410 matches
-
fetiță, Privește lung, dezamăgită, pe drumul ce-i pustiu Precum pustiu îi este-n suflet, pustiu și prea târziu. În mână ține un posmag și se gândește ”oare Să mușc din el și eu nițel?”, căci leneș, la picioare Se gudură un mâț bătrân și schelăie un câine Privind cu jind la bucățica minusculă de pâine. Îl amiroase și-l împarte, frățește, la cei doi Cercând să își înece foamea și gândul la nevoi, Că-i sărbătoare, e frumos, și amintiri
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
funcția de paznic. Dacă, Doamne ferește, o să-l calce pe unchi-miu vreun hoț, Boc, în loc să latre, o să sară pe el cu lăboanțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure și să i se-mpleticească printre picioare. În fine, sper să nu fie cazul ca numitul Boc să-și dovedească flagrant incompetența... Partea mișto e că, tot în ziua în care l-am cunoscut, în contextul unei discuții despre obiceiul
Căţelul Boc şi viţelul Meleşcanu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21025_a_22350]
-
Dumnezeu decât „cel adevărat”. Este un mijloc specific uman, aș numi politic, de interpretare a binelui și răului. Realitatea este mult mai complexă. Dacă ai un pic dec spirit de observație, vezi oameni atacați de câini pe când același câine se gudură pe lângă alții chiar complet străini. De curând a fost dat la televizor cazul în care o pisică și-a scăpat stăpânul de numai 3 ani atacat de un câine. Pisica se lipise de copil într-o plimbare în parc și
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 9 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383737_a_385066]
-
persoanele cu impact public au IE desvoltată, iar IQ variabil. Persoanele care știu să își folosescă emoțiile (IE crescut) sunt simpatice, amabile, au charismă, îți insulfă încredere. Noi am mai adăoga categoria excrocilor, dar și a lingușitorilor, turnătorilor, care se gudură pe lîngă șefi, îi lingușesc, dar la o cotitură...îi pot lovi. Desigur, în domeniul politic, IE este condiția de bază. După Goleman, o persoană cu IE ridicat gândește mai rapid, fără pauze și obține percepții (impresii) rapide în dauna
EMOȚII, EMPATIE ȘI INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380099_a_381428]
-
din spatele casei. - A-na! A-na! îi răspund, dar cucul e deja deasupra capului și pleacă spre livada plină cu floare. - Vezi, Geo, cucul cântă, dar tare tânjește după un cuib. Aici ne asemănăm și eu, și tu... - Miauuu! se gudură motanul printre picioarele mele și mă privește doar cu un ochi, fiindcă celuilalt i s-a închis pupila. - Lasă-mă că mă gădili. Am lipsit câteva zile,..uite vecinii nu te-au primit să-ți dea ceva de mâncare și
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
mă gădili. Am lipsit câteva zile,..uite vecinii nu te-au primit să-ți dea ceva de mâncare și te-ai ogârjât, dar are grija mama să te facă iarăși dolofan. Intru în bucătărie. El după mine continuând să se gudure la picioarele mele. - Ia și papă!... îi arunc pe covor un șnițel rătăcit prin bagajul de călătorie. Caut în frigider să-i suplimentez mâncarea. Găsesc cremvuști și lapte. Le încălzesc în cana eletrică și, după ce i le pun într-o
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
pusei chipiul pe masă, scosei batista din buzunar să mă șterg de sudoare că transpirasem tot. Mă luase așa un tremurat la gândul că tot bănetul ăla o să fie al meu. Ia , uite, Doamne, cum iese norocul în fața omului,mă guduram eu pe lângă valiză, și mă gândeam ca prostul ce să fac eu cu atâta bănet. Prima dată mi-a venit în minte să iau casa lui Traian Pisică, casă mare cu șase camere, apoi pădurea cocoanei Câmpineanca și cu pământul
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
în tipar antic: fără piele, dar cu aceleași gusturi. Alții văd în el tocmai un Marsyas într-o variantă pe cît de completă, pe atît de reprobabilă: fără piele și fără convingeri. Dacă lor îi adăugăm pe cei care se gudură pe lîngă Tismăneanu dintr-un calcul ce ține de precauția meschină a celor care vor să profite de relațiile lui, atunci ajungem la cea de-a treia și ultima trăsătură ce definește climatul psihologic ce domnește în jurului numelui său
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
universitar de extracție rurală, cu statură de haiduc, atletic, viclean, precaut să nu compromită șansele de parvenire. El se împăunează că s-a ridicat la rangul de a fi ciracul favorit al unui corifeu în știință, profesorul Martinetti. Aparent se gudură bucuros că poate culege laude pentru destoinicia sa, dar în depozitele din străfunduri se strânge lava în preajma revărsării. Registrul său de manifestare, cum notează autorul, este cel al unui carnasier proaspăt, avid să înhațe și să înghită. Atacă totuși rar
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
năucitoare propagandă poate intimida pînă și pe geniile cele mai verticale. Contemplînd piruetele justificatoare ale autorului, cititorul încearcă senzația stînjenitoare pe care i-ar da-o un gladiator care, pregătindu-se să se lupte cu zimbrii, începe prin a se gudura spășit în fața țînțarilor. Vulnerabilitatea lui Dawkins e patentă și lasă un gust amar. Al doilea semn de cedare tactică privește problema darwinismului social. Dawkins susține că selecția naturală este valabilă oriunde apare fenomenul vieții, la toate speciile, rasele și încrengăturile
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
exclamase în gând Parmenia, dar bravase: - Dracu' să-l scarmene! Scuze, madam vecină... - Da' ce ai, soro? L-ai prins cu flagrantu' gol?, s-a minunat întrebătoarea. - M-a inervat unu', dragă! Un jegos cu barbă flendurită care se tot gudura pe lângă mine la expoziție... Și le-a povestit toată tărășenia încheind-o exclamativ: - Un rahat cu barbă, ce să vă mai spun! Sigur că povestea s-a aflat rapid, distribuită pe toată scara, ornamentată în plus de către vecină cu înfloriturile
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
Iordachescu Ionut În timp ce europarlamentarul Traian Răzvan Ungureanu declară că cei care se numesc ”reformiști” riscă devină ”urechiști”, fostul vicepreședinte al PDL, Sever Voinescu, îl acuză de minciună pe TRU, spunând că deși acesta se gudură pe lângă Vasile Blaga, trimite sms-uri membrilor taberei Macovei, declarându-și susținerea sinceră. Da, minciunile lui au durut. Dacă asta a urmărit, a reușit. Vasile Blaga, omul tău și-a făcut datoria. Mîngîie-l. Se gudură deja. De ce minciunile spuse de TRU
Voinescu: TRU e un mincinos. Ungureanu: Reformiștii devin urechiști by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39015_a_40340]
-
TRU, spunând că deși acesta se gudură pe lângă Vasile Blaga, trimite sms-uri membrilor taberei Macovei, declarându-și susținerea sinceră. Da, minciunile lui au durut. Dacă asta a urmărit, a reușit. Vasile Blaga, omul tău și-a făcut datoria. Mîngîie-l. Se gudură deja. De ce minciunile spuse de TRU despre noi dor mai tare decît cele spuse de Blaga? Pentru că Blaga, fricos cum îl știe toată lumea, chiar e nevoit să se refugieze în minciună și să atace de acolo. Dar TRU chiar nu
Voinescu: TRU e un mincinos. Ungureanu: Reformiștii devin urechiști by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39015_a_40340]
-
R. să „brodeze” în continuare pe marginea „cazului” comentat mai sus, deși își dă seama că este ceva banal, o întâmplare de care „se bucură” (vorba vine!) atâtea femei care circulă neînsoțite pe străzile unui oraș mare. Un „drăcușor” se gudură pe lângă el și îi „șoptește” o altă întrebare: Bine, dacă nu are vreo importanță, de ce i-a povestit? Nu cumva ca să-l „verifice”, să vadă măcar o umbră de gelozie pe fața sau în vorbele lui? Ori, mai rău, pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
împrejurimi și... ah! ce-ar fi primit atunci de la ei, intrusul! Nu i-ar fi rămas petec de blană negăurit de colții lor nemiloși; i-ar fi mușcat urechile, i-ar fi sfîșiat coada; l-ar fi lecuit să se gudure pe lîngă femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri l-ar fi vrut alungat din haită pe Lupino. Preafrumoasa Hana, lupoaica cu blană lungă și moale, cu ochi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fără frică, mai ales cumnații, verii, unchii, bunicii... Nu mai e vremea uciderii aproapelui, e timpul disprețului fără nuanțe, așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor, ca pe niște câini care să știe să muște și să se gudure, de parcă nu mai e aer pentru toți, nici grâu, nici iertare. Și tot În ziua aceea de iunie tristețea l-a cuprins ca o amantă bătrână și urâtă. Vedea oamenii cenușii Între care trăia ieșind În valuri de la fabrica de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
jegul din tălpi, și ea nu vrea să-i fie rușine de mine, că d-aia trebuie să te gândești și la alții, nu numai la tine, și mi-a zis: „Mergem să vezi palatul lui Moș Crăciun.“ Și mă guduram ca un cățel de plăcere, că în alți ani îmi spusese că Moșul nu există, da’ eu vedeam oricum copii cu daruri... Și pe drum, în stație la metrou, mi-a luat o pungă de pufuleți și în vagon m-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fată, să zicem) că-ți bagă mâna sub fustă după câteva minute. Da, murmură, asta poate fi explicația logică, comportamentul lor ar fi trebuit să-mi dea de gândit de la bun început... Nici nu-și putea imagina altceva, prea se guduraseră pe lângă el (suntem onorați să devenim partenerii dumneavoastră în afaceri imobiliare, se vede că aveți nevoie de un loc în care să vă simțiți cu adevărat acasă), prea îi oferiseră cafele și fursecuri (cafeaua avea prea mult zahăr, ceașca era
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Liiceanu. Nenuanțate, brutale, stăpînite de umori irepresibile. Plîngîndu-se că n-ar putea intra în dialog "cu o publicație de teapa României Mari", d-sa nu șovăie a scrie cu o asprime și nedreptate, ambele insuportabile, despre Adrian Marino care "se gudură", "latră" și comite o "mîrșăvie", despre Ion Bogdan Lefter că ar fi "incapabil să pună pe hîrtie un rînd care să nu declanșeze automat un căscat!", iar despre C. Rogozanu și Luminița Marcu că n-ar fi decît niște "scandalagii
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
vulnerabilă, doamna cu pricina a simțit, probabil, nevoia să facă exces de zel, punându-se la dispoziția forțelor anti-Băsescu din propriul partid. Privite cu detașare, inflamările actorilor-mercenari arată nu patriotismul, ci politicianismul jegos al celor în cauză. Pentru a se gudura pe lângă stăpâni, sunt capabili să arunce în aer interese legitime, de lungă durată, ale poporului român. Ei au mereu de apărat o vulnerabilitate, o ticăloșie, un schelet din dulap. Gureși cât o ogradă de orătănii, ei mizează tot pe memoria
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
de ne-văzut... Așadar, să te ferești de lingușitorii care te pierd, totdeauna și de mărunțeii denunțători ai hoților de smochine, - doar - fi-le-ar smochinele de cap să le fie, că alt rău în jur ei nu mai văd, gudurându-se tot timpul umili pe lângă stăpân.
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
gură" după avutul lui Victor Gomoiu, moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
urmă în viața oricărui amărât, când un individ onest, deși aflat în elită, s-a înduplecat și i-a spus adevărul: trebuia să intre într-un program. Iluminat, omul a hotărât pe loc să devină proiectculturnic. Mai întâi s-a gudurat, apoi a dat din coadă și apoi a lins mâna care stăpânea Programul, iar Bunul Dumnezeu nu l-a lăsat de izbeliște. Omul a-nceput să scrie cronici literare. Și după scurtă vreme munca lui s-a transformat într-un
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă. nicicând nicicând nu voi mai gusta soarele cum guști ploaia, cum făceam în copilărie strivind stropii pe limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și când și la ce./ doar vântul aduce uneori miros de fum și zgomot de arme/ dinspre câmpiile catalaunice.// când urci la noi, amice, ai grijă: la ușă o să te întâmpine/ păduchele de san-jose. e paznic aici. o să ți se gudure la/ picioare. o să-ți zică dă-mi nene cinci lei să te trec apa, ușa/ e-nchisă, ăștia mă lasă tot timpul afară, m-au întemnițat afară./ tu nu-l crede, amice, tu nu știi, a venit ieri administratorul/ l-
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]