37 matches
-
cu lăstarii și butașii aproape veștezi, săpa acum de-a lungul peretelui casei pământul argilos, scotea bucăți de țărână înierbată, dădea cu târnăcopul, grebla, sădea mănunchiuri de bujori și cârciumărese, lupini, smulgea tulpinile de măceș dintr-un răzor și sădea gura-leului pentru vară și mușcate pentru toamnă. Sta acolo, în cizmele ei de cauciuc și cu șorțu-n față, în umbra încă luminoasă a mărului, cu mâinile în mănuși aspre strângând coada târnăcopului, își ștergea cu mâneca sudoarea de pe frunte și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă de stânjenei care scoteau vârfuri de lance albastre - compunea buchete, adevărate desfrâuri de gura-leului și ochiul-boului, mănunchiuri aranjate artistic pentru un salon și răzoare pentru un parc. Seara avea să se plimbe, când încă mai era lumină afară, într-o rochie lejeră de vară de-a lungul răzoarelor, avea să se oprească, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ici și colo plăcuțe cu nume de străzi. Ele erau fixate de resturi de fațade sau atârnau, ca o săgeată care-ți arăta drumul, de stâlpișori ce se ițeau dintre dărâmături. Pantele grămezilor de ruine erau năpădite de flori de gura-leului care promiteau să-nflorească. Mai târziu, când bântuiam ilegal, asemenea unui câine, prin zonele aflate sub ocupație franceză și americană și căutam ceva comestibil, un loc de dormit și - mânat de un alt fel de foame - atingerea pielii pe piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau peniță, călugărițe de la Sankt Vinzent. Una dintre călugărițele care veneau și plecau a promis pe fugă și fără să i-o fi cerut nimeni: „Curând, bunul Dumnezeu are să izbăvească sărmanul ei suflet...“ Aveam cumva flori la mine, flori de gura-leului, pe care le iubea ea în mod special? Despre asta, ceapa nu vrea să dezvăluie nimic. În timp ce eu - nu știu cât timp - am dormit așezat pe pat, ea a murit, a spus tata, care nu făcea decât să bâiguie întruna „Lenchen“, „Lenchen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa, pentru sine. Șifonierul nostru era un dulap îngust, cumpărat de la un negustor de vechituri, în care acum era atârnată fusta de mohair a Annei. Deschis, el povestea despre „bile albe, care dorm în buzunare“ și visează molii și despre „gura-leului și alte flori care prezintă pericol de incendiu“, despre „toamna care se transformă în rochie...“ Și astfel a devenit realitate basmul despre care nu se știe cine l-a scris: A fost odată un sculptor căruia, pe lângă altele și ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
împrejmuită pentru a fi apărată de invazia păsărilor de curte, a câinilor, a cârlanilor sau a vițeilor. Acolo erau amenajate straturile cu flori în care își etalau frumusețea mai multe varietăți: stânjenei, condurași, portolac, crini, bujori, regina-nopții, zarnacadele, ochiu’-boului, gura-leului, panseluțe, garofițe, bunghișori, dumitrițe, mușcate, trandafiri agățători, bună-dimineața, mâna Maicii Domnului și câte altele pe care nu le mai țin minte. Asemenea florării existau aproape fără excepție în toate gospodăriile țărănești. Nevestele tinere și codanele ce se pregăteau să fie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
masă, la mine și la văru’ Laur și după cine o fi pe aici și nu mai vine să ne bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul mesei trona un borcan c-un snop de fire de gura-leului, către care Laur Întinse botul lui de maimuțică tuciurie, dând ochii peste cap ca Îmbătat de parfum. Oftă și aplecă cu limba una din florile alea colorate viu, o reteză din tijă și o mestecă Îndelung, cu vădită plăcere. — I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Sadoveanu, p. 516) c. - compuse: substantive constituite din doi sau mai mulți termeni lexicali (reprezentați de un număr corespunzător de morfeme-rădăcini), dar denumind un singur „obiect” din realitatea extralingvistică: bună creștere, bun simț, ciuboțica-cucului, drum de fier, fier de călcat, gura-leului, Târgu-Neamț, Reggio Emilia, Tel-Aviv etc. d. - locuțiuni substantivale: grupuri formate din mai mulți termeni, cu sens lexical unitar și sens lexico-gramatical de substantiv; aducere aminte, băgare de seamă, bătaie de joc, băgător de seamă, învățătură de minte, luare aminte etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am cumpărat flori de la aceeași florărie. Florăreasa, o femeie în jur de cincizeci de ani, și-a amintit de mine a doua oară. Ca să mă răsplătească pentru că revenisem în prăvălia ei, a ales pentru mine din căldare cele mai frumoase gura-leului, a ezitat un pic și m-a întrebat: „De unde sunteți de baștină, sunteți cumva franțuzoaică?“. Pentru că nu-mi place cuvântul „baștină“, am ezitat și eu, între noi s-a lăsat o tăcere înainte să spun: „Nu, vin din România“. A
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
binevoitor, ceva de genul: se mai întâmplă, nu-i un cap de țară. și nu și-a mai ridicat privirea, rămânând cu ochii pironiți la buchetul gata învelit. Îi era penibil că mă supraestimase. Chiar de la-nceput, când îi cerusem gura-leului, mă gândisem în sinea mea: în germana cu care am venit de-acasă, în România, florilor ăstora li se zice „Froschgöschl“ ștextual: botul-broașteiț, iar în limbajul de la mine din sat, de-a dreptul „Quaken“ șorăcăieleț - totul reducându-se așadar la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sat, de-a dreptul „Quaken“ șorăcăieleț - totul reducându-se așadar la zarva făcută de broaște. N-ar putea exista diferență mai mare decât cea dintre lei și broaște, comparația dintre aceste două vietăți e de neînchipuit. În germana din Germania, gura-leului înseamnă o supraestimare grotescă a botului broaștei sau a orăcăitului ei. La fel mă supraestimase și pe mine florăreasa cu câteva minute mai târziu. De câte ori până acum n-a trebuit să răspund în Germania la întrebarea de unde vin! La chioșcul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la elemente periferice, la detalii anodine, din care țîșnește, compensator, un fabulos familiar. Fluxul faptic se contrage în aparențe insignifiante, apoi îngheață în descripția aluzivă: "Vînt nisipos/ după-amiaza mormăie și intră-n curte/ o pasăre umbrește/ pătuțul copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși, fetiș al seriei poetice precedente, șaizeciste, apare depunctată expresiv, jupuită de retorismul redundant, limitată la constatările
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]