46 matches
-
întors fața către noi păcătoșii, Doamne?” Dominat de acest gând, a îngenuncheat și a sărutat botul însângerat al calului îngânând vorbe de alint și întrebând mereu: „Te doare tare, dragul tatii? Te doare?”... Ca și cum i-ar fi înțeles vorbele, calul gungurea mereu dând din cap. Ia să-ți aducă tata ovăz și apă. Parcă nici nu-l mai durea piciorul rănit. Cât ai bate din palme, în fața calului au poposit o găleată cu apă și una cu ovăz. În timp ce calul a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
alte neamuri. Ah, căscă el ochii de parcă tocmai găsise ceva, te gândești că nu toate casele de pe pământurile astea o să te primească la fel de bine. M-am ridicat. Runa Îl Înfășa deja pe micuț. Îi dăduse țâță, iar Unu căsca și gungurea - dar nici cei mari nu prea scoteau altfel de sunete pe atunci. - Oare cum de o fi ajuns la voi vestea că am plecat În călătorie? l-am Întrebat pe Aban deodată. Tu când ai primit-o? - Când am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am văzut că sulița ne ducea undeva mai spre mâna moale față de calea arătată de Aban. Mi s-a făcut deodată frică să nu pierd drumul, mai ales când l-am auzit pe Unu cât de fericit și de sătul gungurea. Atunci, mi-am amintit de Selat și de Dilc - nu mă Învățaseră ei să aflu distanțele Între lucruri dar, măcar, Îi văzusem În ce fel lucrează. Am așezat o altă suliță, cu coada lipită de cea care ne arăta drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mi răspunseră. Se tot uitau la micuțul Unu care se Înmuiase de tot și nu erau În stare să se hotărască În nici un fel. I-au dat ierburi ce aduceau somnul, iar fierbințeala parcă l-a mai lăsat, dar de gungurit tot n-a gungurit. - Hai mai bine să dăm de apa aia, se hotărî Runa Într-un tîrziu. Am potrivit din nou sulițele și am măsurat ceea ce tu ai să numești deschiderea dintre ele cu piatra de mână. Deschidere, unghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uitau la micuțul Unu care se Înmuiase de tot și nu erau În stare să se hotărască În nici un fel. I-au dat ierburi ce aduceau somnul, iar fierbințeala parcă l-a mai lăsat, dar de gungurit tot n-a gungurit. - Hai mai bine să dăm de apa aia, se hotărî Runa Într-un tîrziu. Am potrivit din nou sulițele și am măsurat ceea ce tu ai să numești deschiderea dintre ele cu piatra de mână. Deschidere, unghi, atâtea grade și atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În clipele scurte În care lumina lunii se strecura printre vâltorile de nisip vuitor, Îi zăream ochii: căutau de la unul la altul, abia Încruntați, așteptând măcar o vorbă. - Nani pui, nani pui... Începu Runa, dar Unu nu dădu decât un gungurit stins. Ne acoperirăm fețele cu pieile fine date de Aban, doar-doar am reuși să răsuflăm. Unu Începu să tușească. Curând, nisipul mărunt prinse să ne Îngroape de vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului abia se auzeau, amestecate cu boarea ușoară ce adia dinspre Miazănoapte. Unu se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și se apucă să gungurească. După o vreme, reuși să spună câteva vorbe: - Ma’ea, ‘apte. Omăt, ‘apte. Și Unu? Și Unu? - tot Întreba el, privind cu jind la gemenii care sugeau de zor la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pachetul și bricheta. Le-a luat cu mâna dreaptă, care-i tremura puțin, și a scos o țigară. S-a chinuit s-o aprindă vreo treizeci de secunde - bricheta făcea scântei care-i săreau pe obraz. În sfârșit, cu un gungurit de satisfacție, a reușit să tragă primul fum. - Ai... așa, un fel de nevinovăție pe față, a continuat. Am mormăit ceva, plictisit. - Bine, am hotărât că nu e cazul să vorbim despre asta. Poate altădată. Ia zi, cum mai merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-mi dai drumul la nămiaz, Să-ți aduc bătrân și breaz, Să-mi dai drumul la chindie, Să-ți aduc de-o herghelie. S-aduc tata cailor, Și muma cârlanilor... - Așa, candriule! Așa... făcea Sandu între două înghițituri. Guristul iar gungurea. Florea a pus laba pe masă: - Brava, ostreață! Halal de mă-ta de te-a făcut! - Stați colea de înfulecați și voi ceva! i-a poftit Bozoncea. Țiganii nu prea se îndemnau. - Las', că luăm alături, făcu Neacșu, nădușit tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
protocolului regal, knixuri, acele genoflexiuni suave, semn de supunere și omagiu la care numai monarhii au dreptul pe acest pământ. Mi le imaginez cum au repetat acasă, cum cineva le-a arătat, le-a explicat, le-a descompus mișcarea. Cum gungureau repetînd-o și cum se întrebau poate una pe alta: "Ce zici, tu? Îmi iese?" Făcând asta, erau pesemne flatate și excitate, lucruri disparate se învălmășeau în mintea lor, amintiri proletare din tinerețe, când Regele era un personaj hulit, cu acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dar nu a mai putut să cînte. Citeam trilul în privirea ei mută și el reverbera în mine la fel ca înainte. Repet, eram dependent de pasăre, cum eram dependent de zbor. Cobora ca un înger în faptul serii și gungurea în felul ei. Era frumoasă, nespus de frumoasă, de tremura și aerul pe unde trecea. Inima mea se împărțea între regnuri, dar tînjea după pasărea nemuririi, după pasărea absolută, după pasărea-duh și nădăjduiam să scape o sămînță și în sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pierdere de vreme. Se lasă Întunericul și nu mai avem șanse. Eu din greșeală calc intenționat pe coada câinelui, iar puțoiu scoate un chelălăit urmat de un șir de scheunături gâfâite și acuzatoare. — Fii atent la câine! Ești ok băiete? gungurește Hector. Claire Îmi aruncă o privire dezaprobatoare. O să și-o tragă ea nici vorbă. La limită am timp de una mică pe bancheta din spate a Volvo-ului. Îi propun asta, dar mă anunță că rămâne la Hector să mai câștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să-i fie imputată ulterior societății postbelice, să devină ceva mai permeabilă. Și așa s-a și întâmplat. Contra cost, se putea plânge în hohote. Lacrimile, numărate, aduceau ușurare. Până la urmă, oaspeții care plăteau se transformau în niște copii ce gungureau, care urmau cuminți toba lui Oskar. De unde se poate trage concluzia că înaintea tuturor celorlalte produse ale câmpului și ale grădinii, ceapa este potrivită pentru o utilizare literară. Fie că, foaie după foaie, ea ajută memoria să-și facă salturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ȘI SIR PETER EAVES Echipa soț-soție se bucură de bebelușul Josephine, dar „dragostea noastră nu avea nevoie să fie consolidată“. Dragostea maternă strălucește în ochii lui Hilary Winshaw când își ridică sus de tot fiica de o lună Josephine, care gungurește adorabil, în sera fericitei perechi din frumoasa casă din South Kensington. Au așteptat mult timp primul lor copil - Hilary și sir Peter s-au căsătorit cu aproape șase ani în urmă, când s-au cunoscut la ziarul pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înghețe copilul, se dezbrăcă de haina ei groasă și-l înveli bine. Merseră cale lungă; când ajunseră în sat, cărăușul întrebă femeia unde vrea să coboare cu copilul, dar ce văzu?! Mama nu mai mișca, murise de frig, iar copilul gungurea vesel în învelișul cald. Numai o mamă poate face cu dragostea ei o astfel de jertfă. 35. Teme-te de ce trebuie, nu te teme de ce nu trebuie Era, într-un sat un om, care avea obiceiul să spună mereu, înainte de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
care servesc comunicării încă din primul an (170; p.7). Gânguritul și lalalizarea premerg conduitele verbale propriu-zise ce se dezvoltă odată cu schimbările fiziologice care permit poziția, creșterea tonusului muscular în special în buze și limbă. Consoanele produse posterior laringelui (din gungurit) alternează vocalele produse anterior prin întredeschiderea gurii și vin să se adauge sunetelor care cer o mare mobilitate a limbii și a buzelor (f, b, p, t, k), precum și celor care cer o poziție mai precisă (o, u, e). Acest
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
lacrămi, patemi ș. a. - scrierea cu u (mut) la finalul unor cuvinte: dibaciu; - omiterea grafică a diftongului ie: eftin, femee, trăesc, băețandri, șueră, vuet, bae, greere, creerul etc. - cazurile de hipercorectitudine lingvistică: duminecă, împiedecă ș. a. - formele incorecte, dar caracteristice vremii: jicnim, gungurit, evazie, afecție, să aibi, scoborai, creindu mi, obicinuite ș. a. - grafiile de influență franceză ale unor cuvinte: biurou, coafeur, mondanități, crisanteme, passă, maneuvra, loyal, marron, gris ș. a. - grafiile de influență engleză: chelnăr, volley, rummy ș. a. - termenii derivați ad hoc din franceză
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că nu ai scris, de vreme ce cele 5 scrisori le-am primit până la 2 octombrie. Mi-a telefonat apoi Ghighi și am mers să le văd copilul, un deliciu alb și roz, cu mânuțe ce nu par omenești, ci angelice, cu gungurit variat și bine plasat, cu o gamă întreagă de gungurit dulce, în fața căreia Camil no.I jubila frenetic și în extaz. Ei doi, el și Ghighi, foarte enpantouffles și casa la fel; drăguți și așteptându-mă cu scrisorile de la tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
primit până la 2 octombrie. Mi-a telefonat apoi Ghighi și am mers să le văd copilul, un deliciu alb și roz, cu mânuțe ce nu par omenești, ci angelice, cu gungurit variat și bine plasat, cu o gamă întreagă de gungurit dulce, în fața căreia Camil no.I jubila frenetic și în extaz. Ei doi, el și Ghighi, foarte enpantouffles și casa la fel; drăguți și așteptându-mă cu scrisorile de la tine, pe care nu le-am adus. Camil II are 7
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt colegiu, unde jucam. Sunetele Înăbușite care se auzeau de departe, un strigăt, fluierul, bufnitura unui șut, toate astea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Jókai își exprimă în acest roman optimismul și speranța în viitorul patriei. Astfel, stând în fața portretului defunctului ei soț, doamna Baradlay spune: "„O, dacă ai vedea ce doi copii frumoși, cum se joacă în poalele mamei lor, cum pălăvrăgesc și gunguresc... Ei sunt moștenitorii unei epoci mai fericite. Noi toți ne sacrificăm pentru ca ei să fie fericiți... Tu nu ai vrut ca soarele să încălzească aceste două capete zâmbitoare... Am vrut-o eu... [...] Ei o să trăiască și vor tămădui cândva necazurile
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]