50 matches
-
un adevărat palimpsest./ Totul a mers bine pentru primele straturi,/ pînă ce, astăzi, luciul/ tot mai puțin argintiu/ s-a umplut de sînge,/ de vene, de nervi și de măruntaie.// Stau și mă uit la mine/ ca la un animal/ hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură" (Influențe livrești). Poetul se simte intrînd în zid, împingînd din răsputeri cu brațele și cu coatele cărămizile și
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
marcate cu croșete), iar altele au fost cu totul eliminate. Și ediția a mers înainte, încît în 1979 se încheia cu al zecelea volum, conținînd bibliografia și indicele întregii ediții. Dar ediția nu trebuia lăsată așa, cu oratoria lui Delavrancea hăcuita. Editoarea, dna Emilia St. Milicescu, nonagenara (între timp a decedat) a găsit energia necesară pentru a purcede acum doi ani să realcătuiască materia integrală a celui de-al optulea volum al ediției, pregătindu-l pentru tipar, iar Editură Minerva, de
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
cum ți s-a întîmplat pe treptele măcelăriei lui potszudek într-o zi de iarnă grozavă. seara aveau să te cuprindă apele galbene ale primului leșin, așezat între genunchii părinților în sala de concert. ca într-un bot de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri, al unui cîine de pripas și ai spus ,îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui". 6 ,ești fata unui
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
Kabyr Mândrul Med cu Apa Vie: Cavaleri Cabyri - Doi Zei Buni Mi-au zis: Râde-Mi Mesie, Zeu de Ziuă, Mezilă, Râde-Mi Demon Bun de Mânatul, de Mânecatul Oilor, Râde-Mi, în Codexul Morții Eroice Vasileea, de frații tăi hăcuit. Și El Mi-a Râs Mie întrucât eram El: Și Mi-a zis: Ajungem Bucuria Raiului când bem mied, Atunci cad în Obârșii din Râpa Pomului Locului Simeria și Vincea, și iarăși într-al Nouălea Cer până la ultimul, în Moesia
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
îmi clocotește sîngele în obraji. Bărbatu-meu se-ntoarce și îi zăresc ochii vinovați. Persoana se vîră zglobiu în curtea mea, înaintează sigur, înclinată într-o parte de greutatea valizei. Ce-o fi înăuntru? Șifoniere întregi, vreun trup ucis și hăcuit? "Am venit, așa cum am discutat cu soțul dumneavoastră, pentru demonstrație." "Mă tem că ați greșit adresa. Noi aici sîntem pe Dealul Filaretului, iar demonstrația se găsește în Piața Revoluției. Mai aveți timp să ajungeți și să ocupați un loc", am
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
cu imperfectul tuturor Gramaticilor, el intră pe ușile întredeschise ale Operei, fie poetice, fie divine. Dacă toată căutarea nu trebuie să ducă decît spre ființa din “vene, nervi și măruntaie”?! “Stau și mă uit la mine/ Ca la un animal hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură” (“Influențe livrești”). Experiența-limită pe care o trăiește aici poetul face ca obișnuita propensiune a creatorului către o metafizică
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
nu le mai putem auzi distinct, ci global, integrate unui tot - ființe sonore care își pierd individualitatea și se pliază unei ființe noi, colective, astfel generate". Ce altceva este letrismul dacă nu ștergerea individualității semantice la nivelul cuvântului? Un cuvânt hăcuit, tranșat, dezosat, tocat, dar și dospit la căldura propriei lui potențialități semantice. Odată descărnat, cuvântului nu-i rămâne decât să atârne de oasele lui strălucitoare: literele. Care se prefac în puncte sonore de sprijin. După care, înghesuindu-se, ticsindu-se
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
crepuscul, de Veneție în scufundare, ea nu recurge la formule-soc, la teribilisme, compunîndu-se din zîmbitoare amărăciuni ce respectă un protocol. Însoțind lentă surpare a ilustrei urbe, decompoziția e blîndă, cruțătoare: "Pleci, fiica, te duci și mă lași/ tăiat de cuvinte, hăcuit -/ eremit/ dintr-un neam de bărboși inconformi pauperi,/ trecînd de pe un umăr pe altul/ ziua de ieri, de mîine, de ieri// Te duci, te desprinzi de pe rețină,/ din inima mea trasă acum la rindea,/ rafinată, lehuza/ cu pîntecele supt de
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
mă lași/ cu heruvii în Iași -/ sat tulburat de spahii,/ clopotnița/ în care doar morții sînt vii// Te duci, te înalți/ peste imperii, cu aripa ceraților psalți/ și nu știu dacă, revenind,/ nu mă vei află/ tăiat de cuvinte, desfigurat, hăcuit/ eremit" (De pe un umăr pe altul). Uneori consista în exacerbarea fabulosului provincial: "Va scriu din lumi postjunimiste:/ că luna are sîni de ceară,/ că luna are lăzi de zestre// Țarina e un cer mirabil:/ ea are pivniti și bordele/ și
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
la gâscan. De nimic nu se temea mai tare piticul decât de gânsacul spânzurat la celălalt oblânc al haiducului, care gânsac întindea turbat gâtul să-l înșface, ori de câte ori cobora lotrul din șa și se-ascundea prin mucezișuri, de unde ieșea la hăcuit ciocoi, lifte, muscali, haiduci, răzeși, bătrâne și domnitori. De-abia plecă piticul, cu ura-n suflet, că distinsul Nebune lea se făcu broască la pământ și așteptă să vadă ce poporet mi ți se-apropie. Veneau întins prin mijlocul drumului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe când muierile, mai cu cap, îi suduiau și fugeau, zicând că doar țigăncile ar purta veșminte așa pestrițe. Până la urmă făcură din ele pături cu care se înveliră în sănii, pornind din nou la drum. Rămânea în urma lor marele fluture hăcuit, cu nervurile aripilor întinse-n lături ca niște cârje, cu picioarele retezate împrăștiate-n jur, prin băltoace și cenușă de coceni. Văleat 1845, Vasili și ai săi înaintau pe drumurile de zăpadă ale Munteniei. Cât vedeau cu ochii, câmpia se-nvîrtea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
volumului, de a căuta compensații în scris pentru neajunsuri concrete. Pentru Mariana Codruț, poezia nu e o țară promisă, ci o „ultimă patrie“ inconfortabilă și poate la fel de trivială ca și lumea căreia i se opune: „ohe, ohe, țară de sensuri hăcuite/ și mirabile, eu sunt slab, tu fă-mă tare -/ de nu,/ primește-mă,/ hrănește-mă/ și mă ascunde/ sub poalele tale de vivandieră“. Poemul confruntarea numește din nou, cu o violență de-acum caracteristică, splendoarea și mizeria scrisului: „poezia nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Logan i se părea prea dificil să fumeze și să mănânce În același timp. — Ai spus că ai ceva pentru mine, spuse el, Îndesându-și salata În gură. — Mda. Băieții voștri au scos aseară din apă un cadavru cu genunchii hăcuiți. Logan privi la bucata tremurândă de lasagna din furculița lui. Sosul de carne străluci, roșu și gras, iar pastele crem deschis se ițeau ca niște bucăți de oase. Dar stomacul său nu putea fi lăsat deoparte. — Și? spuse el, mestecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o mustață de vedetă porno. Exact genul de față care să se ducă și să ceară bani amenințător. Arăta mult mai terciuit și palid acum că era mort, dar era categoric omul pe care-l scoseseră din port cu genunchii hăcuiți. Și ca să fie totul sigur, amprentele se potriveau perfect. Logan Îi sună Înapoi pe cei de la Lothian și Borders să le dea veștile. Geordie Stephenson se ocupa acum de colectarea datoriilor În marele neant. Promiseră să-i trimită și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ta; acolo e. Acuma ai de gând să te cari naibii sau nu? Logan fu nevoit să admită că nu mai avea prea multe de făcut acolo. Ajunsese până la ușă când un gând Îi trecu prin cap și se-ntoarse. — Hăcuite, zise el. De unde-ai știut că rotulele omului au fost hăcuite? Eu n-am zis nimic de asta. Am zis doar că lipseau. McLeod doar râse. — Mda, bine zis, domnișoară Marple. Când cineva sfârșește În port fără genunchi, ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o tonă de țigări. O nouă hartă a Aberdeenului fusese prinsă de perete, acoperită cu piuneze verzi și albastre ce marcau fiecare agenție de pariuri din oraș. Cele albastre erau „sigure“ - nu genul În care să te alegi cu rotulele hăcuite dacă nu reușeai să plătești. Cele verzi erau teritoriul rotulelor. Turf ’n Track era marcat cu roșu. La fel și portul unde scoseseră cadavrul din apă. Iar alături era o fotografie post mortem bust a lui Geordie Stephenson. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alb ca brânza. Piele albă ca spuma laptelui, cu alunițe și o iritație ușoară. Și fără rotule. Ambele picioare păroase aveau găuri zdrențuite În locul unde la oamenii normali erau genunchii. Carnea era smulsă În dreptul articulației, iar osul gălbui Împunsese țesutul hăcuit. Cine făcuse chestia asta nu se deranjase să facă o treabă curată. Era vorba mai degrabă de chirurgie la Întâmplare, din entuziasm, decât de abilitate. Privirea lui Logan trecu peste sângele Închegat. În jurul ambelor glezne erau urme distincte de legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bar. — Care bar? — În Oak Room, la Biltmore... la Macombo... nu mai știu. — Am impresia că mă iei de prost, gagiule! Duarte era mexican și ăștia ca el nu sunt serviți în astfel de localuri. Așa că încearcă altceva. Doi poponari hăcuiți și omorâți, cu care tu te-ai vârât la așternut. Unde i-ai întâlnit? Reynolds Loftis rămase tăcut și țeapăn. Buzz întrebă: — Ai plătit ca să te cuplezi cu ei, corect? Nu-i nici un păcat. Și eu am plătit pentru fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
german. Se apropie de el pe furiș și îl bătu cu pumnii, dar tot se simțea nerăzbunat. A găsit un topor în apropiere și descrise în amănunt cum îl omorâse cu sânge rece. A spus că, după ce a văzut cadavrul hăcuit, s-a simțit mai bine și s-a dus acasă... Niciodată șde atunci încoaceț comportamentul lui nu a mai indicat vreuna dintre tendințele criminale descrise.“ Un raport psihiatric din lagărul Fohrenwald, Echipa 106 18tc "18" E ram iar în cabinetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
suficient pentru dezvoltarea creaturii. Pe masă și pe jos erau răspândite cioburi de veselă. Ici și colo, băltoace de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia aia a crescut în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci, disperat s-o ia la fugă, dar întunericul, tăcerea și panica mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi nimic și nici de văzut nu vedeam nimic. În cameră era o beznă ca de smoală. Nu. Nu în întregime ca de smoală. Micuța lumină verde a detectorului de fum din tavan deveni îndepărtata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și forumuri specializate unde moartea e expusă brutal, nemediat, Web-ul oferind acces suferinzilor de fascinația ororii la mii de imagini și filmări cuprinzând toate scenariile posibile ale abominabilului ce se poate abate peste corpul uman. Sfârtecat, tranșat, secționat, disecat, hăcuit, decapitat, lapidat, violat, apoi expus privirii ce scanează, investigând, trupul rămâne vlăguit de secrete, pradă unui interes învecinat, probabil, curiozității sexuale stimulate de pornografie. Într-una dintre concluziile sale remarcabile, Ariès desemnează sexul și moartea ca "punctele cele mai slabe
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de culoare, dansator genial, regele pop, falsul soț al fiicei lui Elvis, mumie criogenată în viață, pedofil nedovedit de justiție, retardat ascuns în Neverland, pradă inocentă a anturajului, miliardar falit, sociopat dependent de calmante și, la final, tristă carcasă umană hăcuită cinic în mass-media de monstruoasa curiozitate a publicului, aducătoare de audiență și de bani pentru oligarhii media de pe tot globul. Românii însă au avut un Michael Jackson al lor. Ia să ne aducem aminte: Muzica occidentală a fost, în România
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tabloul tocanelor, mai ales în domeniul varietății ingredientelor utilizate: printre acestea își fac apariția elemente insolite precum varza murată, usturoiul, ardeii grași, prazul, cârnăciorii afumați, măruntaiele, ciupercile, mazărea, rubarba, rădăcinoasele (pătrunjel), mațele de porc ori de miel („tocană de mațe hăcuite“!). Carnea folosită este în genere aleasă din părțile mai grase, mai zgârcioase; cum bine zice Radu Anton Roman, „românii pun la tocană ce nu merge la friptură“). Același autor insistă asupra unicității uneia dintre tocanele noastre: tocana la bostan. Din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]