220 matches
-
conserve eficacitatea. în tot acest proces structural complex, rolul psihologiei, îndeosebi al psihologiei sociale, este vital. Situat în zona de cunoaștere a relațiilor intrapersonale, interpersonale și intergrupale, demersul psihologic se va încadra, natural, în miezul înțelegerii dinamicilor identitare individuale și grupale pe care lumea de mîine le va activa. încercînd să răspundă acestui deziderat, de a-l înzestra pe omul simplu al noii lumi cu abilități (de comunicare, de cunoaștere, de intervenție) adecvate realităților care vor veni, psihologia interculturală construiește pas
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
clima, expunerea la soare, locuința); schimbări biologice (un nou tip de alimentație, noi boli etc.); schimbări politice (precum pierderea unor drepturi politice); schimbări economice (salarii, șomaj etc.); schimbări culturale (limba, educația, religia dominantă etc.); schimbări sociale (noi relații interindividuale și grupale, noi moravuri comunitare). 3.5. Tipologia fenomenelor de aculturație Berry și colaboratorii săi (1997), făcînd distincție între adaptare și aculturație, evidențiază patru strategii de adaptare, procese care la rîndul lor sînt însoțite de patru tipuri de aculturație. În primul rînd
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
două grupuri de copii de ciclu secundar. Cercetătorul, împreună cu colaboratorii săi, a organizat o tabără (The Robbers Cave), în care cele două grupuri au fost găzduite în timpul vacanței de vară. Cazate în două extremități ale taberei și atribuindu-și etichete grupale distincte ("The Eagles" și "The Rattlers"), cele două grupuri și-au elaborat un program propriu de activități plăcute laolaltă, au stabilit reguli, au realizat alte simboluri identificatorii specifice (precum un steag anume) și au dezvoltat un atașament profund pentru propriul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
individualiști decît unii subiecți americani (vezi figura 1). Oricum, mediile scorurilor pentru culturile naționale reprezintă valorile prevalente în acest eșantion național. în figura 2 se prezintă corelația dintre distanța față de putere și individualism, relație care relevă un număr de patternuri grupale. în colțul dreapta jos se află grupul latin (distanță crescută față de putere/ individualism crescut), caracterizat de G. Hofstede prin sintagma individualism dependent. Patternul opus, numit colectivism independent, e reprezentat de Israel și Austria, majoritatea țărilor din Lumea a Treia fiind
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
lui G. Hofstede se referă la faptul că subiecții au fost aleși din cadrul unei singure organizații, nefiind reprezentativi pentru întreaga comunitate națională pentru care au fost generalizate rezultatele. O altă critică la adresa studiului are în vedere construirea dimensiunilor la nivelul grupal, cu toate că datele au fost colectate individual. Scorurile medii ale acestor dimensiuni exprimă însă o tendință înspre favorizarea anumitor nivele de relaționare cu "celălalt", ce joacă un rol predictiv interindividual. Cu toate aceste limite, patternurile de asociere descoperite de G. Hofstede
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
nuanțat colectivism-individualism, dar în momentul în care unitatea de studiu devine persoana, dimensiunile interdependență și independență trebuie luate în considerare separat. Așadar, numeroși specialiști în sociologie, psihologie, istorie socială sau antropologie culturală clasifică societățile, politicile, credințele sau structurile personale și grupale ca aparținînd sau ca înclinînd către una dintre cele două categorii separate: individualism sau colectivism. Diferitele studii evocate pînă acum demonstrează că dimensiunile "individualism-colectivism" și "feminitate masculinitate" caracterizează cel mai bine variabilele valorice și comportamentale culturale (Smith, Bond, 1998). De
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
un demers sintetic de amploare, profesorul Alan P. Fiske, de la Departamentul de Antropologie al Universității California din Los Angeles (1994, 2000, 2007) a realizat o sinteză a studiilor antropologice și sociologice privitoare la dimensiunile culturale și la relaționările interpersonale și grupale care derivă din acestea, evidențiind patru forme elementare ale relațiilor sociale: împărtășirea cu "celălalt" (communal sharing), care descrie relația în care oamenii tratează diadele sau grupurile din care fac parte ca echivalente și nediferențiate, adecvîndu-se exigențelor rolului mobilizat, precum cel
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
lotul din preuniversitar, cît și pe cel ce provine din învățămîntul universitar o puternică tendință spre colectivism, mult mai pronunțată decît cea semnalată în cercetări similare pe eșantioane românești (Gavreliuc, 2009). în registrul patternurilor relaționale care examinează "autonomia personală", portretul grupal poate fi descris în următorii termeni: manipulativi (scoruri mari la Scala MACH IV), puternic automonitorizanți, preponderent interdependenți și precar autodeterminați (atît în registrul afectiv, cît și în cel cognitiv). Totodată, atunci cînd apar diferențe statistic semnificative între loturile de subiecți
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
individualismul include idei ca: independență și încredere în sine, distanță față de in-grup, competiție și hedonism. Colectivismul include interdependența, sociabilitatea și integritatea familială. Triandis (2000) a examinat contrastul individualism-colectivism, utilizînd analiza activării interdependenței. Atunci cînd există interdependență promovată (obiectivele individuale și grupale sînt compatibile), avem de-a face cu un tipar colectivist. în situația în care interdependența rezultă din obiective corelate negativ, apare conflictul. Cînd nu se poate însă proba nici o legătură între obiectivele personale și grupale, atunci se impune individualismul. Individualiștii
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
interdependență promovată (obiectivele individuale și grupale sînt compatibile), avem de-a face cu un tipar colectivist. în situația în care interdependența rezultă din obiective corelate negativ, apare conflictul. Cînd nu se poate însă proba nici o legătură între obiectivele personale și grupale, atunci se impune individualismul. Individualiștii sînt socializați în vederea autorealizării și a independenței, pe cînd colectiviștii sînt educați să fie conformiști și dependenți (Triandis, 1995). în ultimii ani s-au publicat foarte multe studii care examinează dinamici sociale prin grila de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
este definită în relație cu ceilalți. Individualiștii își bazează identitatea pe propriile experiențe și pe propria persoană. în ceea ce privește conceptul de sine, Parkes, Schneider și Bochner (1999, p. 378) au evidențiat cum, pentru subiecții din culturile colectiviste, acesta derivă din identitatea grupală și relațiile cu ceilalți, care nu pot fi separate de situații și contexte particulare. în literatură, acest concept de self a fost denumit "self interdependent". Green și colaboratorii (1997) au remarcat că individualiștii și colectiviștii au surse diferite de stimă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
elemente: valori generale (valori globale de viață, valori privind episoade biografice specifice), valori ale muncii (valori legate nemijlocit de activitatea de producere a bunurilor și serviciilor) și valori în relație cu activitățile de muncă, precum și trei nivele: al culturilor naționale, grupal și individual. O presupunere generală care a stat la baza majorității cercetărilor și a teoriilor privind valorile a fost aceea că valorile comune, așa cum sînt ele exprimate la nivel colectiv, pe de o parte, și valorile individuale, care acționează în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
legat de conectarea subiecților la lumea naturală și socială, de tendința de schimbare activă a lumii pentru a exercita un control asupra mediului înconjurător, pentru a lega lumea de dorința noastră și de a o exploata în scopuri individuale sau grupale. Dimensiunea exprimată de această orientare are la un pol (5) stăpînirea, autoritatea (mastery), ce pune accentul pe acțiune activă și control (ambiție, succes, îndrăzneală, competență), iar la polul opus se situează (6) armonia, care subliniază nevoia de potrivire echilibrată cu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
familiei perfecte” care oferă toate satisfacțiile. Nu este exclus ca această „familie perfectă” să genereze o afecțiune foarte puternică făcând cu atât mai dificil travaliul de separare. Chiar dacă intensitatea acestei afecțiuni intra-familiale este rezultatul unui ideal individual și/sau grupal constrângător, așa cum se întâmplă în familiile adoptive, sau a unei legi a supraeului familial destul de stricte, așa cum se întâmplă în unele cazuri, sau despre o afecțiune bazată pe sprijin reciproc cum se întâmplă în alte cazuri, acest lucru nu schimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ca realitate ce-și constituie propria identitate. La limita dintre normativ și interpretativ, în spiritul analizei apropiate de cea a teoriei deficitului cultural, se situează teoriile de tip antropologic care atestă ideea că diferențele culturale în plan individual, dar și grupal, pot genera consecințe negative în sfera atitudinilor școlare, culturale, sociale. Se poate vorbi de discontinuități ce apar în ontogeneza marcată de diferite tranziții între situații socio-culturale, dar și de șocuri culturale cu care se confruntă în special acele grupuri obligate
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
sisteme sociocognitive. Predominanța modelului de opinie într-o astfel de lume în mișcare nu înseamnă că ideile care circulă aici nu formează un sistem și nu se stabilizează în structuri ierarhizate și după alte modalități decît cele ale unei aproprieri grupale clasice. Apartenența la o comunitate profesională, de exemplu, nu conferă întotdeauna stabilitate unei reprezentări. Ba cîteodată, tocmai procesul invers are loc, în măsura în care o RS poate structura grupul mai mult decît "relațiile interpersonale sau de afinitate" care există între membrii săi
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cîteodată, tocmai procesul invers are loc, în măsura în care o RS poate structura grupul mai mult decît "relațiile interpersonale sau de afinitate" care există între membrii săi. Cel mai adesea, apare o alianță între cele două tendințe ale reprezentării profesionalității și afectivității grupale (cf. R. Sainsaulieu, L'identité au travail. Les effets culturels de l'organisation, Paris, Presses de la FNSP, 1985). Factorul "vîrstă" sau chiar, cîteodată, statutul sexual par a avea o valoare predictivă sau de diferențiere mai mare în studiile despre practicile
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
culturels de l'organisation, Paris, Presses de la FNSP, 1985). Factorul "vîrstă" sau chiar, cîteodată, statutul sexual par a avea o valoare predictivă sau de diferențiere mai mare în studiile despre practicile politice și sulturale (Ferréol, 1998), decît apartenența sociodemografică sau grupală. Dar, în acest caz, cum să definim o clasă de vîrstă? Dificultatea unui astfel de demers invită la prudență și conduce la tratarea RS drept ansambluri abstracte și formalizate care se realizează în configurații de grup în anumite contexte și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
De Piccoli; Maisonneuve și Lamy), a propriului grup (Kaës), a națiunii și a Europei (De Rosa; Echebarria Echabe; Tapia) sau a relațiilor interculturale (Simon, 1998). Să subliniem importanța experimentelor fondatoare despre RS și relațiile cu identitatea, creativitatea, sarcinile și structura grupală (Abric; Codol; Flament; Rossignol). Studiile despre memorie și comemorare (Haas și Jodelet, in Pétard, 1999) reprezintă unul din cei mai recenți pași făcuți în această direcție. Aprofundarea RS ale puterii și ale cîmpului politic (Aïssani; Bonardi; Di Giacomo; Echebarria Echabe
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
comunității, care consolidează aceste forme de categorizare și sentimentul de apartenență al indivizilor, cîteodată chiar prin conduite de conformism superior de sine (efect descris mai ales de Jean-Paul Codol). Trebuie, de asemenea, amintit faptul că o întreagă tradiție de psihanaliză grupală, din care îi vom cita pe cei mai cunoscuți în Franța, Didier Anzieu sau René Kaës, acordă un statut privilegiat noțiunii de RS în studiul fazelor de dezvoltare, dar și al derivatelor de comportament în colectiv, de la inter-identificarea între membrii
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
care respectă cronologia următoare: O cronologie a metodelor pentru studiul imaginii Întrebare Metodă 1. Care este obiectul a cărui RS este studiată? Analiza contextului (problematizare, definiția obiectului) 2. Un anume obiect corespunde unei RS într-un grup dat? Examinarea configurării grupale de activare a unei RS (structurală sau conjuncturală) 3. Care este RS care trebuie descrisă? Reperajul reprezentării 4. Care este imaginea unui anumit obiect? Studiul imaginii După P. Moliner, Images et représentations..., op. cit., p. 169 Procedăm mai întîi la o
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
opunem altor grupuri. Un individ își structurează, în consecință, identitatea punîndu-se în acord cu formele de afirmare ale ansamblului la care se raportează. Conform unei ipoteze a lui Henri Tajfel (1972), distingem două componente ale identității: personală și colectivă. Inserția grupală conduce la depersonalizare (Turner, in Doise W. [coord.], Expériences entre groupes, 1979, Paris/La Haze, Mouton/EHESS), la uniformizare și la adoptarea normelor elaborate pe plan colectiv. Individul este, în acest caz, în același timp "unic și dependent". Se observă
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Aceasta implică, la ele, o mai mare rigiditate în lectura conduitelor masculine/feminine. Femeile utilizează, mai des, schema de interdependență (colectivul, publicul, modelul oriental). Bărbații generează o viziune plurală și nedeterminată, fondată pe aplicarea unei scheme de independență occidentală. Apartenența grupală este totuși departe de a fi exclusivă, conform unei definiții prototipice a unui ansamblu social. Un prototip este o figură centrală (gospodina) în jurul căreia variază formele de includere mai mult sau mai puțin periferice ale elementelor (gospodina salariată, femeia divorțată
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Principiu organizator: "program sociocognitiv", actualizat în raporturile sociale simbolice, sau colecție de conduite potențiale de opinii, atitudini și informații, articulate între ele pe baza relațiilor de dihotomie, de adaptare, de asimilare, de sincretism. Metasistemul sau ansamblul dinamic de factori instituționali, grupali, intergrupali, ideologici, poziționali, statutari, ierarhici, de apartenență socioprofesională sau de clasă este, pe baza unei anumite omologii structurale, articulat pe principiile generatoare de opinii care sînt RS și deci la activitățile simbolice și perceptive ale actorilor sociali. Prototip: categorizare reperată
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Din anumite puncte de vedere, competențele sunt autogenerative, autotelice și dinamice. Criteriile formale de vizare a calității absolventului nu sunt suficient de atente față de dimensiunile virtuale ale acesteia, față de factori ce țin de vectorii posibili de evoluție la nivel individual, grupal, societal. În nici un caz nu trebuie uitată calitatea intrinsecă individuală a absolventului, peste care se adaugă celelalte note și trăsături. Cei mai buni absolvenți au fost poate și cei mai buni candidați admiși în structurile respective de formare. Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]