143 matches
-
seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj, prin ușa Întredeschisă iese botul unui câine, hârâind, și fața palidă a tipului care a sunat la 113, un pitic În maieu și saboți, pe a cărui mutră se citește setea de sânge, publicitate și interviuri. Eternul vecin, care-și bagă nasul peste tot, inutil Însă În situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aproape, și ne-a costat și ochii din cap ca să-l punem cât de cât pe picioare...”. Ciocănitoarea mai avea Încă multe de spus, dar s-a deschis ușa și a intrat Hristică. Nu-i trecuseră vânătăile de pe față și hârâia când răsufla. Avea, Însă, pe chip o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o primise de la haidamacii directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luat la poceală, l-au lăsat să doarmă o săptămână În pătulul de porumb și l-au transferat la alt liceu agricol, În alt sat. Și acolo se hrănea mai mult cu bătaie și tutun. Deși era slăbănog și-i hârâia pieptul, ăi de la Încorporare l-au considerat sănătos, ba chiar au și glumit cu el: „Te trimitem la cură pe malul mării. Unii dau bani grei să ajungă acolo; tu te duci pe de-a moaca, pe cheltuiala statului...”. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Ghiță Bulgaru erau mutate de-a lungul pereților și Îngrămădite pe scenă, iar În spațiul rămas aflat gol țopăiau iubitorii de discotecă - se dansa după muzică occidentală Înregistrată prost, la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cosa che imporți, scrivere almeno de' 3 o 4 di una volta, che serviva questo offitio almeno a' privați che scrivono per questa via. Ultimamente ți și scripse îl rumore che ne era capitato alli orecchi delle cose de Carfagnana. Hârâi havuto la lettera et factone la diligentia che ți și commisse et che merită la cosa & advisatone. Per via di Ferrara s'intende che lo exercito spagnuolo viene nel Pulesine di Rovigo în luogo di andare în Trevisana o Friuoli
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
forma sonoră "evocă unele trăsături ale conținutului denumit" (DSL, 2005: 330). Interjecțiile: sst! deh! ca și onomatopeele: hodoronc-tronc! tronca-tronca! reproduc sunete, zgomote în mod sponatan. Există cuvinte cu simbolism fonetic ce reproduc de asemenea, zgomote sponatane: cotcodăceală, a mârâi, a hârâi etc. b) Motivarea relativă este deosebit de complexă și nu se realizează la nivelul formelor fonetice. Literatura de specialitate are în vedere și alte tipuri de motivare: a) Motivarea internă este de natură diacronică (lat. indurare avea formă interna- in+durare
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a rămas fără loc de muncă, că ăla îi dădea 200 de lei pe lună ca să aibă grijă de casă și de copil. Bunica mânca acolo, la ăla, iar bănișorii ni-i aducea nouă. Și cu 200 de lei o hârâiam, ne târâiam câte o săptămână, două. Ne mai duceam la muncă în comuna Jideni unde oamenii aveau vii nobile. M-am dus la unul acasă și am rămas uimit: avea un bazin de beton în care curgea vinul și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
C. I.: Cine a folosit această expresie? R. R.: Milițienii care veneau la școala de pe bulevardul Focșani. Și mă dădeau afară din clasă chiar din timpul orelor, de veneam acasă plângând. Profesorii mă reprimeau la clasă. Uite așa m-am hârâit. Era un țigan locotenent de miliție care a venit și m-a dat afară de la ore de vreo două ori. Apoi n-a mai venit. Dar atunci a venit în timpul orelor de clasă și în fața colegilor m-a dat afară de
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
doar doi frați și două surori. Surorile mai mari decât mine și Maria n-au urmat nicio școală. Numai eu și cu Maria am încercat să facem școală. Mă refer doar la cei care am fost deportați. Maria s-a hârâit și ea vreun an de zile până a terminat clasa a IX-a și venea acasă plângând că o dădeau și pe ea afară de la orele de clasă. C. I.: Trebuie să spunem că frații dumneavoastră au scăpat de deportare
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
00, sala de așteptare a gării Adjud, întîi controlul caloriferelor, fierbinți, călători pe lîngă ele, voinicii deznodați peste banchete, varianta somn la reificarea lumii, omul rămas mai puțin semnificativ decît condiția lui, ușa de fier vine cu greu în ramă, hîrîie pe ciment, prizonieri ai locului marcat, recreat în consemnare, claustrofob în formă agravată. Ora 5,13, în personalul Mărășești Miercurea-Ciuc, în stația Adjud, noapte, dacă nu risipeau venea frica să nu strice risipirea, Urechești în interstițiile vagoanelor fluturătoare spre Adjud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
entități statale care, așa cum Herodot ne-a pălmuit, manifestau În continuare meteahna noastră, disputa internă, cu corolarul ei, tendința centrifugă. Doar momentul 1918 ne-a fost favorabil: Nici România vremii nu mai era apanajul a două domnii care să se hârâie precum câinii prin gardul prăpăditului de Milcov, chiar trecând la fapte precum Vasile Lupu și Matei Basarab, ci al uneia străine, inclusiv de meteahna amintită. Cât despre Bucovina, Basarabia, Ardeal, ele erau atunci doar sfărâmături ale unor imperii defuncte, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Gurița, cam pungită nițel, mă avertizează că acolo este o hibă mare, dincolo este una mică, dar rea și aceia și va trebui să-mi scoată toate borhăile din mine, să rămîn doar cu carcasa. De dus, o voi mai hîrîi ceva, dar nu cine știe ce. M-a ajuns blestemul său și a bărbatului său. Dar ce, Doamne, am mai făcut? Soțul a fost revoluționar și v-a rugat de un mic spațiu, ca să ne hrănim. Cum vă spune? X. Dar domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Amanda are ochii în lacrimi și-l soarbe de drag pe Raul. Acesta este alt om. Copiii îl văd ca pe un Orisha. Pornesc din nou la drum. O răsucire de cheie și bătrîna hodoroagă, sulemenită strident și inutil, pornește hîrîind din plămînii afumați de atîta duhăneală. Drumul este bun și La Habana își arată blocurile semețe, cetatea fortăreață și renumitul Malecon. Marea se zborșise rău de tot și, neavînd vreun vapor de scufundat la îndemînă, s-a înverșunat să înghită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el s-a uitat la Campionatul Mondial și, normal, a băut. „Cumătra vulpe.“ Așa vorbește despre ea. Și iar nu înțeleg de ce. Categoric, ceva îmi scapă. Nu e doar de la cele cinci sau șase beri. Suflă vântul pe la geamuri și hârâie muzica. Doi cocalari tâmpiți vorbesc despre un meci de Liga Campionilor. Cică portarul ăla a comis atunci, la nu știu care fază, „cea mai fatală greșeală“. Așa zice. Pif e cu capsa pusă și mi-e să nu se ia de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai! Cu dragă inimă! Stai! îl îmbie bătrânul, inimos, aprinzând încă o lumânare... Încălzește-te... Ce furtună!... Străinul se apropie încet, cu pași șovăitori... Pare a fi un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
năduf, o să i se tragă din aiasta: l-am blăstămat! Am dat acatiste pe la biserici: "Să-l trăznească Dumnezău pe ăla de-l știu eu!"... I-am pus și lumânări întoarse, hohotește el jucându-și pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind din adânc o flegmă groasă o stupește între morminte, grijuliu să nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dor... Foaie verde doi bujori Soacra cu două nurori. Una vine la fântână Cu cămeșa soacrei-n mână. Și mi-o moaie-n apă-o dată: Na-ți-o soacră, că-i spălată! Ș-o anină de-o nuia Cânii hârâie la ea! Amărâte codru des, Acù văd că s-a ales Din tine să nu mai ies. C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns la bătrâneță. Am intrat copil blajin Ș-acu-s singur și străin... Frunză verde de dudău, Murguleț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trebuia să deschid ochii în patru, ca să nu suie cu roatele pe movilele de prund și să mă răstoarne. Înaintam așa ca culbecul cu multă băgare de seamă, când iată că în dreptul satului Baia, Milordachi prinsă așa din senin să hârâie și să se frământe alături de mine, de parcă-l apucase ceva. În zadar cercai să-l liniștesc și cu binele și cu răul, el tot mai tare hârâia și se zbătea. Nu înțelegeam ce are. Deodată perciunatul meu de vezeteu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
seamă, când iată că în dreptul satului Baia, Milordachi prinsă așa din senin să hârâie și să se frământe alături de mine, de parcă-l apucase ceva. În zadar cercai să-l liniștesc și cu binele și cu răul, el tot mai tare hârâia și se zbătea. Nu înțelegeam ce are. Deodată perciunatul meu de vezeteu se întoarse înspre mine: Chicoane!... îmi zise el cu glas schimbat, sunt doi oameni răi înaintea curuței. Într-adevăr așa era. În același moment, mă sculai în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adormit al nopței. Apoi, ca să fie ei bine încredințați că arma mea nu era o jucărie, am tras două focuri în direcția lor, am ordonat jidovașului să deie bici calului și am plecat în galop. Cânele a încetat de a hârâi; jidovașul însă n-a încetat de a tremura și de a se văicăra parcă era pe moarte: Oi! Vei!, chicoane, din ce-am scapat!... Erau oameni răi aceia și, desighir, ne-ar fi ucis dacă n-aveai pușchi. Buni, răi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atunci, rămas în urma refugierii organelor puterii prin Banat, s-a dus la primărie, s-a așezat pe scaunul primarului și a pus mâna pe telefon, răspunzând celor de la centru, ajunși și ei la putere prin substituire: Cine-i la telefon? hârâia aparatul cu manivelă. Răspuns istoric: „Eu, Partidul Bolșevic”, a zis Hodoroabă care ne-a demonstrat că bolșevismul n-a venit neapărat pe tancurile sovietice. Românii, mai mult decât alții, știu, instinctiv, să se orienteze spre învingător. Altul, nu tot la fel de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și tot atunci se auzi un balon cé se sparge și Șasa se uité În sus și vézu ață și de ațé cum se fîlfîie, ca o cîrpé galbené, balonul lui rotund. - Tréiascé Întîi Mai, Ziua Mondialé a Muncii! Megafonul hîrÎi și Șasa Își purta Încurcat privirea, Încercînd sé géseascé agéțat În vreun copac, sau deasupra vreunei ferestre, lîngé un steag, péléria de aluminiu din care se auzea vocea, dar dupé hîrÎit, aceeași voce spuse foarte familiar și blînd „Ură!” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
poeziilor scrise cu o slovă măruntă. Se trezi că zice pe un ton destul de încet, mai mult ca pentru sine: - Și de ce tocmai Minulescu? Fă-mă să înțeleg. Omul din pat pe care îl crezuse o clipă că a adormit, hârâi nedeslușit, întinse mâinile luând cărțulia, o strânse în palmă acoperind-o cu totul și o ținu așa multă vreme. - Cartea aceasta este portița pe unde mai ies câteodată în lume, plec așa cam o dată pe an doar câte trei zile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în primul rînd atenția cititorului, se poate spune că e vorba despre o monotonie a sunetului negativ. Totul stă sub semnul unei apocalipse, deopotrivă biologice și sentimentale: Vine scadența, vine pe roate,/ pe cînd un scump împrumut de nimicuri/ îmi hîrîie întunecat între coaste/ de parcă totul n-ar fi decît/ un vis destrăbălat din Clichy.// Vine scadența." Moartea e tema principală, și nu o moarte oarecare, ci o moarte greșită, din care nu se înțelege nimic, care nu vine la timp
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
de galerie care surplombează holul gării și așteptam cu bagajele în jurul meu. Așteptam un domn profesor - vai de mine, o fi ca Iorga, cu pălărie mare și umbrelă, mă gândeam, și foarte înțepat. Uriașul ceas pocnea câte un minut și hârâia cu zgomot. începusem să intru în panică. - Vous ętes Maýa de Romanía? (ce frumos sună!) tună un glas din adâncuri. Faites attention! (continui pe românește în traducere liberă) vedeți să nu picați în nas. Un tânăr blond, deșirat, descheiat la
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]