100 matches
-
slovenă: "Narodnoosvobodilni boj" ori "Narodnoosvobodilna borba") a fost purtat în Iugoslavia în timpul celui de-al doilea război mondial (1941 - 1945) între rezistență iugoslavă - în principal partizanii iugoslavi - și puterile Axei. Rezistență iugoslavă a fost inițial divizată în două armate de guerila: cea sub conducerea comuniștilor (partizanii iugoslavi) și cea a regaliștilor (cetnicii, cunoscuți în mod oficial că "Armata iugoslavă a Patriei"). Cele două mișcări de rezistență s-au aflat într-un conflict direct pe toată durata războiului, ceea ce a făcut ca
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
să se retragă din mai multe regiuni. Orașele Karditsa, Grevena, Trikkala, Metsovon și altele au fost eliberate până în iulie. Puterile Axei și colaboraționiștii greci au rămas să controleze doar orașele mari și drumurile principale, în vreme ce restul a rămas sub controlul guerilelor "andartes". Această zonă era „Grecia Liberă”, care se întindea de la Marea Ionică la Marea Egee și de la zona de ocupație germană din Macedonia până în Beoția, adică cam 30.000 km² și 750.000 de locuitori. Până în iulie 1943, efectivele totale ale
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
neașteptat pentru rezistență. Cei mai mulți soldați italieni au fost dezarmați și internați rapid de germani, dar o mare cantitate de arme, muniție și soldați au căzut în mâinile rezistenței. Astfel Divizia "Pinerolo" și Regimentul de cavalerie "Aosta" au fost capturați de guerilele EAM. Germanii au trecut la preluarea controlului în sectorul italian de ocupație și s-a dovedit un adversar total diferit de italieni, superior înarmat, cu un moral bun și mult mai brutal. La începutul verii anului 1943, în Grecia au
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
la ocupația puterilor Axei era o intreprindere plină de riscuri. Cel mai mare risc asumat era cel al partizailor, care puteau fi uciși în luptă de forțele germane mult superioare din punct de vedere numeric și al dotării. Luptătorii de guerilă, de multe ori prost echipați, mai trebuiau să facă față și condițiilor grele de trai din munții Greciei. Existau riscuri mari și pentru grecii de rând. Atacurile insurgenților erau urmate de represaliile forțelor germane de ocupație. Numeroase sate au fost
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
fi fost alungați din țară. Aceste condiții generale au forțat China să adopte o strategie al cărui obiectiv final era conservarea puterii sale militare, de vreme ce un atac direct împotriva japonezilor părea să fie sinucigaș. Pe de altă parte, luptătorii de guerilă au continuat rezistența în pungile izolate din zonele ocupate de japonezi. Ca rezultat, japonezii controlau pe deplin numai orașele și căile ferate, în vreme ce zonele rurale erau aproape în exclusivitate sub controlul partizanilor. Chiang și-a dat seama că, pentru a
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
asemenea o bună parte a efectivelor armatei chineze. Deși cea mai mare parte a războiului, forțele armate controlate de Partidul Comunist Chinez au făcut în mod oficial parte din Armata Națională Revoluționară, datorită implicării lor în special în războiul de guerilă, efectivele lor sunt greu de apreciat. Există estimări care consideră că efectivele Armatei căii a 8-a, Noi armate a 4-a și a milițiilor populare s-au ridicat la un total de 1.300.000 de luptători. În 1940
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
s-au ridicat la un total de 1.300.000 de luptători. În 1940, luptele dintre cele două armate au ajuns într-un punct mort. În vreme ce japonezii ocupaseră cea mai mare parte a coastei de est a Chinei, luptele de guerilă continuau în zonele cucerite. Guvernul naționalist condus de Chiang Kai-shek își mutase sediul în capitala provizorie Chongqing. China, datorită capacităților industriale și a experinței de luptă limitate, nu putea lansa o contraofensivă decisivă împotriva invadatorilor. Chiang nu-și putea permite
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
țării. Guvernul chinez a fost de asemenea acuzat de exagerarea rolului forțelor armate comuniste în lupta cu japonezii. În China comunistă s-a afirmat că rolul hotărâtor în înfrângerea japonezilor l-au avut comuniștii, care au purtat un război de guerilă neiertător cu ocupantul, în condițiile în care forțele armate ale naționaliștilor ar fi refuzat să lupte. În realitate, armata Kuomintangului, inclusiv armata centrală a lui Chiang Kai-shek și alte armate regionale, au dus greul luptelor în timpul războiului. Armata naționaliștilor a
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
în lupte de rezistența împotriva invaziei japoneze. În momentul de față, în China continentală, poziția oficială este că naționaliștii au purtat un război sângeros direct cu japonezii, deși cu rezultate neconcludente, în vreme ce comuniștii s-au angajat într-un război de guerila mult mai eficient în spatele liniilor inamice. În acest fel se pune accentul pe rolul central Partidului Comunist în războiul care este denumit mai degrabă "Războiul de Rezistență al Poporului Chinez împotriva Japonezilor" decât simplu "Războiul de Rezistență". În conformitate cu punctul de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
asociată curentului muzical denumit hip-hop. Această mișcare a inclus și alte forme de manifestare, precum break dance-ul și arta graffiti. Importarea culturii hip-hop de către țările europene a dus și la acapararea valorilor acestei culturi muzicale, printre care și fenomenul graffiti. Guerila art este o mișicare, o tendință a artei stradale care a apărut în Marea Britanie șii este răspândită în toate țările în care s-a impus graffitiul. Este o modalitate agresivă de expunere în spațiul public. Are multe în comun cu
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
sens decât în legătură cu evoluția mediului urban actual. Este profund integrată cu dinamica vieții moderne, în afara căreia ar fi doar artă pentru artă. Sensul ei este de a semnifica, de a influența modul de a percepe realitatea populației care împarte cu guerila art acelașii spațiu cu arta stradală. Aceștia își concep lucrările ca pe o continuă operă de artă, care poate fi completată sau modificată în timp. Lucrurile similare puse pe pânză nu reprezintă Guerila art, chiar dacă folosesc tehnici asemănătoare. Totuși, există
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
a percepe realitatea populației care împarte cu guerila art acelașii spațiu cu arta stradală. Aceștia își concep lucrările ca pe o continuă operă de artă, care poate fi completată sau modificată în timp. Lucrurile similare puse pe pânză nu reprezintă Guerila art, chiar dacă folosesc tehnici asemănătoare. Totuși, există o nouă tendință și mulți artiști produc asemenea lucrări pentru a se exprima mai bine și a se face înțeleși mai ușor. Există câțiva artiști care produc intenționat asemenea lucrări pentru producția de
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
viața cotidiană. Nu este vorba de o susținere sau opoziție fățișă, ci de o reacție artistică față de orice condiționare a vieții publice. Tocmai de aceea, dezvoltarea Street art este paralelă ce cea a brandingului. Au fost adoptate tehnici de marketing Guerila prin metode artistice tradiționale, pentru a face publicitate artistică. Dar această tendință este văzută ca o îndepărtare de artiști ca și individualități creatoare și față de artist ca brand. Primii artiști graffiti care au ridicat această mișcare la rangul de artă
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
în niciun caz nu erau indieni. După uciderea lui Atahualpa și prăbușirea imperiului incaș în 1533, spaniolii au avut de furcă cu acești viracochas (printre care unii erau foști nobili albi din casta căpeteniilor militare incașe) care organizau acțiuni de guerilă împotriva lor. Spaniolii au jefuit mormintele familiei domnitoare și ale castei "Orejones" (a "urechilor-lungi"), căpetenii războinice (albe) ce asiguraseră supremația imperiului incaș mai multe secole. Toate mumiile din mormintele "urechilor-lungi" aparțineau rasei albe, nemongoloide, cu păr blond și cârlionțat, la
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
luptă. În schimb au fost trase învățături importante care au fost folosite în pregătirea invaziilor care au urmat. Pentru aproape 2 ani, pe frontul de vest nu s-au dus lupte terestre, cu excepția atacurilor de comando sau a celor ale guerilelor mișcărilor de rezistență sprijinite de SOE și OSS. În schimb, în acest timp au luat amploare bombardamentele strategice executate de Armata a 8-a a aerului a SUA in timpul zilei și de RAF în timpul nopții. Pe 6 iunie 1944
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
sau frăția pădurii (în limbile estonă: "metsavennad", letonă: "meža brăļi", lituaniană: "miško broliai") au fost partizani estoni, letoni și lituanieni, care s-au angajat în lupte de guerilă cu autoritățile sovietice în timpul ocupației sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada postbelică. Mișcări de rezistență antisovietice similare au luptat împotriva dominației străine și în alte țări din Europa Răsăriteană - Polonia, România sau Ucraina apuseană. Uniunea
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
să caute să se ascundă de autorități, de multe ori folosind drept ascunzătoare și bază a rezitenței antisovietice regiunile împădurite din zonele rurale. Unitățile de rezistență au variat din punct de vedere al efectivelor și compoziției, de la luptători solitari de guerilă, până la grupuri mari, bine organizate, capabile să se angajeze în încleștări cu forțe sovietice semnificative. Termenul "frații/frăția pădurii" a fost folosit pentru pima oară în regiunea baltică în perioada tulbure a revoluției din 1905. Diferite surse amintesc de „frățiile
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
acestei forțe au fost arestați pe 15 mai 1944. Generalul Plechavičius a fost deportat în lagărul de concentrare de la Salaspils, Letonia. Aproximativ o jumate din soldații acestei forțe au reușit să scape de sub controlul german și au format unități de guerilă care s-au ascuns în zona rurală, pregătindu-se pentru lupta cu Armata Roșie care înainta pe frontul de răsărti. Unitățile de guerilă din Estonia și Letonia au fost format din numeroși soldați care au profitat de ordinul lui Hitler
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
jumate din soldații acestei forțe au reușit să scape de sub controlul german și au format unități de guerilă care s-au ascuns în zona rurală, pregătindu-se pentru lupta cu Armata Roșie care înainta pe frontul de răsărti. Unitățile de guerilă din Estonia și Letonia au fost format din numeroși soldați care au profitat de ordinul lui Hitler, care atunci când a hotărât retragerea completă din țările baltice în septembrie 1944, a permis oricărui soldat originar din regiune, în principal celor din
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
și SIS suedez. Acest sprijin a avut un rol important în supraviețuirea rezistenței baltice. După eșecul Operațiunii Jungla concepută de MI6, compromisă de trădarea unor spioni britanici (Kim Philby și alții asemeni lui), KGB-ul a reișit să elimine numeroase guerile baltice și să le taie contactele cu serviciile secrete occidentale. Luptele dintre forțele sovietice și „frățiile pădurii” au durat peste zece ani și a dus la moartea a peste 50.000 de oameni. Estimările cu privire la efectivele luptătorilor antisovietici din fiecare
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
precum Augusts Bergmanis și Vidvuds Sveics. În plus, sovieticii și-au consolidat treptat controlul în regiunile urbane, în timp ce în regiunile rurale sprijinul pentru partizani a scăzut în timp, iar noi unități ale armatei și secutității au fost trimise pentru înfrângerea guerilelor. Ultimul grup care a părăsit ascunzătorile din pădure și s-a predat autorităților sovietice a încetat lupta în 1957. Dintre cele trei țări baltice, rezistența lituaniană a fost cel mai bine organizată, iar unitățile de guerilă au putut să mențină
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
fost trimise pentru înfrângerea guerilelor. Ultimul grup care a părăsit ascunzătorile din pădure și s-a predat autorităților sovietice a încetat lupta în 1957. Dintre cele trei țări baltice, rezistența lituaniană a fost cel mai bine organizată, iar unitățile de guerilă au putut să mențină controlul asupra regiunilor rurale până în 1949. Parizanii erau înarmați cu tunuri cehoslovace Škoda, mitraliere grele rusești Maxim 1910, diferite tipuri de mortiere și puști și pistoale mitraliere, de producție germană sau sovietică.În momentele în care
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
antisovietici din regiunea baltică. Mulți dintre „frații pădurii” care au supraviețuit luptelor, au depus armele atunci când, după moartea lui Stalin din 1953, autoritățile sovietice au oferit o amnistie tuturor celor care capitulau. În păduri a rămas un număr redus de guerile antisovietice, care au supraviețuit luptelor, nu au fost capturați și nu s-au predat. Prezența lor a fost semanlată chiar și în deceniul al nouălea, în anii în care deja în statele baltice renăștea mișcarea națională pentru redobândirea prin mijloace
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
din sat în cele două războaie se adaugă și două crime de război. Astfel în 1918 lt. în rez. Moroșanu Ștefan din Fundul Vădesii pleacă să-și vadă mama retrasă în satul Măriuș din județul Satu Mare. Detașamentele secuiești organizate în guerile află de sosirea locotenentului și patrula trimisă să-l aresteze îl împușcă în timp ce încerca să fugă prin grădină, exclamând ”un valah mai puțin”. În toamna lui 1944 o coloană ce se retrăgea spre Ungaria se oprește la hotarul satului Căpâlna
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
teritoriul cucerit vremelnic de Napoleon, atacând liniile de comunicație și convoaiele de aprovizionare. Aceste atacuri, purtate de cazaci, de militari din cavaleria ușoară rusă și din alte unități, au fost unele dintre primele exemple de aplicare a tacticilor războiului de guerilă și, într-o oarecare măsură, a tacticilor operațiunilor speciale, așa cum le numim astăzi. Occidentalii avuseseră puține contacte cu cazacii până la ocuparea Moscovei, în 1814. Cum erau, fără nicio îndoială, cei mai exotici luptători ai armatei ruse, din punctul de vedere
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]