83 matches
-
nu vă mai ajung cuvintele, se rătăcesc de așteptările promise. Aș vrea să strig; cine vă credeți, de vă umflați atât în penele de corb cu ciocul de aur? Aș vrea să vă văd cum cântați morții cu vocile voaste hămesite de averi. Nimic nu mai poate fi sigur, totul stagnează nimeni nu răspunde, povestea-i uzată nici copiii nu-i adorm. Referință Bibliografică: Totul stagnează / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1137, Anul IV, 10 februarie 2014
TOTUL STAGNEAZĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364120_a_365449]
-
culori calde, care te învață cum să nu-ți pese de nimic! „Ai avut un an greu? Zâmbește!” „Te doare măseaua? Zâmbește!” „Îți arde casa? Zâmbește! Putea fi mai rău!” De parcă atitudinea optimistă ar fi devenit o obligație civică, așa hămesit cum ești, te mai simți și obligat să-ți aduni ultimele rezerve pentru a-ți masca dezamăgirea, ca să nu rănești cumva ochiul limpede al observatorilor veseli, care te înconjoară cu exagerată atenție. În viziunea lor, dacă nu ești fericit, nu
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
în timp de iarnă. Pădurea-i goală și pustie, doar vântul trece hoinărind, și de mâncare nicăieri ursoaica nu a mai găsit. Micuții nu mai sug demult, ursoaica lapte n-are, și caută cu disperare, mici resturi de mâncare. Sunt hămesiți, n-au hibernat, și nimeni nu gândește să le ofere ajutor când puii vor mai crește. Ei se hrănesc cu rădăcini și resturi din gunoaie și uneori, în miezul nopții, dau iama în saivane. O oaie, uneori o capră, un
ALARMĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366823_a_368152]
-
pe drumul fără de folos ne-așteaptă dreapta clipă a morții. Pe-un sânge sfânt călcăm pe drum murdar purtând în spate cruci imaginare sperând că pronia cerească ne dă har când răutatea din noi ne doare. Mai răsfoiesc postulate grave hămesit de-nțelepciune și de raze cum sunetul tot urcă în octave și verbul se-așează-n fraze. Măduva zilei Coloana vertebrală a zilei încovoiată spre trotuarul de vis-à-vis Sprijinită de bastonul unei raze de soare ruptă din apusuri târzii Încearcă să se
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
așadar, echivalența manifestărilor omului politic din cea mai de seamă perioadă renascentistă - și discutăm aici despre începutul de secol XVI evocat cu geniu discursiv binecunoscut de către gânditorul olandez - cu cele ale animalului politic din veacul contemporan nouă, care, spre deosebire de mulțimea hămesită de homo communicans, pare a fi acel personaj colectiv capabil a se exprima pe sine însuși numai între cadrele propriului său paradis pierdut - amestec de joc aiuritor de clovni rătăciți, impostură dusă la extrem și infatuare oarbă, unde perdant cert
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
Toate Articolele Autorului GÂNDINDU-MĂ LA VIITOR Arzând că faclele din smoala M-am înșelat că orice muritor, Duceam în mine nouă boală Abuzul de cuvinte fără spor. M-am liniștit și în tăcere Ironii am strâns și pentru alții, Hămesit de falsă mea plăcere Inima mi-am frânt-o în durere. Ce a mai rămas e numărat Ce este totu-i cântărit, Între vis și adevărat Nu știm ce e de-mpărțit. Va veni supremă pace În care vom dormi de
GANDINDU-MA LA VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361785_a_363114]
-
cultura nu era un concept de referință pentru nimeni în această ecuație ambiguă a supraviețuirii. Banul singur reprezenta centrul fundamental al descinderii lor forțate pe un alt tărâm, mărunțișul acela aruncat cu nonșalanță și ostentație de Occident în ochii mulțimilor hămesite de sclavi estici. Luca avea nevoie însă de mult mai mult decât Spania îi putea oferi. Avea nevoie de respect, avea nevoie de demnitate, avea nevoie să fie considerat ceea ce era cu adevărat - Om. Știa că nu va putea obține
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
umeri de resturile timpului ca un veritabil îmblânzitor de litere tu vei întinde gura nesătulă de cuvinte mușcându-mă de viață să rămân cu oasele drepte de rădăcini în masa de lemn nealtoit din bucătaria care a dat naștere pereților hămesiți de culoarea scăpată-n obraji nu cred că o să-ți pese foarte mult dacă au mai trecut primăveri prin așternuturi pielea ta cade periodic în bucăți de palme plus de asta ai învățat să torci Referință Bibliografică: chinul mesei din
CHINUL MESEI DIN PEREŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351032_a_352361]
-
umeri de resturile timpului ca un veritabil îmblânzitor de litere tu vei întinde gura nesătulă de cuvinte mușcându-mă de viață să rămân cu oasele drepte de rădăcini în masa de lemn nealtoit din bucătaria care a dat naștere pereților hămesiți de culoarea scăpată-n obraji nu cred că o să-ți pese foarte mult dacă au mai trecut primăveri prin așternuturi pielea ta cade periodic în bucăți de palme plus de asta ai învățat să torci ... Citește mai mult în lacrimi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
glasul înfometatpână au încărunțit toți ochii strânși în umeride resturile timpuluica un veritabil îmblânzitor de literetuvei întinde gura nesătulă de cuvintemușcându-mă de viață să rămân cu oasele dreptede rădăcini în masa de lemn nealtoitdin bucătaria care a dat naștere pereților hămesiți de culoarea scăpată-n obrajinu cred că o să-ți pese foarte multdacă au mai trecut primăveri prin așternuturi pielea ta cade periodic în bucăți de palmeplus de astaai învățat să torci... XVII. ÎN SPIRITUL GLASULUI ALB, de Daniel Dăian , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
urmă,/ ca pe o altă naștere, după moarte,/ scârbită de turmă./ După atâta noapte si frig,/ mai găsesc, iată,/ forță/ să strig,/ să urlu mai tare ca lupii/ orbiți de o torță/ în beznă,/ în gerul năpraznic,/ în haită veniți,/ hămesiți,/ la parastas/ si la praznic./ En garde, seniori!” (Poezia „Capitulare”) Poezia dedicată de autoare prietenului nostru, scriitorului Nicolae Băciuț, are un iz testamentar, poeta întrezărind prin poezie modul său de a fi și de a se perpetua după moarte. Dar
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
un mijloc de evadare din lumea, care e departe de a fi maculată. Nu este o complacere necombatantă, ca în „Miorița”, ci este una activă, autoarea punându-se-n gardă, pentru „seniori”, care numai seniori nu sunt - acea „haită” de „hămesiți”, pândind parastasul și praznicul ei. Cartea este cea care o mântuie și care o apără. De ea însăși, „scârbită de turmă”. E o „altă naștere, după moarte”, dar strigătul ei, „mai tare ca lupii”, devine urlet îmbrăcat estetic! ... ... ... ... ... ... ... ... ... Lui Răzvan
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
acel bun simț folosit doar de unii, dintre cei puțini, dintre cei aleși, sub formă de lege fundamentală. În el nu trăiește ursul carpatin, nici jderul sau pantera, chiar dacă saltul său în visare egalează fiarele pădurii, în cutezanță și foame hămesită de frumos și de admirația nedisimulată. Are unul dintre cele mai nesecate filoane de sensibilitate, din care nu ezită să scoată producții record. Poemele ce-l bântuie sunt puse la munci silnice, transformându-i visarea în acea ocnă rece de
CONGRESUL ELITELOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353590_a_354919]
-
de reprezentare a obiectelor și a omului. Iubirea a fost creată tocmai pentru a da prilejul entității om să își poată defini existența prin perpetuare a speciei sale și prin nemăsurata dorință de a se simți alături prin căldura trupului hămesit de o plăcere, pe care numai ei, perechea, o resimt în clipele pierdute în fericire. Creatorii de artă, în lucrările lor, au sesizat frumusețea trupului uman în unduirea fantasmelor orduriere și au mișcat voit simțurile însă au trezit mâniile celor
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
se asocieze printr-o Convenție civilă de armistițiu cu Atlanți din Carpați, din cele zece triburi atlante, din cele zece țări și regate atlante! Ca să ne putem lua țara înapoi din mâna străinilor și să putem opri “hoardelor barbare și hămesite de foame din Asia și Africa, hoarde care vor transforma Europa creștină, civilizată și prosperă de astăzi în Eurasia-Indo-Arabia de mâine, în care urmașii noștri vor putea, probabil, supraviețui pentru câteva generații în “rezervații”...(am citat din invazia islamului de
CUM SĂ FACI BANI PRIN SISTEMUL LETS . (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (30) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţi [Corola-blog/BlogPost/360373_a_361702]
-
spune răspicat popoarelor că a dat sânge mult și de mare preț pentru ca Occidentul și Europa de Vest să trăiască neamenințat de totalitarism. România și Europa de Est a devenit Scutul care, iată, încă mai ține și azi porților Europei, în fața hoardelor barbare și hămesite de foame din Asia și Africa, hoarde care vor și azi să transforme Europa creștină, civilizată și solară, în Eurasia-Indo-Arabia de mâine, în care urmașii noștri vor putea, probabil, supraviețui pentru două-trei generații în“rezervații”... Pierderea Tronului României în 1947
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
Lacrimi amare-i șiroiau necontenit pe obrajii plini de riduri. Mâinile chinuite de reumatism, chircite și galbene ca scurmacele unui pui de gaină plouat, tremurau de durere și usturime. Stomacul hămesit de foame îl ignora; de dereticat prin chiler uitase; de supărare și oboseală nici că-nchidea vreun ochi. Cu-o batista spălată în suferință își freca ochii roșii și tulburi. O rugăminte fierbinte se strecura scâncit printre buzele-i arse
O prietenie înmuiată în lacrimi () [Corola-blog/BlogPost/340007_a_341336]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Anotimp > ȘTEFANIA OPROESCU - AROME DE IARNĂ (POEME) Autor: Ștefania Oproescu Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului TROIENE Umbla gândul meu hămesit după tine Cerșind măcar o oprire în troiene Măcar o amăgire a focului mocnit din paie Cât să nu înghețe de tot răsuflarea celui singur Adulmeca mirosul trupului tău Lăsat în urmă, piele lepădată de șarpe Poteci de întuneric despica
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
risipita, în zori, pe hotare - și dinspre un cuc se desprinde un zbor al pribegiei, de-aceea mai așteaptă întoarceri și vânturi polare - ...și din colb viscolit se dă un sens poeziei; de-aceea, măi musca din glod, când ești hămesit - și din frunză de brad se dă un sens histeriei, de-aceea, așteapt-o furtună să te urce-n zemit. Referință Bibliografica: ELOGIU SENSULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor
ELOGIU SENSULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341204_a_342533]
-
și răcoroase, își va așterne patul, căutând somnul după îndestularea c-un coltuc din turta luată de-acasă și sorbiturile liniștitoare din plosca umplută la izvor. Așa făcu și dormi fără vise. Era încă negură când îl treziră niște mierle hămesite de foame, își zise în gând el. Se ridică din culcuș întinzându-și încheieturile înțepenite de starea cumva poruncită de strâmtoarea lăzii. Mai zâmbi sfielnic mulțumind Celui de Sus că-i viu și, fără să mai întârzie, o luă din
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
atelierul său de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soția sa, văicărindu-se. Îi sosise sorocul și durerile facerii o păleau destul de des, așa că țipetele tinerei femei, străpungeau viscolul de afară, precum urletul unei haite de lupi hămesită de foame, spărgea liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
în umbra survolului păunilor. Viclenia înflăcărează și defectează frâna celor urcați la putere, pe care suferința celor care nu se ajung prin chilipiruri, hoții și înșelăciune îi hrănește cu o senzualitate fără abținere, un delir scăpat la vale, o desfătare hămesită în a distruge pe oricine și orice, spre binele cu orice preț; au săltat miza la culmea tiraniei băgându-ne în pușcărie savanți, punând cătușe pe mâini ce operează, insultându-ne profesorii, artiștii, sportivii, judecătorii..., nu mai contează ce sfâșie
PĂTIMITORII PENUMBREI ŞI NEVEDERII, CĂTRE PROF. UNIV. DR. MONICA POP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378812_a_380141]
-
atât de generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul ateu al cătușelor reci. Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe trupurile frânte ale celor mereu torturați. Lacrimi de foc umezeau duios și deseori obrazii aprinși ai Moșului. Fierbințeala
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
cu botul mare, Se-ndreaptă către vulpișoară Și-o ia ușor de subsuoară. Simțindu-se la strâmtorare, Se zbate vulpea-n disperare Și reușește, nu știu cum, Să scape de dușmanul brun. Apoi, cumătra îngâmfată Se face mică deodată, Pornește și mai hămesită Spre păduricea înverzită. De-atuncea umblă-n lung și-n lat, Pândind ceva pentru mâncat, Dar se ferește foarte tare, De iepurii ce-i ies în cale. Morala: Iar tu, copile, nu uita, Nu fi-ngâmfat în viața ta, Nici
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
să mă golească de parfum / în văzul lumii / de câte ori mi-ai desfăcut sufletul / ai uitat un nasture descheiat / suflă vântul prin merele neculese încă, / aerul miroase a păcat / sorb și mă răcoresc pe dinăuntru”. Dar tot poeta amintește despre: “păcatul hămesit de lumină” (pe altă planetă) O poezie a senzualității, a voluptății care învăluie erotismul în cele mai pure cuvinte, iubirea fiind înălțată la rang de virtute și devenind astfel sublimă: “ poem despre noi: lasă-mă să alerg / între mine și
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]