143 matches
-
în anul optzeci al vieții mă mai joc cu mine de-a câinele și pisica. Sau și mai rău, de-a șoricelul căruia i se arată, periodic, motanul. Roni CĂCIULARU: Săracu' de dumneavoastră! Numai că un șoricel, sau chiar un guzgan, nu consumă „fermenți sufletești bine distilați”. Care „șoricel”, domnule Zoltan Terner?! Unul cu zeci de premii cinematografice și literare? Ăla-i șoricel? Sunteți o forță intelectuală, un om tobă de carte, un creator cu succese. Aproape pe tot ce ați
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
perfect cu toponimia Paradisului însângerat: Viezureni, Valea Lupilor ( toposuri izolate de lumea civilizată) Si numele unor slujitori ai justiției sunt alese simbolic și sugestiv: Gore Oaseroade (procuror), Calistrat Secură (judecător), Panseluța Arghir (judecătoare), Magdalena Plisculeanu (judecătoare), Buzdugan (președintele judecătoriei), Isailă Guzgan (avocat), Sfârlează (avocat) Cunoștințele și pasiunile istorice ale autorului sunt puse pe seama slujitorilor justiței, iar bogăția stilistică este dată de utilizarea unei exprimări metaforice elevate. Credința sătenilor simpli în reincarnare este pusă în evidență ca trăsătură a gândirii ancestrale. Astfel
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
cosmice, muzicale, visul, jertfa, carpe diem, fortuna labilis, etc. În aceste, denumite de mine, autoreflexe, se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea detașată, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de răni și rugină,/ parcă purtase lanțuri, cândva.../ Oftând, Și-a întins truditele oase /pe rogojina mea cu libărci./ Prin somn, lumina, iar zăbrelele groase/ se lungeau pe zăpada Lui vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână,/ și mișunau păduchi și guzgani./ Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, /și am dormit o mie de ani.../ Când m-am trezit din grozava genună,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.../ Am întins brațele. Nimeni
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
glezne-avea urme de cuie și rugină/ parcă purtase lanțuri cândva./ Oftând și-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada Lui, vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am adormit o mie de ani.../ Când m-am deșteptat din afunda genune,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăieri.../ Am întins brațele
LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359118_a_360447]
-
treacă amendamentul pentru suma de 12,000 de euro echivalentul a doua, trei zile de consultanță!! Mită-canul a mușcat! (cunoscătorii de limbă engleză pot accesa adresa de mai jos): http://www.youtube.com/watch?v=An9Yo gyYYQ Nu numai că acest „guzgan” a fost prins cu mâța-n sac dar nu are nici bunul simț să demisioneze din toate funcțiile politice cum a făcut-o colegul său austriac. Susținut tăcut de liderii social-democrați, Severin-uns pledează, continuu - pe orice post de televiziune, nevinovat
Ave Severin-uns, moriture te salutant! () [Corola-blog/BlogPost/339955_a_341284]
-
că eu și unii dintre dumneavoastră suntem vinovați pentru că se împiedică apa în care nu mai plânge Dumnezeu. Că noi purtăm toată vina dezastrului și apocalipsului capitalist. Și că din cauza noastră s-au înmulțit periculos și chiar grețos de mult guzganii prin dedesubturile Patriei și păduchii lați și rotunzi și dreptunghiulari pe fruntea ostenită a Țării. A Țării care tânjește după Ștefan Cel Mare în Cotroceni și după Vlad Țepeș în Victoria. Nu? Uite...chiar acum, în clipa asta, părinții îmi
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
glezne-avea urme de cuie și rugină,/ parcă purtase lanțuri cândva.// Oftând și-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada lui, vărgi.// Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am adormit o mie de ani...// Când m-am deșteptat din afunda genună,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.// Am întins brațele
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
au acasă la ei cel mai mare muzeu al mineritului din lume, ce trebuia doar amenajat și prezentat lumii. Locuri de muncă și venit pentru generații și generații. Blestem pe capul națiunii să nu fie condusă de gospodari ci de guzgani! Să-l aibă președinte pe Băsescu Traian, care văzând culoarea apei ce se scurgea din mina părăsită nu a putut face o altă sinapsă neuronală decât că seamănă cu coniacul! Al doilea, și eu, fiind cetățean român, mă opun proiectului
Roşia Montana împinsă pe marginea prăpastiei de Gabrieleni () [Corola-blog/BlogPost/340031_a_341360]
-
un plan riguros, căci arta nu este numai inspirație, ci și „meșteșug”. În autoreflexele răpaniene se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu...” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
și țuști sub cerdac! Moșul nici n-a știut ce pomană a făcut în dupa-amiaza aceea micilor vietăți din preajma casei sale. Epilog: A doua zi, motanul Tarzan a fost văzut mărșăluind maiestous și unduios prin curtea moșului Șcribleac cu un guzgan gri în gură, mare și dolofan, atârnând gras de-o parte a gurii sale, iar în partea cealaltă a gurii ținut în contrapondere de un cap cu urechi largi, cu ochișori mici, vioi, nefericiți, și niște mustăți lungi, mai lungi
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DE ADMINISTRATIO... sau DIALOGUL SURZILOR de Nicolaie DINCĂ Este pe Terra o țară, Cu oameni buni și frumoși, Bogată, privind de-afară, Condusă de ticăloși. I-au ros cete de guzgani, Ce-avea pe și pe sub glie, De-au adunat munți de bani Iar țara-i pe năsălie. După ce-s aleși, cu toții, Se schimbă din popă-n zbir Și, ca să-și sature hoții, Ne mai ard câte un bir, De-am
DE ADMINISTRATIO… SAU DIALOGUL SURZILOR de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342907_a_344236]
-
și Maciani, toți vorbeau, dar nu prea clar, esoteric și lunar, teosofic, teologic, antibiotic și musonic, Mussolini tot striga, papagal de Buhara, pui oglinda, sofianic se zărește popananic, casa celui ce-a pitit furculițe de argint, de l-au alungat guzganii cu pistoale de tip Guney. Doar tarotul marseiez a fixat pe zid diez, cu Raymondo. Iartă-l, bre, au revoir și Olivier. Boris Marian Referință Bibliografică: Pe o stradă lungă, strungă, / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2345
PE O STRADĂ LUNGĂ, STRUNGĂ, de BORIS MEHR în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340214_a_341543]
-
prin Golful Persic, de teamă, Unul din tigri se prefăcuse în vioară, Cânta și ne sfâșia, unul câte unul, Părea ceva real, eram tot mai puțini, Sufletele celor dispăruți se adunau în mine, Am început să mă rog Dumnezeului Vers, Guzganii alergau în jurul meu, eram deja singurul om, Pe corabie, iată Legea, spuse Dumnezeu În mijlocul furtunii, în fața ei stau Kafka și Kupka, Sunt îngerii mei, ascultă-i. Se luminase de ziuă. Domnul Smithson își notă repede cele întâmplate, Avea o invitație
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
cosmice, muzicale, visul, jertfa, carpe diem, fortuna labilis, etc. În aceste, denumite de mine, autoreflexe, se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
istorie, care au un pronunțat caracter de popularizare, traduce din greacă și germană povestiri și istorioare moralizatoare, redactează știri privind viața culturală din Principate, informații bibliografice (Izvorul cărților), liste cu prețul mărfurilor ș.a. Literatură originală s-a publicat puțină: fabula Guzganul de cetate și cel de câmp de Gh. Asachi, poezia Ruinurile Târgoviștii de V. Cârlova. Un articol, Literatura, încercând o definiție a literaturii, discută și situația poeziei românești la 1830. Mai colaborează, cu o Cuvântare de rugăciune, Emanoil Gojdu. B.
BIBLIOTECA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285731_a_287060]
-
coarne îl apucă, i se uită-n ochii-i drept, Ca pe-un miel îl îngenunche și îl mângâie pe coamă. 6 2254 CENUȘOTCA PERSOANELE SOCOL UDRIȘTE SABĂU GLIGA TOADER LUPĂȘTEANU fost vornic de poartă și stăpân pe cetățuia Moara Guzganilor BOGDANA CRĂCIUNA fetele lui TUDORA ANGHELINA numită CENUȘOTCA, {EminescuOpVIII 121} fata lui Ștefan Murgul, fost pârcălab al Cetății-Albe, orfană în casă la TOADER LUPĂȘTEANU DAN VOIEVOD fecior domnesc din neamul Mușatin ISAC DIN BESERICANI cititori în zodii PEPELEA măscărici al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care scriem aceasta, aproape al zecelea om în Anglia e un pauper, ne vom uita 946 {EminescuOpXIV 947} la temnițele noastre, la casele de muncă silnică, apoi la emigrația noastră unde vedem cetățeni fugind în ruptul capului din țară ca guzganii dintr-o corabie ce arde. Daca privim la totalitate, sistemul repartiției sociale e ca și când am privi la un regiment unde pe de-o parte vedem ordine și aptitudine, pe de alta zdrențe, femei părăsite, copii lăsați în seama unei pomene
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunt tot și saltu-i gata, dar Mă trage-n jos piciorul meu din glod, Atârnă greu călcâiul meu murdar (Ă) Zăresc o clipă mare peste vreme, Elanuri noi Îmi cântă sub arcuș, E pasul zvelt, sub bucurie geme Și mor guzganii râncezi În culcuș. Ciocan și secere pe inimi cruce, se coace țara nouă, purpurie, Crești mândru semn, Înalt muncitorește, Să-mi fii tu lege dreaptă chezășie”. (Geo DUMITRESCU. - Socialism. În: Flacăra, nr. 16 (68), 23 apr.) „Le-ngheață bogătanilor sângele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
îl privi fără zâmbet : Mergi acasă, jigodie, mânca-te-ar húlera ! Cu buze largi, înmormântate, și un colț lung, stingher pe gingia de sus, Surdul lui Roșca căsca gura ca o capcană, râzând la cei ce-l întrebau : - Gheorghe, câți guzgani ai prins azi noapte ? - Ha, ha ! răspundea Surdul și dădea des din cap. Cu barba moale și înfocată, despărțită în două fuioare ascuțite, un lipovan cu fața albă, lată, și ochii plini de o blândețe cerească, umbla prin mulțime, ridicând
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Morarul adormise. Cu fruntea rezemată de genunchi, fata părea adormită și ea. Suspina însă, și din ochi i se rostogolea câte un bob cristalin umezindu-i fusta înainte de a ajunge în colb. Undeva, pe podul morii, se auzi chițcăit de guzgani. - Aceea viață ! continuă ghebosul. Joacă-n cărți și-și pupă nevestele în văzul lumii. Niciodată nu muncesc. Lumea, Dumnezeu a făcut-o parcă pentru ei. Noi ? Hăis haram ! Mergi așa și ajungi unde te așteaptă crucea. Vrai tu, fa, să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lingurarul începu iar să numere : la noi nu-i primblare, nu-i restioran. își bate unul nevasta și hai cu toți să vedem cum o bate. Deodată fata țipă ușor și se strânse de perete. Dintre doi saci ieșise un guzgan cu coada solzoasă și ochișori lucind bulbucați. Mișcându-și mustățile groase, dihania începu să roadă grăunțele care se scurgeau dintr-un sac. Când, descântând de spaimă, fata zvârli cu ciudă în el un ciucalău, lingurarul zise cu glasul lui moale
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea zeghea peste cap. Când era băitănaș, povestea părintele, la Lespezi se afla un boier care avea moară. într-un rând năpădiseră moara puzderie de guzgani. N-avea chip boierul să mai ție nimic, spărgeau, ducă-se pe pustii, sacii omenești, încai pe cei boierești îi făcuseră ferfeniță. Au ucis și mâțele iar de otravă nu se atingeau. Făgăduind boierul o mie de galbeni celui care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
spân care, pe lângă mie, mai ceru un căpăstru nou. Cu căpăstrul acela spânul a făcut semne prin moară, el știe cum, după care s-a înhămat la căpăstru și-a pornit din loc. Atunci s- a văzut lucru nemaipomenit : toți guzganii din moară s-au înșirat în urma lui, că drumul de la moară se surise. Ș-atâta guzănărime nu se mai văzuse cât lumea și pământul. Când a ajuns în răspânteni, spânul a lăsat căpăstru-n drum și și-a văzut de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în buzunar. Acu, după o vreme, trece un lipovan cu căruța și, cum vede căpăstrul cel nou, s-a lăcomit lipovanul la el. Oprește, azvârle căpăstrul peste harbuji și pleacă. Nici n-a băgat de samă că-n urma lui guzganii, care umpluseră ogoarele, curgeau potop. Părintele jura că asta a văzut-o el cu ochii lui. - Sunt și solomonari, zise Iordache Cărăușu cel cu chip de broască uscată, dar ca Jorjâcă Bârcă de la noi din Mironeasa nici unul n-are putere
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]