104 matches
-
Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie. La nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere și Ghibellinii sunt expulzați din oraș. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracțiuni: „bianchi” (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - și „neri” (negrii). Dante Alighieri se naște la Florența pe 14 mai 1265 într-o familie din mica nobilime, tatăl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
Doi ani mai târziu, acest decret este abolit, cu condiția ca persoana interesată să facă parte dintr-o corporație artizanală. Dante se înscrie în corporația medicilor și farmaciștilor, și în cea a bibliotecarilor, cu mențiunea de „poet”. Se afiliază fracțiunii „Guelfilor albi”, care se opuneau influenței papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. În 1295, este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei șase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcătuia
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei șase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcătuia "„Signoria”". La îndemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - „albii” și „negrii” - din rândul Guelfilor, au fost exilați pentru a se menține liniștea în oraș. În timp ce Dante se găsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fracțiunea „negrilor” preia puterea politică în Florența, lui Dante i se interzice prezența în oraș și este condamnat la
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
comunității, ca Filippo da Sterpeto și Oddone di Scarito. Pe atunci denumiți consuli, astăzi căpitani comandanți. Poporul emite legile statului, a organizației comune, cu toate că stau încă sub legăturile feudale ale episcopiei Sân Leo. În restul lumii, împrejur decurge război între Guelfi și Ghibellini. Rimini este pe mâna Guelfilor aliați cu papă și conduși de curtea Malatesta. La Urbino Ghibellinii aliați cu împărat aparțin de Montefeltro. Sân Marino se află între aceștia. O comună se aliază cu Montefeltro ca să se elibereze de
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
di Scarito. Pe atunci denumiți consuli, astăzi căpitani comandanți. Poporul emite legile statului, a organizației comune, cu toate că stau încă sub legăturile feudale ale episcopiei Sân Leo. În restul lumii, împrejur decurge război între Guelfi și Ghibellini. Rimini este pe mâna Guelfilor aliați cu papă și conduși de curtea Malatesta. La Urbino Ghibellinii aliați cu împărat aparțin de Montefeltro. Sân Marino se află între aceștia. O comună se aliază cu Montefeltro ca să se elibereze de episcop. Dar acest deziderat se realizează numai
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
de fiul grec al lui Bonifaciu, Demetrius, cu Montferrat a devenit scopul moștenitorilor din Italia ai marchizului Bonifaciu, cu toate că această dorință nu s-a materializat niciodată. În secolul al XIII-lea, Montferrat a oscilat o vreme între cele două tabere, guelfii și ghibelinii, în timpul marchizilor Bonifaciu al II-lea și Guglielmo al VII-lea. De asemenea, a fost nevoie ca ei să poarte cîteva lungi războaie împotriva comunelor tot mai independente din Asti și Alessandria și au devenit purtători de stindard
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
-lea, a încredințat ducatul lui Otto de Nordheim, devenit Otto al II-lea de Bavaria. În 1070, regele Henric al IV-lea din dinastia salică l-a depus pe ducele Otto de Nordheim, trecând ducatul Bavaria în posesia contelui Welf (Guelf, Guelph), membru al unei influente familii bavareze cu legături dinastice în Italia de nord (familia d'Este). Ca urmare a sprijinului acordat papei Grigore al VII-lea împotriva lui Henric al IV-lea, în lupta pentru învestitură dintre Papalitate și
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
vociferează: "Situația sau viața". Cată să însemnăm că dicționarul liberalismului s-a mai înmulțit c-o locuțiune. A cere slujbă se zice a cere "o situație". În Iași puținii roșii câți sânt trăiesc cu aliații lor, cu liberalii moderați, ca guelfii cu ghibelinii, încît nu ne-am mira daca într-o bună dimineața am afla că șeful partidului roșu din Iași, d. Herșcu Goldner, a căzut jertfă virtuților sale civice în luptă c-un liberal moderat și că a lăsat diată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
eludeze autoritatea guvernului, dacă sunt În dispută cu facțiunea aflată la guvernare. Sau privirea ascuțită a răufăcătorilor, dacă duc cu ei ceva de preț. Dante strânse din buze, gânditor. Bigarelli era un ghibelin Înrăit, aflat În trecere printr-un oraș guelf. Cu siguranță, aceea putea fi o explicație. - Și poate... poate că acesta era cazul lui, repetă celălalt. Dante tresări. - Ce? - Cu o seară Înainte să moară, am dat peste el când am ieșit din cameră. Stătea țeapăn pe trepte, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să nu fii tolerant când până și familiile sunt astfel marcate de războaiele religioase; moderația apare ca unica variantă... Ea presupune niște compromisuri, o suplețe, o libertate care recuză supunerea absolută față de Ligă ca și față de pozițiile partizanilor reformei. Nici guelf, nici ghibelin: altceva... în viața de toate zilele se comportă ca un bun catolic; astfel, încă de la vârsta de douăzeci și nouă de ani, când nimeni și nimic nu-l constrânge, el pronunță un jurământ de fidelitate față de religia catolică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a prezenta arhiepiscopului un nou titular al venitului ecleziastic unui membru al familiei, absentul Lorenzo Machiavelli, odată ce prioria devenea vacanță 4. Parohia din Montespertoli era o biserică destul de bine dotată, al cărei patronaj era împărțit între Machiavelli și conducătorii partidului Guelf 5. De fapt, familia Machiavelli deținea drepturi de patronaj asupra a aproximativ unei duzini de biserici rurale și oratorii [capele] în afara Florenței. Era sugerat faptul că Niccolò nu avea un interes special în aceste venituri, posibil ca o consecință a
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de la, "New Research on Humanistic Scribes în Florența", în Miniatură fiorentina del Rinascimento, 1440-1525. Un primo censimento, în A. Garzelli (ed.), La Nuova Italia, Firenze, 1985, pp. 444-447, 539-540 (Appendice I, 70). Marongiu, Antonio, "Îl regime bipartitico nel trattato șui guelfi e i ghibellini ", în Bartolo da Sassoferrato. Studi e documenti per îl VI centenario, ÎI, Giuffrè, Milano, 1962, pp. 335-342. Martines, Lauro, Lawyers and Statecraft în Renaissance Florența, Princeton, Princeton University Press, 1968. Masetti Bencini, I., "Neri Capponi. Note biografiche
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
1250, pentru a distinge propriul său timp de acela mai nefericit din perioada de dominație germanica. În 1250 Sfanțul Imperiu Român a pierdut supremația să asupra Italiei, permițând orașelor-state italiene un spațiu amplu de acțiune independența, iar în Florența guvernul Guelf al Primo Popolo a triumfat asupra Ghibellinilor. Pentru Bruni anul acela a inaugurat o nouă perioadă de libertate, după o perioadă de declin și de dominație externă. Datorită acestei diviziuni tripartite a istoriei, "se poate spune că Bruni este inventatorul
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
prezent la Victoria & Albert Museum. 4 ASF, NA 1233, fol. 322 r-v. 5 Luigi Santoni, Notizie storiche delle chiese dell'arci-diocesi fiorentina, Mazzoni, Florența, 1847, pp. 349-350. Familia Machiavelli deținea două treimi din dreptul de patronaj, iar conducătorii Partidului Guelf o treime. Spre deosebire de priory din Anglia, care are o functie monastica, prioria italiană este o simplă biserică care are "sateliți" sau care are în subordine alte biserici. 6 Beneficiile familiei Machiavelli au fost descrise în Gene Brucker, "Niccolò Machiavelli, His
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Guasti I. (ed.), pp. 19-21. 47 Ediție critică în D. Quaglioni, Politica e diritto nel Trecento italiano. Îl "De tyranno" di Bartolo da Sassoferrato (1314-1357), Firenze, Olschki, 1983, pp. 131-146. Vezi și A. Marongiu, "Îl regime bipartitico nel trattato șui guelfi e i ghibellini ", în Bartolo da Sassoferrato. Studi e documenti per îl VI centenario, ÎI, Giuffrè, Milano, 1962, pp. 335-342. 48 Vezi și D. Kent, The Rise of the Medici, cît., pp. 179-180. 49 G. Zaccagnini, Introduzione a Sozomeno, Chronicon
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fărîmițarea politică. Luptele dintre Pontificat și Imperiu se prelungesc din această cauză în mod anacronic, prin expedițiile în Italia ale împăraților Henric al VII-lea (1312) și Ludovic de Bavaria (1328-1329), sau prin luptele ce au loc în interiorul peninsulei, între Guelfi, partizani ai papei sau ai casei de Anjou, și Ghibelini 36, partizanii italieni ai împăratului. Dar, diferitele partide luptă mai ales pentru realizarea ambițiilor teritoriale ale prinților sau ale orașelor care năzuiesc să-și extindă autoritatea asupra principatelor vecine. Comandanții
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în Italia de nord. Chiar dacă o revoluție o alungă la mijlocul secolului al XV-lea, orașul Milano cade în curînd din nou în mîinile unei noi dinastii, înființată de comandantul armatei, Francisc Sforza. La Florența, luptele între facțiuni sînt deosebit de dure. Guelfii se opun Ghibelinilor, iar Albii (partid guelf radical) Negrilor (mai moderați și bănuiți de simpatii ghibeline), fiecare familie aristocratică trecînd de partea uneia sau alteia dintre facțiuni. O anarhie interioară care nu împiedică orașul să-și extindă puțin cîte puțin
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o alungă la mijlocul secolului al XV-lea, orașul Milano cade în curînd din nou în mîinile unei noi dinastii, înființată de comandantul armatei, Francisc Sforza. La Florența, luptele între facțiuni sînt deosebit de dure. Guelfii se opun Ghibelinilor, iar Albii (partid guelf radical) Negrilor (mai moderați și bănuiți de simpatii ghibeline), fiecare familie aristocratică trecînd de partea uneia sau alteia dintre facțiuni. O anarhie interioară care nu împiedică orașul să-și extindă puțin cîte puțin autoritatea în regiunea Toscanei, în detrimentul cetăților vecine
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aparține unei anume comunități. Astfel, credința față de dinastie apare la acest sfîrșit de Ev Mediu ca principalul germene al statului național. Mai mult încă, se poate considera, așa cum o face R. Fossier, că partizanii rezultați din luptele urbane sau regionale (Guelfii și Ghibelinii în Italia, reprezentanții clanului Armagnac și burgunzii în Franța) constituie embrionii primelor "partide politice" moderne. După frămîntările din secolele XIV și XV, drept consecință, Europa nu mai este concepută ca o creștinătate, ci ca o juxtapunere de entități
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
începe să-1 susțină pe ascuns pe regele Franței. Văzînd în Carol Quintul un alt Frederic al II-lea gata să pună mîna pe Italia, prinții italieni și papa Clement al VII-lea se aliază cu regele Franței. Vechea ceartă dintre Guelfi și Ghibelini renaște din propria-i cenușă. Dar regele Franței nu știe să exploateze situația. El nu acordă prinților italieni decît un ajutor neînsemnat, iar orașele italiene își pierd "libertățile", unul după altul. Florența este cucerită și se impune din
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de Iancu de Hunedoara la sud de Dunăre împotriva otomanilor: "campania cea lungă" (1443-1444), Varna (1444), dar mai ales Belgrad (1456), care are un răsunet european. Într-adevăr, fiul său, Mathias Corvin va deveni rege al Ungariei între 1458-1490. 36 "Guelfii" și "Ghibelinii" desemnează numele a două partide puternice, ce împart Italia în secolele XII-XV. Cele două partide s-au aflat în permanent conflict, deoarece primii erau susținători ai papei, iar ceilalți erau partizani ai împăratului german. Cearta lor, ce va
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Fugger 86, 120 Galileo Galilei 186 George I 268 George al II-lea 268 George al III-lea 270, 345 Ghibelini 36, 62 Giordano Bruno 183 Giotto 48 Girondini 346 Goethe 311, 319 Grigore XI 38, 63 Grigore XII 40 Guelfi 62 Guyon 258 Guise 201 Gustav Vasa 208 Gustav al III-lea 344 Gustav Adolf al Suediei 210, 230 Habsburg 51, 60 Haendel 183 Harvey 185 Hegel 380 Henric de Guise 202 Henric de Lancaster 73 Henric al II-lea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
verdiene în ordine cronologică. O altă reprezentație notabilă cu opera Giovanna d’Arco din Statele Unite a fost versiunea de concert de la Carnegie Hall cu Orchestră Operei din New York care a cuprins în distribuție nume celebre precum June Anderson și Carlo Guelfi (Mai 1996). Opera Giovanna d’Arco a mai fost prezentată în concert la Avery Fisher Hall în anul 1995 cu soprana Margaret Price în rolul titular, Carlo Bergonzi în rolul Carlo și Sherrill Milnes în rolul Giacomo. Montări complete ale
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Cruvelli, Italo Gardoni, Velletti, Cruzzoni. Prima montare a operei Atilla în Statele Unite a avut loc în anul 1850 la New York City. În secolul 20 opera a fost prezentată în concert cu ocazia Venice Festival din 1951 cu Mancini, Penno, Giangiacomo, Guelfi și Italo Tajo în distribuție și cu Carlo Maria Giulini la pupitrul dirijoral. Mai menționam reprezentația de la Sadler’s Wells din 1963 pe un libret în limba italiană, cu Rae Woodland, Donald Smith, Mossfield și Donald McIntyre în distribuție și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Orchestră și corul La Scală -Licitra, Frittoli, Urmana, Nucci, Giuseeppini - Sony 2001 - Pappano - London Symphony Orchestră Alagna, Gheorghiu, Diadkova, Hampson, Ildebrando d’Arcangelo 2001(S) - Steven Mercurio - Orchestră și corul Teatro Massimo Bellini - Andrea Bocelli, Veronica Villarroel, Elenă Zaremba, Carlo Guelfi, Carlo Colombara Decca 2011(S) Marco Armiliato Metropolitan Opera orchestră and chorus Alvarez, Radvanovski, Zajick, Hvorostovski, Kocán - Detche Gramophon Topul primelor 9 înregistrări conform opiniei criticilor muzicali 1. 1951 Cellini 2. 1956 Karajan 3. 1983 Giulini 4. 1969 Mehta 5
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]