158 matches
-
de mescalină/ ingerată în decalitri de benzină explodată în gol/ o benzină zăpăcitoare cu limbi de șarpe hipnotizator/ cu fălci de rechin bubuitor/ o benzină sau poate o limuzină aiuritoare cine să știe/ delirul era un înger păzitor cu aripi hăcuite de foc/ era un oftat de exterminator/ așa că submarinul îi găzduia în pântecul său pe cei doi delirați deliranți/ care puteau fi în același timp niște îmblânzitori de elefanți/ sau pitici sacerdoți ori ochioși hierofanți/ dar mai bine să ne
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
bea o cafea bună... Se trezește cu o durere cumplită de cap. Sandei zace în peșteră, s-a așezat lângă trupul Mariei, are nevoie de o atingere care să-i aline durerea, trupul ei e numai o rană, aseară au hăcuit-o animalele acelea, o grămadă de trupuri cărora nu le vedea chipul, le simțea doar răsuflarea urât mirositoare, încă mai sângerează, s-a așezat lângă trupul Mariei și a început să cânte, în gând, la pian, un cântec pentru Maria
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atacă clapele cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
furios și tandru în același timp, se lasă în voia lui, el o posedă cu sălbăticie, acolo pe podele, peste covoare, se rostogolesc prin toată încăperea, peste trupul ei se năpustesc fiarele din pădure, trupuri lemnoase cu respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spere. Îi umplu de gândaci și de șobolani. Angajatul ICAB-ului e alergat până la calea ferată și puțin mai lipsește ca o ploaie de pietre să zboare spre țeasta lui. De fiecare dată, revoltații renunță În ultima clipă să-l hăcuiască pe acest martir al datoriei. Nu se știe ce minte diabolică Îl trimite cu regularitate pe un teren atât de minat, mai ales vara, când gunoaiele Înfloresc și se lichefiază . ,,Profesorului,, Îi vine Însfârșit rândul la șuvița de apă călâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu fie întrecut, Sfântul Fără-Mațe a împrumutat un satâr de la Bucătarul Asasin și și-a retezat degetul mare al mâinii drepte. O policarectomie radicală. Ca să nu i se ia fața, Reverendul Fără Dumnezeu a cerut satârul împrumut și și-a hăcuit degetele mici de la picioare. — Ca să devin celebru, a spus el, și după aia să pot purta pantofi cu toc foarte strâmți. Tapetul verde și domnișoara periile de mătase din salonul italian sunt împroșcate cu sânge care pare negru în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să audă nume și să le rețină, să zâmbească numai când simțea nevoia și nu tot timpul. Până atunci nu fusese decât un zâmbet Înghețat rătăcind Într-o mare de zâmbete reci și priviri de o apăsată curiozitate, care o hăcuiau fără milă ca pe o bucată de carne nelipsită din meniul tradițional de revelion. Dansa cu mâinile Încrucișate pe sâni, vrând parcă să se asigure că Îi mai avea și că nu fusese deposedată de ei și de nici o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cam uitat Într un anume fel după „băietu ista nou peici” dar crezând că vine cu vaca de la veterinar l-au lăsat În pace. S-a Întors după o oră, a găsit toate treburile puse la punct și, În timp ce Marinița „hăcuia”pentru rățuștele mărișoare, Va mătura ograda cu târnul și căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
scurta cu câțiva metri gardul instituției al cărei slujbaș era, fără ca cineva dintre colegi să bage de seamă ceva. Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului și căra în liniște toată prada acasă, în niște saci împrumutați de la moș Panciu, care se uita în urma lui și râdea în barbă, dar nu zicea nimic. Treaba merse atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
s-a ales praful și pulberea. Mai întâi că s-au îmbătat cu licorile de must de prin cramele locului, după care au făcut pântecăraie și, în sfârșit, au ieșit să-și facă nevoile pe la margine de șanțuri. Și moldovenii hăcuiau în voie ca la abator. Apoi încălecau pe caii lor sprinteni și vânjoși pentru a descoperi alte locuri de hăcuială. Ai noștri n-au apucat nici măcar să pună mâna pe săbii ori să-și potrivească armura. Cât despre încălecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tehnicizat, nu fără ușoare nostalgii naturiste ca o floare prinsă la butonieră: "ventuzele fluviului mă absorb - țintă acvatică de tras cu pușca / valul îmi sfîșie pielea cu mandibule de crustaceu / ape tulburate cu aberații genetice și nativități distrugătoare / țintă de hăcuit cu harponul în pelicula de opt milimetri / înaintez electrocutat cu pești electrici în gropile de potențial / apocaliptic / în echilibru pe marginea ferestrei la etajul 101 / aud tînguiala miilor de gloanțe / lagăre aeriene și șarje de oțel lichid / tornade cuibărite-n
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
el este încă viu în amintirea fiecăruia, mult prea viu pentru ca resentimentele să dispară și rănile să se închidă așa cum refuză să o facă rana din palma cavalerului Erik Spore. De acțiune ai parte chiar de la începutul filmului, când cavalerul hăcuiește energic un țăran, iar de fantastic și horror puțin mai încolo, când o forță misterioasă își manifestă prezența în mijlocul unui ținut mlăștinos pe care atât rușii, cât și suedezii care fac parte din "comisia" de grănițuire rezultată în urma unor tratate
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
apropie... O chestie de ore... Din Brazzaville, Berna sau Tobolsk, prin toate ferestrele cartierului, asta se rage, se mugește, se cârâie... La microfonul vitejilor din Londra e „tras în țeapă”!... New York cea mai cumplită asmuțire! Monstrul din Montmartre va fi hăcuit! De-asta au venit amândoi... Clémence și fiu-său... Devine iminent... Nu prea ascult eu radiourile dar mă informează bolnavii... |ia la Vanves au toată ziua „Undele care ucid!” Și cu bravură! Ferestrele larg deschise! și să te ții! „Nemții
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
lor mai mult sau mai puțin voite și a unor polițe plătite contemporanilor săi cu care ades s-ar război pe viață și pe moarte, cu atît mai greu de înțeles cu cît aceștia apărau aceeași cauză comună: „Ei ne hăcuiră graiul/ Și doina, și harta!/ Ei, care astăzi vânează/ Literatura și Arta!/ Ei datina o spurcară/ Barbar și sinistru!/ Ei, care astăzi adulmecă/ Revista Nistru!/ .../ Ei printre mormintele noastre/ Cu medalia-n dinți, cu folosul,/ Aleargă în/ cuști fericiți/ Ca
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
care distorsionează echilibrul comunității. De ziua recoltei, copilul baronului, Sigi, dispare și este descoperit într-un hambar, în stare de șoc după o bătaie zdravănă, evenimentul având loc după ce un gest de furie din partea unui tânăr deja se consumase, acesta hăcuind o parte din verzele din grădina baronului. Ulterior, un hambar este incendiat, iar unul dintre copiii cu handicap ai comunității, Karli, este, de asemenea, găsit în pădure după ce fusese torturat. Între măruntele acte de cruzime care fac parte din educația
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
ceva, e că vom uita toate lucrurile, mai puțin cutiile în care ne-au sosit.” Or, ceea ce-și propune autorul e să umple cutiile goale ale memoriei. Operațiunea presupune o anumită urgență, tocmai pentru că e inutilă: „Memoria și uitarea hăcuiesc încă și mai mult trecutul, articulându-l; orice experiență pusă în cuvinte este ca și uitată.” O perspectivă postumană prin excelență: „cei care se consideră «umani» vor pretinde că au un «suflet» și o «istorie» de neșters, în timp ce postumanii vor
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
din câmpul semantic al măcelăriei s-au cam tocit, devenind simple clișee. Verbele cele mai folosite din această sferă lexicală - trecute, prin generalizare și prin metaforă, în descrierea familiară și jurnalistică a omorurilor - sunt a căsăpi, a măcelări și a hăcui; li se adaugă destul de des, pentru precizie științifică, a tranșa. Verbele a căsăpi și a măcelări au părăsit, de multă vreme, terminologia profesională (în Ghidul ocupațiilor, se arată că măcelarii „taie, porționează, prelucrează, procesează”), circulând cu sensuri extinse și metaforice
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
și nici instrumentul specific - „Și-a căsăpit nevasta cu ciocanul” (Gazeta de Olt, 21.09.2006) -, repetiția conducând la slăbirea treptată a sensului: „Cioban căsăpit în bătaie de un coleg de breaslă” (Ora de Sibiu, 10.05.2010). Verbul a hăcui e adesea preferat datorită expresivității sale populare și aproape onomatopeice; îl folosesc, de exemplu, pentru același omor, două ziare cu profil similar, dintre care al doilea plusează prin plasarea pe primul loc a verbului-cheie, într-un enunț eliptic și exclamativ
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
expresivității sale populare și aproape onomatopeice; îl folosesc, de exemplu, pentru același omor, două ziare cu profil similar, dintre care al doilea plusează prin plasarea pe primul loc a verbului-cheie, într-un enunț eliptic și exclamativ: „Tânăra care și-a hăcuit iubitul” (Libertatea, 26.03.2010); „Hăcuit! Iubita a băgat cuțitul în el de 70 de ori” (Click!, 24.03.2010). Des folosite sunt și neologicul a tranșa („tranșată și incendiată de fiul ei”, Libertatea, 14.02.2011) și popularul a
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
îl folosesc, de exemplu, pentru același omor, două ziare cu profil similar, dintre care al doilea plusează prin plasarea pe primul loc a verbului-cheie, într-un enunț eliptic și exclamativ: „Tânăra care și-a hăcuit iubitul” (Libertatea, 26.03.2010); „Hăcuit! Iubita a băgat cuțitul în el de 70 de ori” (Click!, 24.03.2010). Des folosite sunt și neologicul a tranșa („tranșată și incendiată de fiul ei”, Libertatea, 14.02.2011) și popularul a ciopârți („Un profesor de engleză s-
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și... alcoolizați autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, șopîrlele încrețite de frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn... și pipăiam pereții, doream adînc să-i jupuim de razele turtite pe
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
vin de Ierusalim și apă de Ierusalim./ Păhăruțul din care bem vinul și apa e plin cu aer de Ierusalim// Pîinea turcească a lui Ahmed de la colț și scuipații/ sînt pîine de Ierusalim/ și scuipați de Ierusalim./ }iganul care deunăzi hăcuindu-mi rucsacul în troleibuzul 85/ nu se alese cu nimic,/ este țigan de Ierusalim". O variantă de Isarlîk așadar, propusă de un cetățean al său recent ce fără echivoc se declară ,un cal căzut în fîntînă,/ într-o fîntînă seacă
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
secundați (menționarea din prefață!) de alți 120 de studenți, masteranzi și doctoranzi de la Universitățile din București, Cluj și Sibiu. În total, prin urmare, 240 de hackeri, străini de simțul remușcării, pregătiți în grabă să colecteze, da, să colecteze și să hăcuiască munca altora, în disprețul suveran al ideii de cercetare, de verificare temeinică și de consultare directă a marilor publicații periodice din țară și, subliniez, din străinătate (excepția, în cazuri minore, confirmă regula). De altfel, prezența între „contributori” a unor Biblioteci
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
împreună cu încă niște cetățeni destul de nevinovați, toți (adică nu era niciunul ucigaș de profesie, eram toți “civili”). Printre noi: o tipă care semăna cu Uma Thurman și despre care știam (habar n-am de unde) că, la un moment dat, o să hăcuiască pe cineva. Drept care toată lumea o aborda cu mănuși și mergea în vârful picioarelor, ca să n-o scoată din calmul ei, aparent englezesc. Era tensiune maximă-n aer, dar era palpitant. Din păcate, nu pot să vă spun continuarea pentru că, până
Vise, maică, vise by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19091_a_20416]