133 matches
-
lui infailibilă de a doza sarea, ca să nu iasă nici moarea prea sărată, dar nici să nu se strice varza. Așa nimerea concentrația optimă: scobea cotorul fiecărei căpățâni atâta cât permitea grosimea lui iar căușul îl umplea ochi cu sare grunjoasă. Apoi așeza verzele în butoi, turna apa și așeza deasupra un capac de lemn, pe care plasa doi bolovani grei, ca să le țină sub apă. Pojghița albicioasă care se forma desupra plutea ca o pătură protectoare, străpunsă doar de furtunul
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
drumul... Pașka și-a aplecat obrazul și a început să scoată peștele învelit în lut, răscolind jăraticul cu o creangă. În tăcere, sfărâmam crusta de pământ ars, care se desprindea o dată cu solzii, și mâncam carnea fragedă, presărând-o cu sare grunjoasă. Tăceam și când ne-am întors, la căderea nopții, în oraș. Eram încă sub vraja celor întâmplate. Minunea care îmi dovedise atotputernicia cuvântului poetic. Ghiceam că nici măcar nu era vorba de artificii verbale și nici de o savantă îmbinare de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Puteți să îl pregătiți cu o zi înainte și să îl țineți la frigider peste noapte. Nu va parfuma săpunul la fel de tare ca și uleiurile. Iar mirosul săpunului vă dispărea în momentul în care îl folosiți. Pentru o textură mai grunjoasă, încercați să adăugați făină de porumb sau fulgi de ovăz măcinați, sau praf de piatră ponce. Acesta este bun pentru persoanele care lucrează în autovehicule, sau altele care au nevoie de un săpun mai aspru pentru a îndepărta uleiurile de pe
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
arid îi priește levănțicii, o plantă mediteraneeană, care preferă bineînțeles soarele puternic. Veți alege, prin urmare, un loc foarte bine expus la soare pentru a vă planta firele de lavandă. Iar dacă terenul are un sol greu, veți pune nisip grunjos pe fundul scobiturii înainte de a îngropa partea de sus a rădăcinii. Plantați firele de lavandă de preferință primăvara, când nu trebuie să vă mai temeți de îngheț, lăsând un spațiu de 50 de centimetri între plante. Răsadurile cumpărate în ghivece
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
bare de fier luminile verzi ale ierbii nu mai aveau mult până să fie stinse, arse de excremente animale. Sicomorii, cu coajă pătată, dar foarte frumoasă, maro și albă, gata să tușească frunze. Cărămidă roșie, Seminarul Prietenilor, și piatră rumenă grunjoasă caldă, lată, stângace, solidă, biserica episcopală St. George. Sammler auzise că primul J. Pierpoint Morgan fusese ușier aici. În antichitatea austro-ungaro-polono-cracoviană indivizi În vârstă care citiseră despre Morgan În ziare se refereau la el cu Înaltă considerație drept Piepernotter-Morgan. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mult și mai mult, se tot deschidea, iar el cădea înspre ea și apa năvălea pe deasupra capului său și se frângea ca o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul prin sarea grunjoasă: ouăle, roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce a mai rămas din micuța noastră grădină, doar un copac singuratic înfipt în mijlocul ei, pom de zi de naștere, cum îl botezasem eu, pentru că în jurul său alergasem în ziua în care împlinisem șase ani, mă agăț de tulpina lui grunjoasă și dansez până când capul începe să mi se învârtă, până ce toți oaspeții se lipesc unul de altul, formând un zâmbet mare, plin de limbi și dinți. Strângeam în mână o batistă micuță, o batistă albă pe care o primisem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mai are nimic, urmăresc doar mișcarea degetului său, iată-l intrând pentru o secundă înăuntrul gurii mele, îl ling ca un pisoi care a primit un os suculent, apoi iată-l ascunzându-se în adâncurile ființei mele, limba lui grunjoasă coboară pe gâtul meu, deja este complet dezbrăcat, stă în genunchi în fața mea, cu picioarele scurte ca de pitic, și mă trage lângă el, eu sunt scuturată de valuri puternice dinaintea mădularului său cald, imediat se va sparge, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lipit de țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația bursei de valori, dar imense pentru mine, niște cutii cu briantină grunjoasă ca mierea de fagure și-mi petreceam ore Întregi să mi-o Întind pe păr, până mi-l laminam ca Într-o singură calotă de plumb, o cască. Apoi Îmi puneam un mic fileu, să mi-l țină apăsat. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ți umblu eu ție pe sub capotă, pupăză marxistă ce ești! Vacă proastă și tâmpită..., mai mormăie el stins, după dispariția ei. În mijlocul mesei, zăceau: O sticlă golită de tequila, expunându-și propria inocuitate, printre coji de alune smălțuite cu sare grunjoasă și feliuțe străvezii de lămâie, mozolite și stâlcite; o jumătate de sandvici cu parizer, cu unt și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
l-a așteptat doi pași mai încolo, și își continuă amândoi drumul pe alee... Iată și locul de veci al părinților lanțul deja vechi, de jur-împrejur, atârnând între stâlpi, vopsit în negru; crucea de curând ieșită din iarnă, curată și grunjoasă, de al cărei braț își agață scurta înainte de a se apuca să curețe mormântul de buruienile uscate. La iarnă, de Crăciun, ar fi bine să aducem câteva crenguțe de brad, să le împrăștiem pe morminte, îi sugerează Liliana. Soția sa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei nu-i nici aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici s-a întâmplat odată ceva rău, la fel de zgomotos și de mortal ca noul rău fatal. Un fel de premoniție, iritația aceea grunjoasă din mintea cocorului văduv e tot ce a mai rămas din cele întâmplate în noaptea aceea. Toate relatările martorilor oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni nu poate spune ce a văzut o pasăre, ce și-ar putea aminti o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să meargă la culcare și să se cufunde Într-un somn adânc. A ronțăit ultima bucată de măr, simțindu-se cuprinsă de un val de adrenalină la gândul acelei decizii periculoase. Armanoush a stins lampa de pe masă, lăsând doar lumina grunjoasă răspândită de computer să lumineze Încăperea. Totuși, tocmai când era pe cale să iasă din Café Constantinopolis, pe ecran a apărut un rând. Oriunde te-ar purta călătoria ta interioară, te rog, ai grijă de tine, dragă Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe genunchi, bărbia în palmele împreunate și desfăcute, nu privea casa nici olăria, nici câmpurile care se întindeau dincolo de șosea, nici acoperișurile satului la dreapta lui, se uita la pământul semănat cu minuscule fragmente de ceramică, la țărâna albicioasă și grunjoasă de dedesubt, la furnica rătăcită care ridica cu mandibulele puternice un spic de două ori mai mare decât ea, la forma unei pietre de unde pândea capul delicat al unei șopârle, ca de îndată să dispară. N-avea nici gânduri nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Încuiați În niște instituții orbile, trăind pe străzi sau În canale. Cum ar putea arhitectura suedeză să le ofere o viață mai bună? Ministrul privește cu dezgust la broșurica mototolită și ochii i se opresc pentru o clipă pe bebelușii grunjoși. Este gata să facă un gest scurt de refuz, dar studenții s-au strîns În jurul Marianei și Își trec broșurica din mînă În mînă. Îi interesează, așa că ministrul se răzgîndește. — Vedeți, aceste materiale sînt Încă scumpe, astfel de case ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de sigle. Artistul, bucuros de oaspeți, ia broșurica Marianei fără rețineri, o studiază cu atenție si apoi propune: — O să măresc poza asta și o să o proiectez În spatele siglelor care se transformă! Efectul subliminal va fi fenomenal! Wakefield Își imaginează bebelușii grunjoși străfulgerînd printre sinistrele sigle metamorfozate și se chircește de oroare. Nici Mariana nu este foarte impresionată, așa că pleacă oarecum brusc, lăsîndu-l pe bietul artist să se simtă Încă și mai singur. Fiecare pavilion național este Înconjurat de castani și arțari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înainte de a apuca măcar să mulțumească, i se pune În mînă o farfurie pe care un picior rumenit de rață stă cuibărit pe un culcuș de linte. Sandina ia și ea o porție și se așează amîndoi la una din mesele grunjoase, sub ochiul atent al bucătarului. Wakefield ia o Îmbucătură: rața are un ușor gust de afumat. — Coacere la foc mic, Îi explică Sandina. Gătește toată noaptea și este foarte mîndru de asta. Și Își salvează sigur rațele. Și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ale copiilor - bătaia cruntă a clopotului, care anunța o altă zi fără ei. Deschise torpedoul, scoase cutiuța și mai luă o pastilă albă - dar fără apă, i se lipi În faringe, și topindu-se Îi lăsă În gură o pulbere grunjoasă și amară. Gata, trebuia s-o lase baltă cu pastilele astea, luase prea multe și nu-și putea controla bătăile inimii. Tahicardie - una dintre contraindicațiile prevăzute În atenționările amenințătoare care fuseseră anticipate În caz de abuz, acutizarea emoțiilor, scăderea atenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
putea să nu se gândească la nimic, că mă gândesc eu la toate. Am grijă de ea și de ei, pe când așa... Dintre toate lucrurile pe care le pierduse, cel mai mult Îl durea lipsa vocii Emmei. Densă, caldă, ușor grunjoasă, mai palpabilă decât corpul ei. De când aflase că există o șansă la cinci sute ca să-i audă vocea - căci cinci sute erau operatorii de la call center - suna Încontinuu pentru a anunța vreo defecțiune, pentru a protesta sau a cere informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și grunjos, aspru și strălucitor, cristalizat cu reflexe sclipind sub razele de soare ce reușeau să se strecoare printre ramurile dese. Continuă să se joace distrat, în vreme ce mintea îi rătăcea aiurea, până când îi rămase în mână o piatră de mărimea unui bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de patruzeci de ani, era îmbrăcat într-o manta imensă, ale cărei pulpane, fluturîndu-i în aer și ridicîndu-i-se până în cap, îl făceau să semene cu zeul Shiva, asemănare ce nu se estompă nici când necunoscutul (depunîndu-și talpa cizmelor pe asfaltul grunjos al autostrăzii Ploiești-București), scoase de sub braț un baston întunecat, cu grisina ușoară ca osul de porumbel și îl agită către cel de-al treilea automobil ce-i trecu pe dinainte. Era o Dacie 1300, gri-albăstruie, cu o rețea de pătrățele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după aceea, cu gâtul numai o rană, mâncatul devenea o tortură. Cel ce refuza apa își primea, în schimb, porția duhnitoare din hârdăul cu nevoi. Ori erai silit să bei apă, dar nu de oricare, ci un fel de saramură grunjoasă care îți sugea apa din oase până le lăsa ușoare, ca scheletul unei păsări. Încât, peste voința ta, ajungeai să cerșești apa pe care o refuzaseși. Nu era un fel de a trăi, dar, din păcate, din asta nici nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
croită pentru oameni. Odată, Maca, pe care îl fascinau lucru rile imposibile, își lipise urechea de asfalt, apoi șoptise : „Încă se mai aud“. De o parte era un gard lung, făcut din panouri de prefabricate, acoperite cu o tencuială cenușie, grunjoasă. De înălțimea unui stat de om, panourile aveau traforate orificii în formă de romb, prilej de a privi înăuntru. Era un model stângaci, ca de covor oltenesc, dar de o liniaritate desăvârșită. Nu știm ce se afla pe malul celălalt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]