup în troian. Zvâcni scurt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
neobservat de nimeni care să te oprească. Treci mai departe, obsedat de punțile tot mai subțiri; nu mai privi, în adâncul oglinzii au rămas doar grinzi. Portret Aș chema un gest, să mă înțelegi mai bine, l-aș rotunji după grumaz, sau după umerii aplecați și ei, de atâta oboseală. Acesta-i cuvântul! Tot mai aproape de mine, de voi toți din jur; parcă pornește din capul pieptului, urcă spre obrazul trist, împrejur, până sub cercănele de sub ochii de ametist. Fruntea rătăcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
după șoaptă în catifeaua înserării. Tariq nu vrea război. Și nici aur, și nici măcar pe femeia cea blondă, pe care i-o cere cu atâta obrăznicie. Nu. Nu e asta. E nevoia lui de a strânge lațul. De a vedea grumazul lui Musa plecându-se, cu supușenie. E primul semn de slăbiciu ne. Musa știe și nu spune nimic. Ascultă. Ascultă în tăcere. Dacă lovește acum, pe neașteptate, Tariq tot o să-l copleșească. Ai lui sunt prea mulți. Și dintre cei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și mirosul mâinii care-i umezea buzele, simțise atingerea care schimba fâșiile de pânză. După care auzise și vocea, într-o limbă neînțeleasă, din care numai numele ei de împrumut, numele spaimei, al rușinii și al giuvaierelor care-i îndoiseră grumazul îi suna cunoscut. Omalissan. O duruse. O duruse când sunetele i se desprinseseră din gâtlej, într-un urlet care de-abia mijise a firicel de voce la supra față, o șoaptă firavă ca licărul de viață pe care-l mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cuvintele lui. Vede o înțelep ciune mai adâncă. Da, și capul lui se poate rostogoli oricând pe o altă lespede de marmură, din alt serai... Nopțile se umplu de coșmaruri în care vizigota cu oasele frânte îi retează ea însăși grumazul, îi scoate ochii și pune în locul lor două perle mari, lăsându-și râsul să cadă în cascade peste trupul lui, de-acum fără viață. Zorii vin încăr cați de o căldură mută și sărată, ghemuită în piept. Mâna care fâlfâie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
este simbolul modestiei pe pământ. Omul cu palatele ori „bordeiele” lui nu mai știe al cui simbol este, nici într-un caz al modestiei!. Când într-o căsnicie, doar unul dintre soți duce greul, se spune că „jugul” e pe grumazul lui! Astfel apar neînțelegerile, certurile, după care destrămarea! Cică prostia și lenea nu au leac. În adevăr prostia n-are, dar lenea are: prin înfometare! Apa este cea mai valoroasă bogăție a solului și subsolului, fără EA fără APĂviața pe
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
afle răspunsurile la toate nedumeririle lui.Căci Îl află pe Dumnezeu.I se Închină.Îi Încredință viața, sufletul.Slobozi oile, caprele și măgarii, le vorbi blând, lăsă stâna pustie.Vorbi cu fiecare dintre câini În parte, Îi Îmbrățișă, strângându-le grumazul, le Împărți și ultima bucată de pâine.Se despărțeau.Câinii au Înțeles ce se Întâmplă: se despărțeau.Câinii stau cu urechile și cozile plecate, urlau.Din ochii bărbatului curgeau lacrimi.Acum Înțelegea Sâmpetru ce mult Își iubea stâna, oile, câinii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
e punerea în acord cu universul. Să fii în acord cu tine însuți și cu lumea. Să te împaci cu tine și să te ferești de învrăjbirile societății. Sub acest unghi, ideea că stoicul e un spirit defetist care pleacă grumazul așteptînd căderea întîmplării fatidice e postișă. Dimpotrivă, stoicul e cel care vine în întîmpinarea evenimentelor lumii. El ocolește expectativa și alege acțiunea, atîta doar că alege acțiunea călăuzită de imperativul precauției. A nu fi surprins de soartă e poate maxima
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]