77 matches
-
români, bunăstare pentru români, bine și pace pentru lume! Toate acestea-s furate de genialii meșteri răpitori de azi! O lacomă iubire de țară și o înfiorată grijă de națiune pare un defect la noi, din moment ce televiziunea promovează grosier pe hăpăii neamului. Iată, așa defect are Dana Grecu! Gata oricând să-și riște pielea, ea se angajează public seară de seară în lupta armelor inechivalente ca explozie, cu cei care au soarta României în mâini. De fapt, armele Danei Grecu, privite
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
Mileniul trei, pe la jumătate... Ora prânzului... Sile Burghiu, elevul eminent al Grupului Școlar Industrial „Immanuel Kant” din Hârlău, intră în grupul sanitar și scoțând o sticlă de sub haină trase două gâturi bune de harașpincă. Apoi se duse la cantină unde hăpăi o strachina de fasole cu ciolan eco. Eco, adică fără ciolan. Când să înghită, cu mare regret, și ultima lingură, dispunerea boabelor de fasole sub forma unui sistem solar schițat pe fundul străchinii îi dădu o idee. Una genială desigur
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
cană de lut.- Băiii, hahaleră, uite așa se face treaba, ținând cont de specificul local ca să arăți respect pentru victimă, nu cum tăiați voi porcii cu toporul, de n-apucă bietele ființe nici să moară ca lumea și voi le hăpăiți! Discursul oarecum moralizator nu avu nici un efect asupra lui Costel care-și regala papilele cu lichidul din bidon. Părea a fi o palincă de prună iar culoarea aurie nu venea de la reflexele de pe pereți ci de la îmbătrânirea acesteia în butoaie
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
ca o rotiță Și scapă ușor, mișelul. Pisicuța se zburlește, Îl prinde iar, hoțomana. El se-ntoarce, se sucește, Din nou își salvează blana. Cât e ziulica toată, Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată, Pisica îl hăpăi. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: ȘORICELUL ȘI PISICA / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ȘORICELUL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375896_a_377225]
-
vă spun eu, oare, Că păunul minte n-are? V-aș ruga să așteptați, Imediat o să aflați! În ogradă, izolat, Trăia curcanul îngrășat. Stăpâna îi dădea mâncare, Voia friptura cât mai mare. Păunul îl privea-nciudat Pe curcănelul răsfățat, Ce hăpăia pe săturate, Mai toată ziulica, frate! Stăpâna sigur nu uita Nicio secundă să îi dea Fierturi gustoase, preparate, Apoi grăunțe măcinate. Iar păunelul, necăjit, Stătea întruna flămânzit. Gospodina-n graba mare, Mai uita să-i dea mâncare. Sărmanul se tot
RIVALII DIN OGRADĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375925_a_377254]
-
ca o rotiță Și scapă ușor, mișelul. Pisicuța se zburlește, Îl prinde iar, hoțomana. El se-ntoarce, se sucește, Din nou își salvează blana. Cât e ziulica toată, Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată, Pisica îl hăpăi. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Citește mai mult Șoricelul mititelE isteț, nevoie mare.Se-amuză mâța cu el,Mereu e la ea-n picioare.Ea îl prinde de codiță,El se zbate, prichindelul,Se-nvârte ca o
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
-nvârte ca o rotițăși scapă ușor, mișelul.Pisicuța se zburlește,Îl prinde iar, hoțomana.El se-ntoarce, se sucește,Din nou își salvează blana.Cât e ziulica toată,Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată,Pisica îl hăpăi.(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... III. VULPEA, MARE CUCOANĂ, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017. Cumătra vulpe ajunse mare cucoană. Un vulpoi frumos și bogat s-a îndrăgostit de ea. Fără
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
trei înghițituri. La începutul relației, Wilhelm Grigorovici o dezmierda spunându-i că ea nu bea cafeaua cu două lingurițe și jumătate de zahăr pentru că ea însăși este atât de dulce. Pe urmă, însă, a început să-l enerveze că ea hăpăia lichidul așa de repede (" Păi, nici n-ai cum să-l savurezi, în felul acesta!"). Dar nici un sfat, nici o indicație pe un ton mai blând ori mai sever, nimic n-a făcut-o să-și schimbe obiceiul. (La proces, eminentul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
varsă un sfert din haznalele Europei...». Domnișoara Lori s-a ridicat și-a plecat mai Încolo, chipurile să potrivească de zahăr cafeaua care fierbea Într-o oală pe jar. Foiște a luat În stăpânire castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de cele mai bune părți de pește, așa că Foiște s-a ales cu o ditamai bucata de cegă, fără pic de os, numai carne și un fel de zgârci În loc de șiră...”. Vinul li se urcase la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ținea bășinile, nu mai avea dinți În gură, cu-un dos de mână-l puneai jos? Ce conta că Lupul-Turc nu Înhățase oaia-moldovoaia - Ursul a Înghițit jumătatea dinspre el, cea care, pasămite, behăia după ajutor... - Însă În ’39, Lupul-Neamț chiar hăpăise mai bine de jumătate din oaia poloneză, când i-a sărit În ajutor (ne-cerut!, ba chiar... temut) Ursul-Rusul...Ajutorul a fost dat Neamțului, Întru lichidarea Poloniei... Oii i-a șoptit că... el doar se preface că Înghite, imediat ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
jigodie, asta-i drept, dar să nu exagerăm. Adică, n-ar omorî pe nimeni! 21 — Nu știu ce să mă fac, spunea Janey profund deznădăjduită. Proprietarul jură că a Încercat totul. A pus trei feluri de otravă, dar se pare că le hăpăiesc fără măcar să bage de seamă. M-aș muta dacă apartamentul nu ar fi așa de frumos. — Trebuie că organismele lor au ajuns capabile să digere orice, am observat eu. Gândește-te la ce-i vezi mâncând pe stradă. Janey oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Cuminte, cățelule, cuminte, cuminte! Haide, cuțu! Cuțu-cuțu! Nea...! aruncă Vierme vorbele, odată cu bucățile cele de pe urmă de anafură, pe care unii dintre membrii cei mai masivi și mai îndrăzneți, ai haitei de lătrători janghinoși, revărsate în șarjă de sub pod, le hăpăie cât ai zice pește! Fii atent pe stânga, Dănuțule! strigă Fratele, căutând înfricoșat un retevei. Javrele nenorocite vor să ne taie calea, prin învăluire! E o capcană, băi! Am feștelit-o! Să fugim! Da, s-o tăiem de-aici! Repede
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în sus, ba uneori se și ridica pe labele dindărăt și se holba în farfuriile noastre. O mângâiam distrată pe cap. Îi mai puneam câte o bucățică pe marginea scaunului, ca să văd cum o trage cu gheara. Chombe, mai încolo, hăpăia din strachina lui. În jurul becului orbitor se învîrteau mii de musculițe, fluturași, filoxere. Tata se oprea din când în când din mâncat ca să-mi spună ce filme mai erau prin oraș. Mâine era ultima zi când mai puteam să văd
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ncoa, făcea ea, dă-le ncoa, io sunt lada de gunoi... Și ce mai râdea baba ! Râdea, și-i trăgea la cafele, și-i mai trăgea și cu paharu, și-i plăcea și să mănânce, s-o vezi ce mai hăpăia la masă... De ce-mbătrânea, d-aia se făcea mai lacomă. Se scoală de pe piatra rece, a amorțit, o înjunghie picioarele mai rău ca az-dimineață. Și-o și trece, de-abia se mai ține, de ce-mbătrânește omu, și bășica udului i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe o farfurie. Erau bucăți mari, fără oase, doar carne albă, îmbietoare. Se întoarse cu momeala în prag și o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
costume de afaceri. Caută urme de rimel scurs, dar sînt amîndoi foarte fercheziți. — Hei, strigă Paulee, cum e viața de om căsătorit? — Să te fut, spune mireasa, absolut relaxat. Felurile indiene sînt vegetariene, cu excepția mielului lui Frakas, pe care Îl hăpăie cu lăcomia unui hămesit. Wakefield bea o uriașă sticlă de bere indiană pentru a spăla În jos pe gît porția sa de vinete Vindaloo extra-picante. — Noi sîntem lumea, Îi șoptește Maggie În ureche. Wakefield se gîndește la familia ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
gândi Tomoe. Ajunsese să-i descopere calități și acum îl privea cu alți ochi. Prăjitura cu ciocolată făcută de Tomoe pentru a-i ajuta să mai uite de evenimentele neplăcute ale serii i-a mers la suflet lui Gaston. A hăpăit-o fericit, cu gura lui uriașă de hipopotam. Apoi Gaston deveni brusc grav și întorcându-se spre Takamori, spuse: — Vreau să discut cu tine ceva important. — Ce anume, Gas? Gaston ezită. Privea când la Shizu, când la Tomoe, fiindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și‑a dansat aici giga victoriei. Chick vede la France pourrie În Sartre, În ostilitatea față de Statele Unite, tțțț‑ah, În aclamarea stalinismului și În filozofia și teoria lingvisticii. Tțțț‑ah, hermeneuții - el Îi numește hormoneuții - sunt, după el, mici sandvișuri, hăpăite de muzicanți În pauză. Dar trebuie să recunoașteți că nicăieri nu mai puteți savura o mâncare ca asta. Priviți‑o pe Rosamund cum strălucește. E o femeie care știe să guste o mâncare excelentă și tțțț‑ah, tțțț‑ah, felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
seringă periculos de aproape de brațul meu, aș fi părut mai puțin tensionată, agitată și lista ar putea continua, cu toate adjectivele pe care producătorii de pastile împotriva durerilor de cap le folosesc pentru a-ți defini starea înainte de a fi hăpăit vreo două pastile de-ale lor, pe bază de codeină. Singura surpriză reală era persoana care ținea seringa. De fapt, nu era o seringă, ci un EpiPen, mic, alb și complet inofensiv. Trebuia să-mi repet ce conținea acesta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
loc de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmă cu care le propulsă în văzduh. Și de rafinamentul cu care, pescuindu- le pe vârful trandafiriu al limbii, le hăpăi, absorbindu-le pe traseele complicate ale unei digestii necunoscute. Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul său Politica! (Mărunțită, bineînțeles, în tratate și articole cu aplicabilitate apăsat dîmbovițeană.) Deși, în aparentă contradicție cu proveniența sa, Fiorosul era marxist. El fusese cel despicat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ele rarița și după graba cu care o făcea. Sprâncenele erau groase și răsucite, ca niște mustăți care și-au greșit rădă cina și s-au așezat cu pleoșteala în sus. Ochii erau atât de negri, încât nu înghițeau, ci hăpăiau lumina. Și, ca să se știe de unde le vine lăcomia, coada ochilor se desfăcea într-un evantai de zbârcituri. Iar pleoapele atârnau, ca umflate de împunsătura unui ac. Trăsăturile feței suiau ascuțite, pe urmele lor rămăseseră linii adânci, ca și cum cineva îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vină să creadă, rămăseseră să privească înapoi. Se propti să se ridice, dar se gândi că poate sub tălpi nu e bordura fântânii, ci obrazul ori pieptul cuiva și, la gândul acesta, genunchii i se muiară. Când reuși să iasă, hăpăi adânc aerul, ca după spaima de înec. Se trase cu totul, sprijinită în coate, și rămase multă vreme să privească cerul, cu ochi neclintiți și uscați. Când găsi puterea de a se uita la ce lăsase în urmă, se găsi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jumătate de telemea și o cafea dublă. Eu n-am putut mînca, uluit, de profuziunea meniului: iar șoferul n-a îndrăznit să se atingă nici el de nimic deoarece știa ce l-ar fi așteptat. În concluzie, legendarul muzician a hăpăit totul singur, într-o viteză incredibilă, spre disperarea mea care-mi vedeam deja articolul compromis și-a ospătarilor, care nu reușeau să țină pasul cu foamea artistului. Pe plan gazetăresc, a însemnat un eșec. Dar faptul că am fost tolerat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fățișă, aproape sfidătoare a morții: "iubită moarte, cu pași de panteră de-ai merge,/ și tot știu că ești pe urmele mele. panteră roz/ de culoarea sângelui dogorind din stomac/ mă umflă râsul la gândul cum o să te/ sinucizi tu hăpăindu-mă.// (...)// uniune decăzută,/ ordură înfloritoare,/ nisip umblător,/ resemnează-te, ai răbdare. viața ți-a/ demonstrat că dreptatea e întotdeauna de partea/ ta că răbdarea te duce întotdeauna la țintă// acum eu sunt ținta și râd: cu tine de gât/ am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]