43 matches
-
Șah-Razada, începi povestea ta minunată. Insula de smarald se înalță acum la câteva mii de metri deasupra apelor, în care-și oglindește falezele. Doar o cărare duce până sus. Acolo se întinde o pajiște acoperită cu păpădii galbene, părăluțe și gura-leului sălbatice. Fluturi și libelule, cu ochi limpezi, imenși, se rotesc deasupra florilor. Mai încolo e un crâng de tineri copaci înfloriți, încă de aici miroase a coajă de copac. Am să-ți povestesc niște lucruri petrecute prin anii 1960 sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jocului, dar fiecare dintre noi s-a gândit la o floare și-am scris și numele celor șapte flori pe bilețele. Balena a tras zoreaua, Ada cârciumăreasa, Carmina garoafa (aici, normal, s-a râs mult), Puia floarea-de-piatră, Ester dalia, Garoafa gura-leului, iar mie, de departe norocoasa de până acum, mi-a picat în brațe regele florilor, trandafirul. Aveam să fiu o regină cum nu meritam. Ca să ne punem pe treabă, nu ne mai rămânea decât să alegem locurile de joacă. Tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cărare cu un acordeonist. Cu pălăria lui cafenie trasă peste ochi, avea o mutră de bandit din Burattino. Ducea acordeonul la spate, în niște chingi stacojii, iar în brațe avea un buchet uriaș de flori sălbatice, mușețel și grozamă și gura-leului, culese poate chiar de pe câmp, cu câteva minute mai devreme. După ce a trecut de noi m-am întors, dar mi-am văzut repede de drum, căci în același timp se întorsese și el să privească după noi, cu o uitătură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mai aveai loc să stai de atâtea flori. Cel puțin sus, în camera lui Egor, te înăbușeai: erau crini albi și roșii, desfăcuți la limită, vărsând din ei staminele grele de polen, erau trandafiri galbeni, erau mormane întregi de gura-leului, flori de soc, mușețel pe tulpini încîlcite, albăstrele. Mai erau , cactuși înfloriți și niște flori întortocheate, colorate în albastru și roșu, cu limbi cleioase, desigur orhidee, cărora pe atunci nu le știam numele și pe care le vedeam pentru prima
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apăru și Puia, clinchetindu-și ușor cerceii. Balena veni cu Ester (se întîlniseră pe drum), și în, cele din urmă sosi și Garoafa. Purta pe ea vesta portocalie. Pe frunte își pusese o bentiță școlărească, de care prinsese ditamai floarea de gura-leului, care-i stătea țeapănă în sus ca o pană de voievod. Avea pe ea o rochie strâmtă, înflorată, cum se purta prin anii aceia, dar vulgar tăiată și nepotrivită cu talia fetei, iar în picioare - papucii tradiționali: roșii, lăcuiți și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dor, o tânjire. Ne strâmbam și ne arătam colții, răcneam gutural, încercînd toate s-o imităm pe Garoafa care, cocoțată pe catedră, încremenise ca un idol și urla spre lună ca o cățea. Coronița i se rostogolise, iar floarea de gura-leului atârna frântă. Încercam să sărim peste foc și de mai multe ori a fost cât pe-aci să ne aprindem. Poalele fustelor noastre miroseau a ars. Când am obosit de-atîta jucat în jurul rugului, ne-am constituit în Marele Tribunal. Era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din acest osuar și ne-am continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de polen pe spinare. Zburau mai departe, atârnând ca niște săculeți de aripile invizibile. Egor era acasă, sus, în camera lui. Ne privea de pe geam și ne făcu și-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ici și colo plăcuțe cu nume de străzi. Ele erau fixate de resturi de fațade sau atârnau, ca o săgeată care-ți arăta drumul, de stâlpișori ce se ițeau dintre dărâmături. Pantele grămezilor de ruine erau năpădite de flori de gura-leului care promiteau să-nflorească. Mai târziu, când bântuiam ilegal, asemenea unui câine, prin zonele aflate sub ocupație franceză și americană și căutam ceva comestibil, un loc de dormit și - mânat de un alt fel de foame - atingerea pielii pe piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau peniță, călugărițe de la Sankt Vinzent. Una dintre călugărițele care veneau și plecau a promis pe fugă și fără să i-o fi cerut nimeni: „Curând, bunul Dumnezeu are să izbăvească sărmanul ei suflet...“ Aveam cumva flori la mine, flori de gura-leului, pe care le iubea ea în mod special? Despre asta, ceapa nu vrea să dezvăluie nimic. În timp ce eu - nu știu cât timp - am dormit așezat pe pat, ea a murit, a spus tata, care nu făcea decât să bâiguie întruna „Lenchen“, „Lenchen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa, pentru sine. Șifonierul nostru era un dulap îngust, cumpărat de la un negustor de vechituri, în care acum era atârnată fusta de mohair a Annei. Deschis, el povestea despre „bile albe, care dorm în buzunare“ și visează molii și despre „gura-leului și alte flori care prezintă pericol de incendiu“, despre „toamna care se transformă în rochie...“ Și astfel a devenit realitate basmul despre care nu se știe cine l-a scris: A fost odată un sculptor căruia, pe lângă altele și ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca smântâna din cana cu lapte și privi pe geam
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lîngă toate locurile pe care le văzusem de pe apă cu cîteva săptămîni înainte. Picioarele mele produceau un sunet de plesnet pe piatra de rîu. Din cauza tălpilor subțiri simțeam fiecare pietricică. Totul era în floare. Arbuștii și ierburile. Ciuboțica cucului, rapița, gura-leului, micile, rotundele păpădii. Totul era larg deschis, absorbind aerul greu al serii și, în schimb, împrăștiindu-și parfumul, seva, scamele pufoase care încerca să se ridice de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se erijă în îngrijitoare latentă, atentă, stringentă, opulentă, pertinentă, vizavi de bătrână. Vizavi, pentru că urmărea evoluția bolii pacientei pe ecranul monitorului special. Proteinele plasmatice își țâșniseră prin pistil florilegiul de mucegai, prin porii mugurilor de rochița-rândunicii și prin petalele de gura-leului care se înmulțiseră cu o lăcomie de nedescris, vidul părând a fi mediul lor preferat. Plăpumăreasa nu se mai vedea dintre culorile care explodaseră spiralate. Lanțul polipeptidic, presărat cu punctele negre al aminoacizilor, o învăluiau, producând un murmur pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați pe capotul Anușcăi, iar Hugo pe petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un gnom pe Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o cunună din rochița-rândunicii și gura-leului, împletind movul, roșul grena, violetul cu picături din sângele soarelui, cu albastrul din ochii heruvimilor și un miligram din surâsul lor divin, în ochii vecinilor care se hlizeau în spatele gardului de tabloul cu natura cosmetizată văzută în perspectivă din gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe-o portocală primul concediu - râul copilăriei cu două brațe nori de furtună - clopotul mănăstirii în renovare nisip fierbinte - tot mai mulți oameni negri în România insomnii de vară - la numărătoare tot mai multe oi după furtună - redusă la tăcere gura-leului fân la uscat - țârâitul cosașilor tot mai aprins după grindină - cam toate caisele sunt începute vara-n cimitir - răcoare nerâvnită printre rădăcini nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele vacanță de basm - fetița vede-ntre nori ursul
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
cu mine de mână undeva, în curte, la intrarea din stradă, imediat după gangul ce se deschidea noului venit după ce închidea portița în zid, imensă, dotată cu clopoțel, lângă un rond de flori în formă de inimioară, cultivat cu multă gura-leului, cu chișosoni - papuco, adică cu domnișori turcoaz, bej, roz, mov și bordo. Încă de pe vremea aceea, când ai mei se vedeau obligați să meargă la vreo nuntă într-o altă localitate, mă lăsau în grija mătușii. Atunci, adică aici în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ție îți seamănă Pruncu'. Numai că tu nu iubeai poze ca el. Tu iubeai florile. Atâta le miroseai, fată scumpă, până le mâncai. Băgai în gură petală cu petală și de mușcată și de begonie și de regina-nopții și de gura-leului și chiar de crini albi-până îți blocai gura și nu mai puteai respira. Nu de flămândă le mâncai pe unele, la început, până să-ți înfunzi gura. Eu te-am crescut și pe tine. Parcă acuma te văd. Iubăreață. Și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plastic, așezarea lucrurilor era de multă vreme un fapt, un dat al orientării generale: mai toată lumea picta ca toată lumea. Un fel de a spune. Pentru că între deja pomenitul Tonitza și "floristele" care produceau în proporție de masă vîzdoage, imortele și gura-leului era o distanță enormă, dar, oricum, nimeni dintre cei care absolveau un institut de artă nu se gîndea la soluția... suprematistă. Peisajul plastic era unul liniștit, reconfortant de privit din mai toate unghiurile. De remarcat însă, imediat, că firi iconoclaste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]