78 matches
-
se caracterizează prin oralitate, dialogul este dinamic, replicile concise, proverbele și zicalele au note de expresivitate: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita, nici atâta". Se rețin: interjecții ("ia, mă, hai, hai!" și onomatopeele memorabile ("huștiuluc", "hârți!")', regionalismele (descotorosi, hârbuit, iarmaroc, dihanie). Dănilă Prepeleac este prezentat în comparație cu fratele său: "Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
puterea de fascinație a Hanului lui Mânjoală. Povestirea aventurii tinerești este încadrată într-un element fantastic, reamintindu-și de strania întâmplare într-o noapte de iarnă, care coincide cu arderea hanului, până-n temelie, incendiul ,,îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o adevărată vrăjitoare, care ispitise, cândva, cu satanicele farmece, și pe bătrânul Iordache. Când, după moartea Mânjoalei, pocovnicul Iordache explică aceste amănunte ca pe un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne sceptic: ,,dacă e
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
transportator local în zona limitrofă Bucureștiului este un act de curaj, dat fiind faptul că, aici, cei care plătesc transportul sunt o raritate. A investi în mijloace noi de transport, în condițiile în care alți transportatori folosesc niște autobuze second-hand hârbuite, este un act și cu motivații sociale, nu numai economice. Managementul resurselor umane are și o componentă care traduce responsabilitatea socială a organizației. Pachetul salarial coroborat cu stabilitatea locului de muncă ar fi baza angajamentului în construirea unui sistem care
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
hrana, să-și facă curățenie etc. În plus, își ajuta și gazda, o femeie vârstnică și cu puteri împuținate, la unele treburi ocazionale. În fiecare vineri, după terminarea cursurilor, pleca acasă la circa 10 km de oraș, cu un autobuz hârbuit, dar cel mai adesea pe jos, pentru că nu dispunea de cei câțiva lei pentru bilet. Părinții, amândoi dascăli cu venituri subțiri, erau nevoiți să crească animale și să lucreze o parte din pământul pe care îl aveau în proprietate pentru
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cunoștința celor care ascultau mesajele administrației locale. Să nu scăpăm din vedere cel mai important element caracteristic al profesiunii sale: tobița și bețișoarele. Ultima piesă din echipamentul de dotare al acestui reprezentant oficial al primăriei era un rablament de bicicletă hârbuită, cu ajutorul căreia pilota pe ulițele prăfuite ori pline de noroi când precipitațiile atmosferice își făceau de cap. Ritualul avea o succesiune de momente pe care "purtătorul de cuvânt al primăriei" le respecta cu strictețe. Precizez că această activitate se desfășura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
delegația română. 41 Teoria războiului preventiv revine în forță, susținută de S.U.A. și, între alte state, e drept sporadic, și de România!? Să împărtășească oare M.A.E. al României teza americană că O.N.U. ar fi un vehicul hârbuit azi?! 42 "Nici o considerație de orice natură ar fi, politică, economică sau de altă natură, în legătură cu politica internă sau externă a unui stat, nu poate justifica o agresiune, astfel cum e definită aici" (Doc. A/8719/p. 16). Cunoștea oare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
destinelor umane și, mai ales, gura sa mai poartă acel sigiliu al misterului desăvârșit, indiferent că se crispează, zâmbește sau râde În hohote, scuturând micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor În căruțele de țară, ce galopează pe drumuri hârbuite și colbuite, iar ei râd, râd amuzați și Înfricați, cu mânuțele Încleștate de loitre, de brațele adulților care se prefac cu mult mai calmi, deoarece și frica lor a Îmbătrânit, s-a uzat?!... Când eram ceva mai tânăr mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ar fi continuat a se susținea pe suprafața apei. Cuprinși de groază, am început cu toții cei de la mal să strigăm: "O barcă!... O barcă!..." Dar din nenorocire pe vremea aceea nu era la "Paradis" nici o barcă de salvare. Una singură hârbuită se odihnea ironică pe uscat, răsturnată cu fundu-n sus. Pănă când s-o întoarcem și s-o târâm la apă, pănă când să găsim un băieș care s-o cârmuiască, căci noi toți ca locuitori ai "Paradisului" eram în costumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sale întîmplări. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor Iașilor, casele frumos văruite, cu streșine vechi peste care vărsa o viorie lumină răsăritoarea lună. El își grăbi pașii, până ce intră în târg. O uliță strâmtă, cu case vechi și hârbuite a căror caturi de sus erau mai largi decât cele de jos, așa încît jumătatea catului de sus să răzima pe stâlpi de lemn și numai jumătate pe cel de jos, cerdacuri înalte, înaintite sub șandramale lungi, apăsate, pline de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
balcon să savurez în liniște și în răcoarea revigorantă a zorilor cafeaua, acompaniat de alte două țigări. Mă uitam de sus, vizavi, în piață, la țăranii și precupeții care-și descărcau legumele, fructele sau alte genuri de produse din mașinile hârbuite. Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute cum e privitul la unii care asudă și se spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai să răstoarne scaunul, a bâlbâit un „Am înțeles dom’ șef” făcând o mișcare ca și cum ar fi vrut să adune în pumn ceva din aerul acela stătut din cameră și a ieșit repede pe ușă. Tot drumul, în autobuzul acela hârbuit, ce ducea doar vreo câțiva călători cu bagajele și necazurile lor, căută să-și formeze în minte o imagine al omului din vârful dealului, dar nu izbutea. Vedea doar un cap ce nu căpăta forma unui chip deslușit, care se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și prea sloi". Prima întâlnire cu vrăjitorul alunecă pe un firesc promițător în ochii lui Stoicea: bătrânul acceptă să-l "procopsească". Invitat, apoi, la o masă țărănească, tânărul merge să se primenească la lac, reflectând trufaș: "Moș Călifar un unchiaș hârbuit! Îl scutur de zilele ce i-au mai rămas, dintr-o palmă". Subit, se pornește o ploaie torențială, care-l pune pe erou în fața unei dileme: rămânerea la moară sau întoarcerea spre sat. Decizând în favoarea ultimei posibilități, flăcăul se rătăcește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
umăr/ în singurătatea lumii Dasein/ al foburgurilor și sictir al sictirității/ nimicul sare capra peste spinarea logicii/ iar neantul neantizează dînd zor să afle/ de ce există ceva și nu mai degrabă nimic/ ( ...)/ poezie-incizie parazit al transporturilor în comun/ viață pe hîrbuitele autobuze metaforă/ ajunse la capătul liniei și golite repede/ în depouri sub jetul chimic/ ce dizolvă literele..." ( Tags, pp. 41-42). Excesiv de tehnologizata lume contemporană, agresarea continuă a biologiei și geneticii menită să modifice specii și comportamente milenare prin clonare și
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
mai cu seamă antilirismul din ultimul vers, față de care, la un moment dat a protestat (în termeni rudimentari, un politician din Comisia de Învățământ a Parlamentului 33): „Uneori mai regret epoca beat/ când stam cu auzul aplecat peste un mag hârbuit/ să ascult râgâituri la chitară/ Eram alcătuit din tricou, blugi, idei, pancarte, amor, ochelari/ pentru toate casele eram o înghițitură ușoară/ după festinul cu numere mari./ Azi stau înghesuit într-un transportor blindat/ și prin vizor defilează băieții cu cravată
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Întâlnirile cu scriitori români nu depășesc, în genere, nivelul acestor querelles vanitoase (o relativă excepție: Fănuș Neagu). Dar nici alte notorietăți nu-l impresionează din cale-afară pe Marian Papahagi. Le intuiește anchiloza. Din top: Ezra Pound e o „prezență puțin hârbuită” și pare „un om puțin senil” (p. 88). Un filon de un anume interes e cel legat de obscurul Henry H.H. Remak (profesor de literatură comparată la Indiana): atacat în Cronica de un publicist care flutura cu dezinvoltură acest nume
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
lîngă mine: de doi ani și jumătate, de cînd locuim împreună, îmi place să cred că noi două am devenit, daca nu prietene, cel putin amice. Și nu pot să pricep de ce te ferești de mine. Patria mea e trupul hîrbuit al bunicii, pîndit de muscatele negre, patria mea sînt oasele bunicului meu, patria mea sînt cearcănele surorii mele, întinse pînă spre cer, spre milă lui Dumnezeu. Patria mea sînt merii, perii și nucii din curtea în care n-am mai
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
sugestiv, cu accente adesea umoristice, rostirea omului simplu. Așa se creează atmosfera dintr-un sat aflat în uimire (Uriașul), iar dialogul dintre un intelectual colecționar pasionat și niște țărani care-i cară acasă un prețios dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din acest volum. Vasile Datcu, Paznic la ușa nopților, București, Ed. Eminescu, 2002
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
Unirea. Imagine al cărei contur se completează în romanul Danei Dumitriu mai ales prin intermediul unui simbol ale cărui prezență și semnificație s-au putut vedea în toate volumele; apariția, în momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale imobilității
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale imobilității, ale stopării unui proces istoric a cărui țintă este progresul. Există în Prințul Ghica numeroase disocieri interesante care privesc istoricitatea unor forme ale socialului, politicului sau economicului, notații care amintesc
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
femeilor e-o patrie de fum / sub care jarul ochilor mocnește ,/ în cuiburile clopotelor babele clocesc / ninsorile ce o să vină,/ păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un prisos de încrîncenare și cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în cap și ochii mei / ar fi
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Institutul Cervantes are un pretext românesc și mai multe subtexte: puterea și izolarea ei, mitul tinereții și "omul nou", libertatea personală și pierderea ei treptată. La Început a fost ceva ca un secret între inițiați: magnați ai industriei, celebri playboys hîrbuiți, dictatori, neînduplecați, bătrîne stele de cinema, mari lideri sindicali căliți în luptă, cîntăreți veterani epuizați de solicitările excesive ale microfoanelor și reflectoarelor se eclipsau pentru un moment, dispăreau de pe scena publică vreo două-trei săptămîni și, înainte să se răspîndească tot
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
din nou vocea Părințelului. — Bine, se dă bătut Roja, poți să oprești unde nu încurci pe nimeni. — Aveți mare nevoie de odihnă, îl îndeamnă șoferul, căutînd un loc de tras pe dreapta. — îngrozitor trafic, mai zice Roja, privind la mașinile hîrbuite care îi depășesc cînd pe dreapta, cînd pe stînga. Oltcit, Dacia, Lada, Skoda, Wartburg, Fiat 500, Aro 10, le trece în revistă. — Poluare ca în iad, zice șoferul cu ochii la țevile de eșapament, într-o zi o să murim din cauza
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am fost cu ea la Târgu-Neamțului. Avea de făcut niște cumpărături. În trăsura îngustă (toate trăsurile de pe aici, carcase mizerabile de foste trăsuri, cumpărate pe nimic de țăranii-birjari și proporționate cu caii lor mici și goniți întruna, sunt strâmte și hîrbuite), oricum ai face, nu poți să nu te atingi de tovarășul de alături. De la o vreme, recunoscând, fără să ne-o spunem, cazul de forță majoră, ne-am resemnat și ne-am acomodat cum am putut mai bine. Intimitatea asta
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în câteva magazii, din care a selectat metodic tot ce însemnase pe o listă încă de acasă. Fiecare articol cumpărat era șters din listă cu micul ei creion și, când programul fu epuizat, ne suirăm în trăsura noastră îngustă și hârbuită, spre a ne întoarce acasă. Dar după o scurtă chibzuire, am hotărât să ne urcăm la Cetatea Neamțului și am îndreptat birjarul întracolo. Am lăsat trăsura jos, pe malul Nemțișorului, și, pe cărarea de sub mesteceni, ne-am suit încet la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]