56 matches
-
fost o limbă pe care n-a auzit-o până atunci. A păstrat însă o impresie generală despre ea, ca limbă vocalică: „O mulțime de vocale! Câteva marcate, eufonice. Pe scenă nu se auzeau însă prea multe. Un țâsâit și hârșâit de consonante, o cascadă întreagă, care nu mai voia să se sfârșească”. În continuare, cronicarul dramatic stăruie asupra muzicii care însoțea actul scenic. Și aici e de părere că muzica nu a fost bine aleasă, căci i s-a părut
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
simt și-l mînă-n lume c-o nuia". Întorsătura frazei este mereu proaspătă, neașteptată, expresiile, ușor ironice, sînt inspirate. Rampa este rodul aceleiași revolte satirice, rostite, tocmai de aceea, dezinvolt, vioi; impetuozitatea șăgalnică a discursului e măsura de reprimare a hîrșîitului în istorie a unui mit mucezit: Avem și noi o rampă de lansare. Îi zice Miorița. Fii atent, / printre construcțiile de-acest gen, / se pare, / că-i cea mai veche de pe / continent. // Un cosmodrom în fiecare tîrlă / de oi avem
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce atitudinea este un ipocrit. Iar ipocriții au o singură
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
complex, rădăcinos, contorsionat, amestecînd tandrețea pentru unicul său fiu cu cruzimea, intolerant și abuziv, o forță a naturii dirijată deopotrivă către succes și autodistrugere. Daniel Day-Lewis nuanțează acest personaj pornind de la inflexiunile vocii, cu o căldură umană pînă la tonurile hîrșîite, guturale ale unei uri care bolborosește, de la mimica expresivă la dominantele posturale. Vocea determinată a lui Daniel vine în contrast cu vocea stinsă, obosită a lui Henry Plainview sau cea efeminat suavă cu derapaje isterice a lui Eli Sunday, pastorul evanghelist. Mustața
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
și cerul albastru se roteau și se clătinau în jur. Privi pe furiș, printre tulpinile de măcriș și părăluțe, la stivă, un șopron din cărămidă în care erau ținute lăzile. Auzi nedeslușit zvon de voci printre firele de iarbă și hîrșîitul unei ghete cu vîrf de metal pe un grilaj de fier, și zgomotul unei lăzi de gunoi care era săltată. Se ridică în picioare. Doi băieți, puțin mai mari decît el, stăteau aplecați peste lăzi și aruncau afară haine vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și păzitorii bunelor moravuri erau deja În pat și polițiștii Își puteau Întoarce liniștiți privirea În altă parte, o dădeau pe filme porno. CÎnd bătea ora douăsprezece noaptea, imaginea cu Charlie Chan sau Gene Autry Îngheța brusc, se auzea un hîrșîit strident, filmul mai pîlpîia scurt cîteva fracțiuni de secundă, apoi se oprea păcănind la mijlocul bobinei. Urmau Întunericul total, cîteva scurte momente de tușit și foșnit, după care proiectorul se Însuflețea iar cu un zumzet, și pînă și sonorul părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Corporis Memoriae - compus din „tranșe“ de stări și memorii corporale În Harta gândurilor, auzi mintea Mariei Baroncea. Există un foșnet convulsiv al creierului, pe care alternarea mișcărilor - de la ghemuire la saltul pe vârfuri - îl conține fără să piardă nimic din hârșâitul minții și din vârtejul corpului. E ca și cum fiecare zbârnâit neuronal coboară și în același timp urcă în mișcare. Zgomotele de fricțiune produse live de tălpile lui Florin Fluieraș, care calcă pe pietricele dintr-o cutie, dau cea mai acută senzație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
era tocmai aparent teribilul, cinicul Weissmann, care, limitîndu-se la orori verbale și la paradoxuri, le făcea totuși mici și discrete servicii medicale. Obosit, Felix se lăsă pe o bancă. Aerul se învineți, apoi se albi, și lucrurile căpătară contururi. Un hârșâit monoton de târn se auzi pe undeva, și două faetoane de lăptari matinali se îndreptară spre oraș. Se făcuse dimineața. Sufletul lui Felix se umplu de elanuri și hotărâri mari. Experiența lui nu se prefăcu în deprimare, ci într-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ostenit: — Am nevoie de un curier... — Un sclav mesager, stăpâne? se interesează din ce în ce mai uimit libertul. Pentru astfel de treburi se folosesc soldații din garda preto riană. Este deci ceva personal. — Să plece chiar în seara asta... Îl îneacă tusa. Morfăie hârșâit: — ... cu o scrisoare urgentă pentru Sulpicius Quirinius... N-am greșit! jubilează Parthenicus în timp ce se îndepărtează în grabă. Guvernatorul Syriei este într-adevăr prieten cu principele. Fugi mai iute! îl zorește iritat Augustus de la spate. Tre buie să ajung în dimineața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se molipsească, și așa nu se simte prea bine, și Udi vine să mă viziteze după școală, se întinde pe patul înfierbântat, iar eu murmur, lasă-mă acum, sunt bolnavă, el pleacă jignit fără să spună o vorbă, aud apoi hârșâitul tălpilor ce răsună în toată casa și iar mă chinuie gândurile, asta îți dorești, să trăiești într-o astfel de singurătate, asta ți se va întâmpla dacă îl părăsești. Aburi acri de alcool suflă către mine gura lui deschisă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pocnitură. Lui Norman Îi ardeau ochii. Transpirația i se prelinse peste sprâncene. Își șterse fruntea cu mâneca costumului. Și ceilalți transpiraseră. Tensiunea devenise de nesuportat. Se uită din nou la monitorul video. Sfera rămăsese Închisă. Auzi șuieratul hidrofoanelor. Apoi un hârșâit, ca cel produs de un sac greu târât pe o podea de lemn. Pe urmă - din nou șuieratul. Tina șopti: — Doriți din nou imagine? — Nu, răspunse Barnes. Ascultară. Alte hârșâituri. Un moment de liniște, urmat de bolborositul apei, foarte puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
îi dedic acest Premiu al Presei Regionale din Provinciile de Est. Mulțumesc, doamnelor și domnilor. Aplauzele răsunară cinci minute în șir, timp în care oamenii își aminteau de jurnalistul pe care îl cunoscuseră și îl iubiseră. Până și unul-doi gazetari hârșâiți băgară nasul în pahar ca nu cumva un suspin compromițător sau o lacrimă să-i dea de gol. Stevie, înghesuită în colțul opus, foarte aproape de bar din fericire, își șterse nasul cu mâneca puloverului și își dori din suflet ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sâni, încet, ca într-o mângâiere, până ce vârfurile degetelor trec de linia blugilor, apoi, se oprește. Nu știe dacă să continue, cred că e surprins că nu-l oprește nimeni. Și eu sunt la fel de surprinsă. Ia uite, îi aud vocea hârșâită, chiar e beată. Stăm câteva clipe nemișcați. Mi se pare că tot universul se reduce la mâna aia pe mine. De ce nu reacționez? Apoi, nu știu cum, cheile îmi cad din geantă sau, poate, din buzunar. Cineva le ridică. Mâna taximetristu lui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era diavolul care venise să strice totul. S-a întors cu spatele către cabană. Ar fi plecat, și-a spus singură mai târziu, dacă ușa nu s-ar fi deschis chiar în clipa aia. Jina a auzit pași și-un hârșâit. Te provoc să pleci, s-a gândit ea, dar picioarele nici nu i s-au clintit - ca un copil care știe ce-i mai bine pentru el, așa că face exact invers - era incapabilă sau poate că nici nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deodată îl mușcă pe gură . . . . . . Lică, cu mâinile subțiri și tari o apucă până ce brațele slabe și falangele îi pârâiră pe oase . . . Mușca, lupoaica! Apoi simți muchea mesei de lemn că-i taie șalele ... o împinse de perete . . . Ada auzi hârșâitul bluzei de zidul văros, și tencuiala, glodind-o, intra prin haine și carne cu fiecare bobită de grunz . . . ,,Țigancă" . . . gândi Lică . . . "Țigancă", mestecă iar în gura care apucă arțăgos ca a unui câine tânăr. . . "pe seînduri ... țigancă!" Apoi se gândi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
poduri În următoarea conversație. Vezi cum reacționează. S-ar putea decide să-ți spună. Nu vreau să trebuiască sa fac casa praf. — Nu, sigur că nu, spuse Sammler. Deci ce e Unu? III Spre casă. Pe Second Avenue se auzea hârșâitul primăvăratec al patinelor cu rotile pe trotuarul gol pe dinăuntru, sfărâmicios, o asprime mângâietoare. Întorcându-se dinspre noul New York al apartamentelor comasate spre vechiul New York al pietrei brune și al fierului forjat, Sammler văzu prin cercurile mari negre din gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a uitat scurt la ceas. Acum, micul meu orfan, e vremea să te duci. — Dar ce-i clădirea asta de fapt? a Întrebat Adam făcând primii pași. — E un hotel. Hotelul Java. După numai câțiva pași, a auzit În urmă hârșâitul unui chibrit care se Încăpățâna să se aprindă și aceeași melodie fluierată de-a lungul zilei. — Nu uita, i-a strigat Din În sfârșit, fii calm. Fii tu Însuți, micuțul meu orfan. Sunt convins c-ai să te descurci. Întoarce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
semnal, dau bașii mai tare la bătăile inimii și încep să aștept, fixând zăvorul. E vacanță de trei săptămâni și cunosc bine drumul ăsta. L-am făcut de multe ori și de câteva dăți zăvorul s-a mișcat. Frumoasă muzică hârșâitul ăla de metal pe metal, când știi că ea îți dă drumul în casă. Ne-am ținut în brațe și ne-am mângâiat ore în șir de câteva ori. Când a vrut ea. Nu mă primea tot timpul. Așteptam de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a muncit în zadar... Nici tu sârmă, nici tu cablu, nici tu microfon, nici pastiluță... Că doar n-o fi visat că l-a văzut pe Timpan cu mosorul lui în uscătorul de la intrare, că a auzit cu urechile lui hârșâitul sârmelor prin pereți... Nu... nu încape nicio îndoială, era cât se poate de conștient... Și-apoi, cum se face că râzâtorii și prăpăstioșii sunt la curent nu numai cu discuțiile din casa lui, cu șoaptele din dormitorul lui, ci până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se lumină într-un zâmbet larg, universal. - Lucky! își scoase el o poză, pusă bine în spatele legitimației de agent federal. Iată că totuși aveau ceva în comun. Doamna Popa lăsă pe măsuță poza Contesei și împinse peste ea, cu un hârșâit crispant, ceașca de cafea. - Buf! Caput! Tramvai! Contesa... și își duse o mână la gât. Finiș! Ochii lui Smith se umeziră și o lacrimă îi mângâie duios mustața. Undeva în buncărul F.B.I.-ului, camaradul lui Smith o sună pe nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
clevetiri, dând chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hârșâită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încâlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întâlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișându‑se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din urechi. Deja se transformase Într-o plagă cu crustă. Stătea așezat pe o cutie de carton și de sub el se vedea scurgându-se urina. — Și tu ești japonez? l-am Întrebat. — Normal“, mi-a răspuns el cu o voce hârșâită. Numai un japonez ar putea vorbi japoneză așa de bine. — N-am aspirine, dar, dacă vrei, am somnifere, i-am spus. — N-am nevoie, a scuturat din cap pletosul. — Ți s-a Întâmplat vreodată să-ți spargă cineva dinții În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și el de zid. Scoase din buzunarul hainei pliculețul de zahăr pe care îl luase de la barul benzinăriei. Îl rupse și îl goli în gură. Eram atât de aproape, încât am auzit zgomotul firișoarelor de zahăr sub dinții lui, un hârșâit care mă făcu să mă cutremur. Își mișcă limba pe palat să simtă dulceața care se amestecase probabil cu saliva. Privi în jos, unde priveam eu, la întunericul povârnișului pe care pluteau lumini. — Nu știu, spuse. — Ce? — Este nedrept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]