49 matches
-
hârtiile colorate, buruienile pârlite de soare. „Ia uite-mă la ce dracu’ - Doamne iartă-mă - Îmi stă mie mintea acuma: să-mi Închipui ce gust o avea frunza de știr amestecată cu praf de pe asfalt...” Plecă, apoi, cu autobuzul cel hărtănit și adormi cu ochii proptiți Într-o gaură din podea prin care se zărea alergând drumul cenușiu. Când află că tatăl său se Întorsese de la piață fără coș, preotul hotărî pe loc să-l trimită pe bătrân și pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sunt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin lângă ea, În fața oglinzii. Dacă toată lumea e În blugi ? — Noi În ce suntem, nu tot În blugi ? — Dar dacă ceilalți sunt În pulovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
îmbrăcat în trențele alea cu care umbla pe străzi, prin localuri și piețe, ca să uite, să scuture de pe el foamea și cheful de harță, să se elibereze și să fugă cât mai departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câțiva morți-vii se aruncă spre el, tălăngindu-și ciolanele. Cu coada ochiului, îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă alături, survolând ațâțat împrejurimile și ținând în brațe, ridicat, ca pe o jertfă, leșul sdrelit și hărtănit al lui Pizdeluș! Pisica aia ticăloasă i-o fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o ia din loc. Omu ei, el îi zice c-o ia din loc : Ce faci, iar o iei din loc ? hârâie de-acolo, din pat, dintre păturile îngrămădite peste plapumă, de unde stă, cu capul înfășurat într-un jerseu vechi, hărtănit, de-al ei; că și-a rătăcit fesul decolorat pe care, de obicei, îl poartă. Când vorbește, gâfâie între cuvinte, e gras și înalt, a trecut peste suta de kilograme. Pielea gâtului îi atârnă moale, fleșcăită, dar obrajii îi sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a.m.d. Ele de ce să nu-și afle liniștea între coperte? În fond, ce mare distanță separă biblioteca și masa de scris de aleea X, figura Y, unde scapi, în sfârșit, de întristare și suspin!? 28 octombrie 2010 La urbanismul hărtănit, hărțuit și neiubit Nu știu ce mai așteaptă paseismul bucureștean de la edilii și arhitecții acestui oraș „neiubit“, cum l-a calificat Andrei Pleșu, vamă a netrebnicului hedonism oriental, raia bubos-carnavalescă, oropsită capitală impostoare (inițial haltă turco-valahă de adăpat caii și burdihanele, de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cea care a fecundat nebănuit de multe repere intelectuale pe harta noastră artistică. De câțiva ani, Corina se luptă să-mi deturneze spre filmul românesc măcar un procent din patima cu care am devorat de când mă știu teatrul aceluiași hărțuit, hărtănit, otrăvit, dar sublim teritoriu! Corina a dus la New York toate valorile „noului val“. În ultimii ani, aproape că n-a trecut lună fără să citesc știri entuziasmante despre ecourile (newyorkeze sau europene) ale lui Cristi Puiu, Cristi Mungiu, Cătălin Mitulescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ceea ce înseamnă că zeița dragostei nu s-a născut din dragoste, ci din moarte și crimă. Poate de aceea clipa supremă a voluptății are un gust de moarte. Prin ultima clasă de liceu, mi-a căzut în mână o broșură hărtănită unde un misogin explica pe larg bărbaților de ce trebuie să se ferească de "emisarele diavolului". În ea, femeia era ocărâtă în fel și chip, socotită o sămânță de nenorocire, rădăcină a tuturor pierzaniilor, principala greșeală a lui Dumnezeu, fagure de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. ― A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unde atârna un fular roșu. ― Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la gât, doborîndu-l. Am închis ochii. Când i-am deschis, Hingherul ridica de jos manechinul hărtănit, îl așeza la loc; și pentru că nu stătea foarte bine, deoarece i se rupsese unul din picioare, l-a sprijinit cu o creangă groasă de salcie. Când a terminat, i-am zărit fața. Era înfricoșător de luminoasă; față de om fericit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
râs și am împins cărțile din fața mea. ― De fapt, am trișat. 36 Îmi luasem obiceiul să dau câte o raită prin bălării și, într-o zi, am descoperit în luminișul dintre sălcii, cu o mare emoție, un manechin de paie, hărtănit, care o reprezenta pe Moașa. Deci, Hingherul vroia să se răzbune acum împotriva ei!? Probabil, dresa un câine care s-o atace și s-o omoare, la fel cum îl omorâse pe individul cu mers de pisică. Întors la azil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. — A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atârna un fular roșu. — Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la gât, doborându-l. Am închis ochii. Când i-am deschis, Hingherul ridica de jos manechinul hărtănit, îl așeza la loc; și pentru că nu stătea foarte bine, deoarece i se rupsese unul din picioare, l-a sprijinit cu o creangă groasă de salcie. Când a terminat, i-am zărit fața. Era înfricoșător de luminoasă; față de om fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
râs și am împins cărțile din fața mea. — De fapt, am trișat. 36 Îmi luasem obiceiul să dau câte o raită prin bălării și, într-o zi, am descoperit în luminișul dintre sălcii, cu o mare emoție, un manechin de paie, hărtănit, care o reprezenta pe Moașa. Deci, Hingherul vroia să se răzbune acum împotriva ei!? Probabil, dresa un câine care s-o atace și s-o omoare, la fel cum îl omorâse pe individul cu mers de pisică. Întors la azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Încerca decît să mă ajute, dar tot simțeam că eu sau talentul meu de gospodină fusese făcut cu ou și cu oțet și mă supărasem. Și mă mai simțeam Îngrozitor de vulnerabilă, așa cum eram, Îmbrăcată În halatul de baie vechi și hărtănit, cu părul În dezordine și fără pic de machiaj. Eram conștientă că nu voi putea suporta umilința decît dacă mă simțeam suficient de puternică și nu ar fi fost cazul decît dacă aș fi fost perfect protejată de armura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sînt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin lîngă ea, În fața oglinzii. Dacă toată lumea e În blugi ? — Noi În ce sîntem, nu tot În blugi ? — Dar dacă ceilalți sînt În pulovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
moarte cu sticle, mii de sticle, mai puține decât băuse, oricum, vremuri în care nu auzise încă de Morandi, De Chirico, Malevici. Alik amintește de protagonistul unui celebru poem al lui Iosif Brodski, care și el schimbase imperiul și singurul, hărtănitul palton întors într-un costum pe cinste. Alik trăise aproape două decenii din expediente, gustase din plin viața în banalitatea ei, și alergase tot timpul să prindă mirajul formei și culorii, chiar și în perioada de precară boemă a rodiilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
grijile se transformă în groază. Bătrânețea este cărarea de la trecutul pierdut spre viitorul fără orizont. La bătrânețe, dispar prietenii, în schimb se înmulțesc bolile. Sfătoșenia e un semn că bătrânețea e pe aproape. Ajungem la bătrânețe cu eul împuținat și hărtănit, ca după un ospăț al rechinilor. Hotărâtor este ce fac astăzi. Mâine intră deja în zona gri a imprevizibilului. Posteritatea strunjește biografiile până la cota zero. În adolescență, crezi că tu ai creat lumea. Iar la bătrânețe te întrebi mirat : care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lăsate de părinți stigmat fericit Și speriat ca un mânz de propria-i umbră Observ că-ndreptarea făcută de vorbe e cea mai de nevindecat mutilare Ca ursul năpârlit mi-am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și coincidea punct cu punct cu el. Mai puțin Înclinate spre Studiul Cartografiei, Generațiile Următoare au Înțeles că Harta aceea enormă era Inutilă și nu fără Împietate au lăsat-o pradă Rigorilor Soarelui și Iernilor. În Deșerturile din Apus dăinuie hărtănite Rămășițe ale Hărții, locuite de Animale și Cerșetori; În Întreaga țară nu se mai află nici o altă relicvă a Disciplinelor Geografice. Cu perspicacitatea sa obișnuită, Lambkin a observat În fața unui cor de prieteni că harta În mărime naturală presupunea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
haotic pe orizontul roșiatic al asfințitului de soare, începe să se reverse un val de muncitoare de la Fabrica de confecții militare pentru Orientul revoluționar. Cu brațele așezate cruciș pe sâni, acestea stau mai întâi și privesc la tânăra cu fusta hărtănită, de sub care se dezgoleau apărând rotulele ei bronzate și rotunde, la muncitorul-bărbat, lat în spate, care se canonește să rețină în poziția cu spatele la saltea, pe una dintre bestii. Cinstitele femei, fără să se dispună la analize temeinice, la despicarea firului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bufnița aia miliția nu eram În regulă? Io unu’ niciodată nu m-am Încurcat cu ei și nici ei cu mine. Oriunde mă duc ne se leagă nimeni de mine și am liberă trecere peste tot. Îmi Întinse un buletin hărtănit și jegoșit, abia ținându-se În copertele sale. Am acte-n regulă, vere. Făcu văru’ Laur teatru la microfon cu mine. I-am tras un șut În fund, mai reținut, nu ca să dea cu nasu’ de dalele astea frumoase ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mormane, uitate sau organizate, chiar aranjate sistematic; un marcaj social al toleranței noastre proverbiale. Cu cât te apropii de capitală, cu atât se accentuează fenomenul. De același „marcaj” suntem Însoțiți și pe șoselele patriei, plus construcțiile dezafectate, părăsite, ruinate, dezmembrate, hărtănite, furate. În spatele casei celor mai mulți gospodari români, aceleași gunoaie, munți de hârburi, movile de mizerii; expuse, parcă, Într-o Întrecere socialistă cu tema: cine suportă mai mult? Satele patriei sunt invadate de plastic. Nu Întâmplător, și de crâșme ordinare care se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ceva-ți spune că va da în vileag tot ce-i mai rău în tine. Păstrez pentru mine întrebarea asta, păstrez pentru mai târziu senzația difuză de vină, mă agăț de bara lustruită și rece concentrându-mă pe ghetele mele hărtănite, aproape destrămate după o altă iarnă în care n-am înțeles nimic, ce caut aici? ce îi mai poate arăta un asemenea oraș unuia ca mine, aproape destrămat deja, chiar, ce caut aici? - și mai departe mă holbez la străinul
„Adunarea Poeților și a SpectActorilor craioveni” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105623_a_106915]