104 matches
-
și Bavaria - si Hohenstaufen (numele de Ghibelini se pare ca derivă de la Waiblinghen, un castel al dinastiei Hohenstaufen). Numele au fost pentru prima dată utilizate în Italia în secolul 13, la Florența, pentru a desemna suporterii lui Otto IV (un Guelf) și Frederick ÎI de Hohenstaufen (un Ghibelin). Curând aceste nume și-au pierdut semnificația originală. Printre Ghibelini se aflau Ezzelini da Româno, Castruccio Castracani, Della Scală din Verona, familia Montefeltro din Urbino și Visconti din Milano (deși Milano era prin
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Frederick ÎI de Hohenstaufen (un Ghibelin). Curând aceste nume și-au pierdut semnificația originală. Printre Ghibelini se aflau Ezzelini da Româno, Castruccio Castracani, Della Scală din Verona, familia Montefeltro din Urbino și Visconti din Milano (deși Milano era prin excelență Guelf). Spre deosebire de familiile nobile, orașele aveau foarte rar loialități partinice ferme, desi Milano, Florența și Genova erau în mod curent Guelfe. Cremona, Pisa și Arezzo erau în mod curent Ghibeline. Veneția a rămas neutră. În Romă Ghibelinii erau dușmanii Papei, familia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în mod curent Guelfe. Cremona, Pisa și Arezzo erau în mod curent Ghibeline. Veneția a rămas neutră. În Romă Ghibelinii erau dușmanii Papei, familia Colonna fiind de notorietate în acest sens. După expulzarea Ghibelinilor din Florența la finele secolului 13, Guelfii s-au divizat în două aripi: Negrii și Albii. În secolul 15 numele de Guelfi și Ghibelini au căzut în desuetudine, deși ar mai trebui menționat faptul că rivalitatea celebrelor case veroneze Capulet și Montague se datora apartenenței la cele
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
rămas neutră. În Romă Ghibelinii erau dușmanii Papei, familia Colonna fiind de notorietate în acest sens. După expulzarea Ghibelinilor din Florența la finele secolului 13, Guelfii s-au divizat în două aripi: Negrii și Albii. În secolul 15 numele de Guelfi și Ghibelini au căzut în desuetudine, deși ar mai trebui menționat faptul că rivalitatea celebrelor case veroneze Capulet și Montague se datora apartenenței la cele două fracțiuni: Guelfi și Ghibelini. Prima versiune a operei Simon Boccanegra nu a avut succes
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
divizat în două aripi: Negrii și Albii. În secolul 15 numele de Guelfi și Ghibelini au căzut în desuetudine, deși ar mai trebui menționat faptul că rivalitatea celebrelor case veroneze Capulet și Montague se datora apartenenței la cele două fracțiuni: Guelfi și Ghibelini. Prima versiune a operei Simon Boccanegra nu a avut succes. După premieră Verdi i-a scris Clarei Maffei: “Am înregistrat un fiasco la Veneția, aproape la fel de mare ca și cu La Traviata. Mă gândisem că am compus ceva
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Soliști: Orchestră: Casă: Anul: Ionel Perlea Zinka Milanov, Fedora Bărbieri, Jussi Björling, Leonard Warren, Boris Christoff Orchestră și corul Operei din Romă RCA/Naxos 1955 Dirijor: Soliști: Orchestră: Casă: Anul: Antonino Votto Antonietta Stella, Giulietta Simionato, Giuseppe Di Stefano, Giangiacomo Guelfi, Nicola Zaccaria Orchestră și corul operei La Scală Great Opera Performance 1956 Dirijor: Soliști: Orchestră: Casă: Anul: Herbert von Karajan Renata Tebaldi, Carlo Bergonzi, Giulietta Simionato, Cornel MacNeil, Arnold van Mill Orchestră Filarmonica din Viena DECCA 1958 403 Dirijor: Soliști
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Arte 2004 Dirijor: Soliști: Orchestră: Casă: Anul: Massimiliano Stefanelli Adina Aaron, Kate Aldrich, Scott Piper, Giuseppe Garra, Enrico Iori Orchestră și corul Arturo Toscanini TDK 2006 Dirijor: Soliști: Orchestră: Casă: Anul: Riccardo Chailly Violeta Urmana, Ildikó Komlósi, Roberto Alagna, Carlo Guelfi, Giorgio Giuseppini Orchestră și corul operei La Scală Decca 2007 Acțiunea Operei Locul acțiunii: Memphis și Theba în Egipt; epoca faraonilor Personaje: Aida, sclava fiicei faraonului, Amneris (soprana); Radames, condotier în gărzile egiptene (tenor); Amneris, fiica regelui Egiptului (mezzosoprana); Amonasro
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să nu fii tolerant când până și familiile sunt astfel marcate de războaiele religioase; moderația apare ca unica variantă... Ea presupune niște compromisuri, o suplețe, o libertate care recuză supunerea absolută față de Ligă ca și față de pozițiile partizanilor reformei. Nici guelf, nici ghibelin: altceva... în viața de toate zilele se comportă ca un bun catolic; astfel, încă de la vârsta de douăzeci și nouă de ani, când nimeni și nimic nu-l constrânge, el pronunță un jurământ de fidelitate față de religia catolică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
respectiv (C. Enăchescu). Ele vor fi ulterior „medicalizate” constituind cadrul clinic al tulburărilor psihosexuale. Tulburările psihosexuale, recunoscute și admise de către toți specialiștii în domeniu, se prezintă sub forme diferite, dar care respectă și recunosc toate tulburările de fond. Pentru J.D. Guelfi și colaboratorii săi, tulburările conduitelor sexuale sunt reprezentate prin: a) tulburări prin exces (hipersexualitatea); b) tulburări prin lipsă (scăderea libidoului); c) tulburări de dinamică sexuală (tulburări de erecție și ejaculație, frigiditate, vaginism, dispareunie, priapism); d) tulburări prin devianță (perversiuni sexuale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihologică privind „anomaliile caracteriale” ale personalității, iar pe de altă parte de consecințele morale și sociale ale acestor anomalii, atât pentru persoanele în cauză, cât și pentru cele din anturajul, imediat sau mai îndepărtat al acestora. C. Rodière-Hein și J.D. Guelfi propun o clasificare a psihopatiilor raportată în primul rând la aspectele clinico-psihiatrice pe care le presupun conduitele acestor indivizi. Considerate din punct de vedere psihopatologic, personalitățile psihopatice, pentru autorii menționați, ocupă o poziție intermediară între starea de normalitate psihică și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
starea de normalitate psihică și categoriile psihopatologice. Acest fapt este admis și de unii psihiatri germani care consideră psihopatiile nu ca pe niște „boli psihice”, ci ca pe niște „variații patologice ale normalului”. În sensul acesta C. Rodière-Rein și J.D. Guelfi descriu opt „forme” sau „tipuri” de personalități psihopatice după cum urmează mai jos. A. Personalitatea paranoiacă Este caracterizată prin neîncrederea, senzitivitatea, restricția deliberată a afectelor exprimate, hipertrofia Eului, exagerarea dificultăților, refuzul criticii altora, așteptarea permanentă de a fi înșelat sau de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
le théatre d’Eschyle, Les Belles Lettres, Paris, 1958. Rosen, E.; Gregory, I., Abnormal psychology, Saunders, London, 1966. Ruch, F.L.; Zimbardo, P.G., Lehrbuch der Psychologie, Springer, Berlin, 1974. Russ, J., Metodele în filozofie, Ed. Univers enciclopedic, București, 1999. Samuel-Lajeunesse, B.; Guelfi, J.D., Psychopathologie, PUF, Paris, 1975. Sarasons, J.G., Abnormal psychology, Appleton, New York, 1972. Sartre, J.P., L’être et le néant, Gallimard, Paris, 1943. Scheler, M., Die Stellung des Menschen im Kosmos, Nimphenburger, München, 1976. Scheler, M., Le sens de la souffrence, Aubier
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psychiatric Association, 2000. Michel, 2002. Terapeuții discută împreună cu pacienta rezultatele evaluării pentru a o informa în legătură cu situația sa. Fairburn și Cooper, 1989. Michel, 2002. Analiză diacronică a tulburării. Lecrubier și al., 1999. Fairburn și Wilson, 1993. Garner, 1996. Pariente și Guelfi, 1990. Beck, 1996. Horowitz și al., 1988. Bouvard și Cottraux, 1996. Stare depresivă majoră. Conform teoriei menținerii a lui Fairburn, 1997 și 2003. Stabilirea obiectivelor secundare ("sub-obiective") se realizează în funcție de necesitatea tratamentului. Acest lucru se întâmplă mai mult datorită terapeutului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este Libertario Miccoli, exilatul antifascist care întrevede în contrabanda cu arme ocazia de a-și purta războiul personal împotriva Italiei lui Mussolini. Toscan cu suflet arzător și energie demoniacă, anarhist impenitent, Miccoli duce mai departe, în secolul XX, urile dintre guelfi și ghibelini. Alături de el, dansatoarea egipteană cu voluptate de harem Keky Fahmi este companionul ce ascunde, la rândul său, între voalurile orientale, identitatea de agent secret al Coroanei engleze. Ultimul venit în acest consorțiu de aventurieri este făptura ce pare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe termen lung a schizofreniei. Scalele de adaptare socială din care cea a lui Weissman, 1975 este, fără îndoială, cea mai cunoscută, cât și un număr mare de instrumente psihosociale (trecute în revistă de Brugha în 1989 și Coval și Guelfi în 1991) trebuiesc semnalate. Aceeași situație se prezintă și pentru scalele sau chestionarele privind calitatea vieții (trecute în revistă de Cialdella, 1992; Guelfi, 1992) sunt cele mai utilizate în Statele Unite în domeniul psihozelor. Panorama aceasta nu este completă pentru că ea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și un număr mare de instrumente psihosociale (trecute în revistă de Brugha în 1989 și Coval și Guelfi în 1991) trebuiesc semnalate. Aceeași situație se prezintă și pentru scalele sau chestionarele privind calitatea vieții (trecute în revistă de Cialdella, 1992; Guelfi, 1992) sunt cele mai utilizate în Statele Unite în domeniul psihozelor. Panorama aceasta nu este completă pentru că ea ar trebui să includă chestionarele privind evenimentele existențiale utilizate și în cazul schizofreniei (Hirsch et al, 1986, 1992; Leff et al , 1973, 1983
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și austriacă și din experiența PPI, al cărui ultim secretar politic a fost, înainte de a fi închis în 1926, el a căutat să-i strîngă laolaltă pe catolicii democrați, asociind diferitele straturi și diversele aporturi nu numai ale popularilor și guelfilor milanezi, ci și ale tinerilor universitari ai Acțiunii Catolice și ai Universității Catolice din Milano. În textele fondatoare " Ideile reconstructive ale Democrației creștine" (iulie 1943) și "Programul Democrației creștine" (ianuarie 1944), el pune bazele unui Stat democratic, oferind Bisericii garanția
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1965 și 1968/1969. Pe scenele lumii, Elena Cernei a triumfat alături de cei mai mari artiști: Birgit Nilsson, Renata Tebaldi, Leontyne Price, Galina Vishnevskaya, Richard Tucker, Franco Corelli, Giuseppe Di Stefano, Jon Vickers, Nicolai Gedda, Placido Domingo, Giuseppe Taddei, Giangiacomo Guelfi, Robert Merrill, Cornell MacNeil, Mario Sereni, Piero Cappuccilli, Peter Glossop, Nicola Rossi Lemeni, Nicolai Ghiaurov, Giorgio Tozzi, Norman Treigle, Hans Swarowsky, Fausto Cleva, William Steinberg, Armando La Rosa Parodi, Francesco Molinari Pradelli, Gianandrea Gavazzeni, Alberto Erede, Klaus Tenstedt, Georges Prêtre
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
granule azurofile sau primare, granule specifice sau secundare, granule terțiare sau cu gelatinază (Bochsler și Slauson, 2002Ă, granule majore la rumegătoare (Rainard, 1992Ă, granule de talie mare și dense, granule de densitate intermediară și granule mai puțin dense, la câine (Guelfi și Vilcot, 1993Ă (Tabel 2.5Ă. Fig. 2.8. Granulocitul neutrofil câine (După Cheville N., 1976Ă Tabel 2.5 Constituenții unor granule ale neutrofilelor (După Bochsler și Slauson, 2002Ă Granule azurofile* Mieloperoxidoză**; Elastază; Catepsina G și multe alte catepsine; Proteinaza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
beta-glucuronidază și glicerofosfatază. Granulele cu densitate intermediară conțin lactoferină și cobaltofilină (proteină fixatoare de vitamina B12Ă. Durată de viață a granulocitelor neutrofile este de câteva ore în torentul sanguin, 2-3 zile în compartimentul tisular și câteva zile în compartimentul medular (Guelfi și Vilcot, 1993Ă. Proteinazele sau proteazele granulelor leucocitare depind de tipul de leucocit (neutrofil, macrofag, mastocită dar și de specia gazdă. Proteinazele participa la degradarea particulelor fagocitate, la degradarea matricei extracelulare și la activarea altor proteine (fracțiunile complementuluiă. Acțiunea lor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Guillermo - Small Animal Internal Medicine. Mosby, 2003; Gross T.L. și colab. - Veterinary Dermatopathology: a macroscopic and microscopic evaluation of canine and feline skin disordets. Mosby year book, St. Louis, 1992; Gruys E. și colab. - Vet. Bulletin, 64, 11, 1009-1015, 1994; Guelfi J.F., Vilcot C. - Point Vét., 25, 154, 299-307, 1993; Haringman J.J., si colab. - Chemockines în joint disease; The key to inflamation. Ann. Rheum. Dis. 2004, Extras; Harmon B.G. - Poultry Sciences, 77, 972-977, 1990; Harț I.J. și colab. - Immunology, nov., 77
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
misiune spirituală mai importantă, conțin în ei înșiși răspunsul la o problemă presantă a istoriei seculare 34. Să ne gândim doar la Santa Margherita da Cortona (1247-1297) și la Santa Rita da Cascia (1381-1447) care au mediat personal negocierile între guelfi și ghibelini pentru a pacifica orașele lor. Asta nu înseamnă însă că putem generaliza sau interpreta Revelația prin prisma istoriei seculare, deoarece viața Bisericii este situată dincolo de progresul istoric, fiind susținută de Duhul Sfânt. Față de ceilalți kairoi, adevărate roade ale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
să-l și convertească (1219). Sfânta Rita de Cascia și Sfânta Margherita de Cortona provin din aceeași "fabrică de sfinți" care este Umbria. Santa Margherita, "a doua Magdalenă", cum a fost supranumită, s-a implicat în negocierile de pace dintre guelfii din Cortona și ghibelinul oraș Arezzo, exemplul ei fiind urmat două secole mai târziu de Santa Rita, care a pacificat propria cetate, Cascia, după ce și-a pierdut familia. Dintre sfinții care au făcut istorie se desprinde figura Ioanei d'Arc
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în Germania. Baronii germani sînt excluși de la cruciada cerută de Urban II. în Italia, acesta din urmă reușește să ridice împotriva partizanilor împăratului (ghibelinii) o coaliție a orașelor nordice, Liga Lombardă, aliată cu ducii de Bavaria, Welfii (de unde numele de guelfi dat partizanilor Papei). Moartea lui Clement III (l 100) pune capăt schismei și noul pontif, Pascal II, face noi progrese reale în legislația canonică, în legătură, mai ales, cu investiturile. Cearta, însă, nu întîrzie să izbucnească iar. Henric V (1106-1125
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a pus decît provizoriu capăt "luptei dintre Sacerdoțiu și Imperiu". Timp de aproape treizeci de ani, Germania trece prin tulburări grave, datorate înfruntării a două clanuri rivale care-și dispută o putere regală foarte slăbită, cel puțin la momentul acela: guelfii, partizani, după cum am văzut, ai Welfilor de Bavaria, se opun ghibelinilor (de la Weiblingen, nume al unui castel aparținînd familiei adverse, de Hohenstaufen). În 1152, prinții germani care doresc pacea îl aleg pe Frederic Barbarossa, un Hohenstaufen înrudit, însă, prin mama
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]