37 matches
-
Mirelo, asta era, tot ele dădeau cu mucii-n fasole și tot ele făceau pe fraierele și rânjeau fasolea că ce ți-o trebui ție, așa o doamnă, să te înhăitezi cu niște amărăștence ca noi, să ne îndopi cu gustărele și prăjiturele și cafele... Lingușeala asta aducea a bătaie de joc, dar uite că nu-i dădea mâna să se supere, și până la urmă n-o costa nimic să le ia în serios. E o doamnă, păi, cum dracu’, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
noaptea Îmi continuam educația În subsol, devorînd carte după carte, chiar dacă acum nu o mai făceam la modul propriu. Mă rog, asta nu e În totalitate adevărat. Zăbovind, așa cum făceam, În fiecare noapte, asupra misterioaselor interstiții dintre lectură și o gustărică ușoară, am descoperit o relație remarcabilă, un soi de armonie prestabilită, Între gustul și calitatea literară a unei cărți. Ca să știu dacă merită să citesc un volum, era destul să ronțăi o mică porțiune de text. Am Învățat să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
șef de gară care a oprit un tren cu americani. S-a panicat, s-a gândit „Dom’le, vine un tren cu americani. Trebuie să facem ceva. Să-i oprim să le zicem bună ziua, nu știu, să le dăm o gustărică“. Și a oprit trenul două ore. Dar noi aveam nevoie pentru film să stea mai mult timp. Cine a văzut reportajul? Liviu Mărghidan, directorul de imagine. El e cu ideile în ultima vreme, vezi Marilena de la P7. E idiot să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ocazia, părinte. Acum, să nu mi-o iei în nume de rău, dar parcă mai plăcut era să tăifăsuim de adevăratelea. Dar, vorba ceea: de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Așa că scoboară frumușel din așternut și pregătește-te pentru gustărică. Afară-i o dimineață cum puține altele au fost. Soarele abia așteptă să ne dea binețe și apoi să ne însoțească cât îi ziulica de lungă... Am ascultat porunca - dacă poruncă se poate numi spusa bătrânului - și în scurtă vreme
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Întotdeauna pe un ton care-mi sugerează că puțoiu nu Înțelege neam. Cel mai bun psiholog ie cel din poliție, fie căi matol fie că nu. Mă gândesc la mama ei și Îi fac următoarea concesie bătrânicii: Întotdeauna pregătește o gustărică bună. Carne din belșug. Deși i-ar prii un futai: asta-i problema ei Încă de când a mierlit-o bătrânul. Insuficient dat la buci să-i mențină circulația În formă. Nuide mirare că i s-au Înfundat arterele. E greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mea Înainte de0000000000000să mănânc0000000000000000e pizdă o să se uite la mine, o să fie predestinată000000000000000000să mănânc000000000000ca Bladesey. Mor de foame ca un rahat0000să mănânc 0000000000000000000000 să mă deranjez să prepar ceva, orice000000000apoi să mănânc000000000000000000i rulouri cu omletă din aia0000000000000000000da00000da000000000000000a printr-o vrajă! Gustărica mi se așează0000000000000000da o da o da 0000000000hiar mă duc În birou și nu 000000000000000000000000000000000000000000000000el puțin suportabilă. Nu că s-ar fi progresat cine știe ce. Afemeiatul ăla mucos de Ocky a dispărut de pe fața Pământului, iar Lennox Îmi dă un rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Pompidou, mai pe scurt Beaubourg. Bistroul sau braseria - sau ce-o fi - se cheamă Chez Coste, mai pe românește La Costică, așa cum îi zicea crâșmei de pe colțul lui Mecet cu Popa Nan, în timpul copilăriei mele. — Hai să luăm și-o gustărică. — Excelentă idee! Că atâta bere pe stomacul gol... — Las’ că-i bună și berea! Curăță... — Te lăudai la un moment dat că ai să scrii despre ideile mele. Păi da, vreau să scriu. Dar s-a produs o încurcătură: s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
care o avea, intra mai în fiecare ogradă și casă de român, unde, părând a fi ceea ce nu era, ieșea jeluindu-l pe vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic, îi promitea rezolvarea problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Faptul acesta Îi dădu un oarecare curaj lui Ippolit: „Sunt pe drumul cel bun, Își spuse el. Dacă voi reuși să-mi anihilez cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
personaj extrem de puternic și de temut, de la Rennes-le-Château la Roma și retur. Într-o comunitate rurală restrânsă, nu există loc mai potrivit pentru vânturarea aprigă și cu folos a vorbelor decât un hotel - mai vine unul, mai pleacă altul, o gustărică, o băuturică, o parolă, voie bună, antren, aia-aia... N-a trecut foarte mult timp până când, prin micuța localitate, umbrele abatelui și ale servitoarei și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de ușor...! Chelner! Încă o bere... Și, după o clipă, sosea atât de rece, de spumoasă, galbenă, transparentă și îmbietoare ca și cea dinainte. Și ca să le țină tovărășie, un ceviche cu raci, și niște creveți la grătar, și niște gustărele cu șuncă slabă, și niște feliuțe de brânză... — Spuneți ceva, părinte! — Taci din gură, fiule, ca n-am mai mâncat ca lumea de când am plecat de la Misiune. Afurisitul ăla de metis de la Hotelul Santa Marta! Nu vorbiți urât, părinte. Uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bouleni, îndemnându-i din când în când...In vale au tras la Fântâna cu ciutură, au oprit și au dejugat. Scoateți apă și umpleți ulucul, să se adape boii! Dați-le apoi câte un braț de otavă! Așa ca o gustărică. Masa pentru noi și pentru dobitoace...la Crâșma din drum! a poruncit moș Dumitru. După ce au terminat ce aveau de făcut, oamenii s-au aciuat lângă fântână, sporovăind... Pâcule, știi tu ce îmi umblă mie prin cap de-o vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]