904 matches
-
oficiale. Mii de mulțumiri domnule director, abia aștept să ne revedem. Cu bine, domnule Vlaicu. Deci în septembrie, Mihai și cu Beatrice vor fi din nou la București! În septembrie, la Bucura, e raiul pe pământ, satul tot miroase a gutui, a mere coapte, strugurii râd în soare iar pădurea parcă înnebunește de lumină și culori. "O să vorbesc cu Mihai, să vină cu Beatrice pentru două-trei zile să se odihnească aici. Sper să-i conving." Fu trezit din visare de sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
murături, se aranjau lăzile cu pământ pentru morcovi, sacii pentru cartofi și ceapă. O încăpere anume găzduia rafturile cu sticle de vin, butelcile cu țuică. Pe mașinile de gătit - cu lemne, cele mai multe - se preparau dulcețurile, șerbeturile, marmeladele, magiunurile, pasta de gutui, o activitate care agita până la epuizare partea femeiească a casei. Gospodine de prima mână produceau conserve la domiciliu, umpleau borcane cu zacuscă, tocau mânătărci, murau ciuperci, într-o întrecere care le antrena onoarea. Soți grijulii aduceau acasă buteliile de porto
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un copac Fluturași pe flori de mac, În gutui un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești vânturile. Înflorești copacii goi Și-aduci cucul în zăvoi. Limpezești izvoarele Și se-ntorc cocoarele. Vine rândunica-n țară Pe
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
pudic si de... Național, Nu poate cu de-a sila s-adune lumea-n sală Și după ce-i ia banii, să-i facă și morală. Căci nici un om cuminte, stăpân pe punga lui, Când are gust de pere nu cumpără gutui. Iar teatrul, din păcate, în lumea lui albastră, Fiind în legătură cu punga dumneavoastră, Cum vreți să țină seamă de prunci sau de școlari, Când trebuie să fie pe placul celor mari? Ș-apoi... vă rog să-mi spuneți, cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a fi prezentat doamnelor singure și jucăușe din toată lumea. Și ce succes am avut! Cu Mya din Costa Rica am ieșit la o cină romantică În restaurantul virtual feastforlovers.net. Am comandat pleoape de struț fierte În calvados și soté de gutui gratinat În pene de gâscă, iar ca desert, un măr albastru de Dominica. În timp ce amândoi salivam cu spor, așteptând ca programul culinar să livreze senzațiile gustative corespunzătoare, am Început să sporovăim despre vreme. La Mya, În San José, erau 108
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zale argintie. Satele s-au învelit toate într-o pânză albă, lucioasă. Din hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor, omul de zăpadă. Stă acolo, necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la mantaua albă, i-au căzut doi nasturi negri, de cărbune. Mătura din mâna dreaptă, îi atârnă sub greutatea zăpezii. Doar morcovul roșu, care-i ține loc de nas, îl face mai vesel. Îngândurat, zâmbește totuși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
știi de ce. Pământul bogat, cu rostul din vechime, își oferă darnic roadele pe care mâini multe și darnice le culeg. Din grădini se înalță fumul străveziu al crengilor uscate arse, iar în case miroase a gem și a peltea de gutui. Dealurile amorțite parcă sub veșmântul policrom ce le acoperă trupul susțin pomii care sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care-i vor elibera de dulcea lor povară. În zarea senină a acestor ultime zile calde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La fel, mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot ea Îi aducea și laptele. Soțul Susanei a fost mulți ani miner. Mina s-a Închis și Matei s-a trezit șomer, mai exact disponibilizat. Cu banii primiți de la mină a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă un București apăsat de statuia lui Stalin, ca să ajung în satul bunicilor. Bunuțu fusese ridicat și închis, dar bunica Leonora nu se plîngea. M-a păstrat între hotarele unei copilării idilice, de țară. Satul mirosea cum mirosea ea. Creanga gutuiului se întindea spre fereastră ca o mînă. "Hai!" Rusalin, băiatul din vecini, mă lua în primire, să-mi arate vietatea cu pete aurii, cuibărită în izvor: "E o salamîzdră". Sau peștele cîrn și gras care-și făcea siesta lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și nu sînt eu. Îmi pare din șindrilă. Un nud din șindrilă mărunțită de curînd. Încă-mi plăcea jocul de-a Vermeer pielea perlată de lumină -, pe urmă de-a Hals: eu, în chip de femeie-gutuie, într-o grămadă de gutui. Îmi seamănă. Sînii mei sînt sînii mei, bucățică ruptă. Iar gutuile sînt gutuile babei Constandina, date jos cu praștia de Russ. Au fost fructele noastre exotice. Grozave mai erau, combinate cu biscuiți Flamura roșie cu mac. Aici se joacă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un salcâm Înalt, frumos și verde dar nu-l vedea, ochii săi explorau dincolo de salcâm și de sat iar gândurile sale alergau redescoperind amintiri recente și nu putea cunoaște și dimensiona pe cele viitoare. Se Îndrepta mereu către tulpina unui gutui, acolo unde mirosea niște frunze miraculoase, toți le ziceau ... „lămâi”, aveau un aspect verde-lucios și, odată rupte, Împrăștiau În jur un parfum dulce Înțepător. Apoi, cerceta cu privirea ograda și grădina, nu recunoștea mai nimic din mirificul său univers de la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fie o jucărie pentru un joc nou? Ionel a Împrăștiat boabe de cânepă, păsat și făină de porumb pe scândură, apoi cu mare grijă și uzând de agilitatea sa, neîntrecută printre flăcăii satelor, fixă scândura Între ramurile desfrunzite din vârful gutuiului. Va tot nu pricepea despre ce este vorba dar nici nu-l Întrebă pe Ionel. Bunica Ileana a observat la ce se uita Ionel intens către gutui și-i zise: Măi zghihuitule, nu cumva să vadă copchilu’ ce și cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
agilitatea sa, neîntrecută printre flăcăii satelor, fixă scândura Între ramurile desfrunzite din vârful gutuiului. Va tot nu pricepea despre ce este vorba dar nici nu-l Întrebă pe Ionel. Bunica Ileana a observat la ce se uita Ionel intens către gutui și-i zise: Măi zghihuitule, nu cumva să vadă copchilu’ ce și cum că ți-ai mâncat lifteria cu mine! Auzitu-m-ai bine?! Ionel făcu din cap un semn afirmativ către mama lui și unul de neputință către Va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înger, Îngerașul meu, după care Îi dădea să mănânce bunătățile acelor vremuri: colțunași cu brânză, Învârtită, răcituri, prune cu orez, plăcinte, sfeclă coaptă În cuptor, zahăr cubic sau perje afumate. Bunicu’ Ghiorghi Îi aducea uneori suplimentul sub formă de mere, gutui sau bostan copt, după care Îi spunea cu aerul unui fals moșneag gârbovit și cu vederile slăbite: Hasmațuchi, eu nu mai văd așa de bine! Ia vezi tu ce minciuni mai scriu aiștia la jornal! Dar nu pot, bunicule, decât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
conflictul cu vecinul. Vasile, vino pînă la mine, te rog. Ce avem noi de vorbit? Hai, am un rachiu bun și ne-om împăca. Între vecini nu-i bine să domine dihonia. Asta așa este. Dar ce rachiu ai? De gutui. Păi, vin, de ce să nu vin? Cei doi vecini beau cîteva păhărele fără să spună nimic. Apoi limba li se dezleagă. N-am aruncat eu mîța în fîntînă, Vasile. Ei, lasă, știu că tu ai... Să mor trăsnit în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
venit pîș-pîș și odată am țipat la ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
când un copac plin de stele s-a scuturat în izvor. O să-ți crească, puiul bunicii, și vei urca deasupra norilor, vei sădi livadă în cer, vei culege stele date în pârg și le vei pune în fereastră ca pe gutui, vei săpa fântână în grădina lui Dumnezeu. Fotografia era lipită pe fața neluminată a oglinzii; pentru a trece dincolo, trebuia doar să deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
universității. Numai În acel prim an am pornit-o În ceată la drum, sporovăind ungurește și din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am numărat În joacă arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de simpatie a cîinilor mai slobozi. Ne-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar viața mea s-a așezat, poate, într-un făgaș al cumințeniei, al micii răsuflări retrase în sine, spre un centru al ființei imobil, intuit abia, spre repaus. Mașina se oprește pe o cărare mărginită de nalbe uscate, sub un gutui japonez. Am ajuns în fața casei profesoarei de ceremonia ceaiului. Camera este mică, de patru tatami; deschizătura pătrată în podea, folosită pe timpul iernii, emană deja căldură. Nu este o adevărată casă de ceai, dar apa fierbe; afară, grădina se deschide privirilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-Măi! măi! unde-i copchila asta? Oare trebuie să strig să m-audă tot cotul? Când o cauți, tocmai atunci n-o găsești, se tot frăsuia moș Grigore mai mult pentru el, pentru că știa bine că nu-l ascultă decât gutuiul sub care se găsea melița la care lucra de zor mătușa Saveta cu gând mare de a-și termina de melițat până pe la achindii. Magnolia era o fată din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
joc de aritmetică în schimbul unui împrumut pentru câteva zile al volumului. Am citit și am chiulit o săptămână întreagă, chiuleam și citeam, citeam și mă minunam. Era vremea culesului la porumb, toamnă dulce amăruie în care lumina curgea orizontal din gutui, și eu fugeam de la școală ca să mă ascund într-un spațiu privilegiat pe care îl visez și azi și unde puteam citi netulburat. Preotul satului era închis din motive politice. Lucrurile erau încurcate, oamenii se temeau de agenții secreți recrutați
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
aprilie. Până atunci, începe și sezonul de baseball în nord - în acest an Schmidt realizează două home runuri în primele două jocuri, tăind macaroana celor care spuneau că ar fi terminat - iar pe pajiște răsar smocuri de usturoi. Magnoliile și gutuii sunt în floare, apar și mugurii de forsiția, chemarea lor bucuroasă, răcoroasă, din fiecare curte e aidoma unei declarații neașteptate a vitalității secrete ce impregnează viețile tuturor. Mugurii năpădesc ca o pâclă roșie coroanele arțarilor de pe trotuare și străbat pădurile
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
-mi nerăbdarea împodobită cu plante...// Poate am să par subțire ca licărirea,/ și-n spatele meu, frenetic crescând, orașul/ îți va fura, în văzduh, privirea.// O, gingașul, zveltul tău paslegă nat peste ierburi, printre colții pietrelor!/ A mai rămas un gutui, / și un cais a mai rămas,/ smulge-i și du-i în piața circulară;/ a mai rămas un prun, / și-un arțar a mai rămas,/ smulge-i și du-i lantretă ierile de drumuri;/ a mai rămas un platan,/ și-
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
si valoarea artistică va salva lumea. De aceea, cine va citi poezii de Carmen Doreal, sau va vizita galeria artistei va fii mai fericit, „bucuria ei de viață si idealismul” fiind de neuitat. PICĂTURA DE CERNEALĂ Gutuia, ca un mister Gutuiul din fața casei bunicii dinspre tată făcea cele mai gustoase gutui pe care le-am mâncat vreodată. Când se coceau, erau galben-aurii, dulci, aromate și parcă se topeau în gură. Miroseau, în nopțile calde și liniștite de toamnă, a parfum. Un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
era pe patul de moarte și-am mers s-o văd înainte de a se stinge, bunica mi-a dăruit o gutuie. Multă vreme am păstrat-o ca pe o icoană. îmi mai amintesc că și tata iubea nespus de mult gutuiul, pentru că înainte de a se prăpădi m-a rugat să-l îngrijesc cu sfințenie. Atunci am aflat că pomul fusese sădit de bunicul, pe care nu l-am cunoscut pentru că se stinsese cu câțiva ani înainte ca eu să vin pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]