206 matches
-
avantajos. Potrivit acestei definiții, creativitatea implică o serie de elemente constitutive: 1. Creativitatea este o Înzestrare, un atribut exclusiv uman. Animalele nu sunt creative; deprinderile lor nu sunt perfecționate din generație În generație, ci ele sunt animate de instinct și habitudinile lor rămân În mod fundamental aceleași pentru multe generații. 2. Creativitatea este influențată În mare măsură de acțiunile noastre voluntare. Cei mai mulți dintre noi sunt lipsiți de creativitate pentru că nu și-au propus niciodată În mod serios să devină creativi. Există
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
avantajos. Potrivit acestei definiții, creativitatea implică o serie de elemente constitutive: 1. Creativitatea este o Înzestrare, un atribut exclusiv uman. Animalele nu sunt creative; deprinderile lor nu sunt perfecționate din generație În generație, ci ele sunt animate de instinct și habitudinile lor rămân În mod fundamental aceleași pentru multe generații. 2. Creativitatea este influențată În mare măsură de acțiunile noastre voluntare. Cei mai mulți dintre noi sunt lipsiți de creativitate pentru că nu și-au propus niciodată În mod serios să devină creativi. Există
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
în raport cu puterile hegemonice europene de mai târziu, explică în parte stările conflictuale apărute, se pune în mod firesc întrebarea care era mobilul acestor disensiuni cu puterea otomană, în contextul existenței unei matrici culturale comune cu civilizația turcă (religie comună, alfabet, habitudini sociale, concepții și mod de viață). Pentru o atare explicație trebuie avute în vedere unele particularități ale modelului socio-cultural arab, ce pun accentul pe onoare, acumularea privilegiilor, favorurilor și preamăririlor, ceea ce pune în lumină determinarea și ambițiile unor emiri, șeici
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
ce ne vorbi, prelungind dincolo de zidurile clubului halucinația jocului". Prăbușirea protagonistului devine certă abia când realul, acest real al voluptoasei adânciri în viciu, se contopește total, în ochii halucinați ai tânărului, cu visul în care i se prelungesc angoasele și habitudinile. Într-o obișnuită seară la club, îl revede pe omul din vis, însoțit de acelasi câine care îl fixează halucinant. Pretextul folosit de acestă știindu-l bibliofil pasionat, ar vrea să îi arate singurul rest de avere, colecția de cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o mixtură hibridă, incoerentă, incertă, o sumă haotică de percepții, gânduri, afecte, viziuni, rememorări. Ireală îi apare și lumea exterioară, cunoașterea oferind doar adevăruri aparente, subiective. Manifestările vieții sociale amplifică până la halucinație senzația de artificial, de spectacol bizar, dominat de habitudini și convenții stupide, eșuat în absurd. De aici, conștiința dramatică a incongruenței dintre eu și lume, sentimentul absolutei izolări. Proiectat pe fundalul irealității generale, insul își trăiește viața ca pe un coșmar. Substratul generator al introspecției și al textului este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
literare. Prozatorul translează în cadrele sale imaginea unui târg de provincie scos din tiparele și ritmurile lui tradiționale de un intempestiv proces de industrializare, căutând să-i restituie nu atât biografia, cât mai ales memoria. Închiși în maniile, obsesiile și habitudinile lor, dumbrăvițenii preferă „postura comodă de aiurit”, făcându-se că nu observă, chiar și atunci când îi resimt urmările, că au intrat în mecanismele unei istorii care sfârșește inevitabil prin a-i aplatiza. Punând accentul pe atmosferă, romancierul creionează o lume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
rezonanță (moartea lui Martin Luther King, de exemplu), fie acumulărilor de episoade experiențiale discriminative, indivizii minoritari își dau seama că nu vor deveni niciodată membri deplini ai curentului cultural dominant. Ei încep să se îndoiască de valoarea multor idei, comportamente, habitudini ale grupului majoritar. În această etapă există o oarecare confuzie în identitatea de sine, indivizii minoritari vrând să-și dezvolte identitatea etnică proprie, dar neștiind bine cum să o facă. 3) Stadiul numit imersiune/emersiune răspunde tocmai nevoii de a
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
lipsa de cultură și de instrucție și pe nivelul social inferior din care provin. Cadrele rasate și culte constituie o minoritate deseori ironizată. Componentele psihologice esențiale în reușita unui botez al cadrelor sînt93: 1. capacitatea de a dezumaniza deținutul; 2. habitudinea cruzimii (neutralitatea pudorii, ororii, scîrbei, rușinii ca reacții etice); 3. obediența de robot asumată ca virtute (el nu trebuie să gîndească, ci să execute și să fie mîndru că face tot ce i se cere); 4. impunitatea; 5. omnipotența politică
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mai aspre condiții. Țâșnește și crește căutând resursele vitale. 2. DINCOLO DE ÎNGERI ȘI DE DRACI, ȚARA UNDE AR VREA SĂ TRĂIASCĂ - MIHAELA MIROIU - Cetățeni postmoderni ai unei țări premoderne. Titlu nietzschean - dincolo de magie și de mistică, dincolo de credințe și de habitudini culturale, direct în fapte, dar nu în orice fapte ci în cele care răsfrâng politicul și eticul deopotrivă. Și nu orice politic, ci cel de la noi, din ultimii ani, adică din primii ani de libertate. Și nu prin orice lentilă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
automatizate, care se desfășoară într-o ordine riguros determinată, adică pe însușirea unor algoritmi. Necesitatea folosirii metodei algoritmizării derivă și din faptul că antrenăm copiii în grădinița specială pentru surzi la construirea de algoritmi, astfel ei vor putea transforma această habitudine intelectuală în rezolvarea unor probleme complexe de mai târziu. Scopul urmărit în folosirea metodei algoritmizării în procesul de învățământ este de a rezolva cu ușurință probleme critice, de a forma deprinderi de munca intelectuală pe baza unor reguli conștient însușite
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
structură informală, neoficială, psihologică, apărută ca urmare a interacțiunii indivizilor într-o situație de grup. # Se numește structură informală tot ceea ce se dezvoltă într-o organizație în afara exigențelor structurilor formale - relații personale socio-afective între membrii organizației, tensiuni interpersonale sau intragrupale, habitudini și tradiții, ansamblul efectelor nedorite, neprevăzute prin structurarea formală (Mucchielli, 1973, p. 56). # Dacă oamenii sunt obligați să respecte structura formală, ei nu sunt obligați să-și manifeste deschis anumite trăiri psihologice, îndeosebi afective, atitudinale, valorice, de un tip sau
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este totuși bine aleasă, având darul de a preciza că Thorndike nu are în vedere repetiția scolastică, ci reluarea unei conexiuni S-R care s-a realizat cel puțin o dată. Fenomenele ce cad sub incidența legii exercițiului sunt, în general, habitudinile. Este cazul formării deprinderilor musculare care intră în componența abilităților motrice. De aceea, legea exercițiului a fost utilizată ca principiu fundamental al antrenamentului (sportiv, militar etc.). Dar și unele abilități intelectuale, precum: învățarea pe dinafară a unor conținuturi verbale, învățarea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
următoare este esențială. Vechile situații (stimuli) au noi răspunsuri care motivează și ele; de asemenea, vechile răspunsuri se conectează cu noile situații. Se creează astfel lanțuri de conexiuni care se influențează continuu în conformitate cu legea efectului. Iau naștere tot felul de habitudini, capacități și interese. Ele derivă dintr-un fond de instincte moștenite, dar care se construiesc treptat ca lanțuri de conexiuni aflate sub imperiul propagării efectelor. Thorndike credea în 1913 că în acest fel se poate explica aproape totul. El susținea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dezobișnui porcii să mănânce păsări de curte. Guthrie a comentat cu gravitate banala tehnică, vorbind despre „efortul câinelui de a scăpa de obsesie”5. Chiar și numai această exprimare sugerează că el acorda o mare importanță mecanismului psihic care generează habitudinile negative, în rândul cărora puteau fi incluse obsesiile, fobiile și „proastele obiceiuri” - atât la om, cât și la animale. A doua modalitate ar putea fi numită „tehnica suprasaturării”1. Guthrie a avut în vedere efectele negative ale oboselii. El l-
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să facă acest lucru până la epuizare, dezgustându-l, alungându-i orice poftă pentru „fructul poftit”. Procedeul invers, interdicția „fructului poftit”, este catastrofală. Obligarea leneșului să lenevească la nesfârșit, suprasaturarea copilului cu dulciuri, a bețivanului cu alcool vor duce la anularea habitudinii anterioare. Aceasta din urmă era motivată intrinsec, producând satisfacție. Suprarecompensa și suprasatisfacerea se transformă în pedeapsă, în sancțiune negativă. A treia modalitate ar putea fi numită „tehnica picăturii chinezești”2. Procedeul constă în evitarea cu subtilitate a stimulului inconvenabil. El
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
papali, fermierii occidentali și țăranii olteni - știa că acestea din urmă nu sunt decât violentări ale naturii învățării, care induc stres, tulburări și boală, atât la animale, cât și la oameni. Mecanismul general al celor trei modalități de control al habitudinilor a fost descris de Guthrie, de asemenea, cu mare claritate și eleganță. El a amintit de o tradiție militară expusă într-o maximă simplă: „Nu da niciodată un ordin care nu va putea fi executat”1. Este vorba, se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
numai în situațiile când ei au reacționat deja negativ; cerința, ca atare, nu face decât să consolideze o conduită deja învățată de către copii. Dacă ea ar aplica „tehnica picăturii chinezești” sau „tehnica puiului enervant”, ar evita sau anula această nenorocită habitudine infantilă. Negativismul este, cum se știe, atât de răspândit, încât chiar și psihopedagogi versați (precum Maurice Debesse sau Jean Chateau) au ajuns să îl considere firesc. Dar negativismul infantil de la 3-4 ani nu este altceva decât preludiul numeroaselor forme de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ratare” de la adolescență și maturitate. La fel trebuie judecate și banalul bătut cu pixul în catedră sau îndemnul răstit adresat de profesor pentru a cere elevilor atenție și ordine în clasă. Ambele devin semnale pentru a întări și transforma în habitudini două dintre cele mai răspândite realități școlare: neatenția și dezordinea 3. Multe obiceiuri dăscălicești similare ne-ar putea îndreptăți să afirmăm că elevii sunt învățați în școală mai mult „rele” decât „bune”. Chiar și comportamentul bine cunoscut de „scârbă” față de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
perturbă organismul și generează emotivitate și activitate mai intensă. b) Animalul răspunde la acești stimuli sau la alții pe care îi întâlnește cu orice reacții ce au fost învățate anterior. c) Fiecare serie de mișcări tinde să fie fixată ca habitudine și să fie repetată o dată ce a fost declanșată. d) Excitarea emotivă conduce spre creșterea activității și generează o nouă ordine a stimulilor; reacțiile tind să devină din ce în ce mai variate. e) Fiecare reacție care apare este asociată cu efortul, dar își pierde
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Iordania, Siria) și apariției de noi locuri de muncă legate de exploatările petro gazeifere în statele nord-africane și în statele de la Golful Persic. Dar sedentarizarea nu este întotdeauna completă, modul de viață nomad foarte rigid fiind greu de dezlocuit din habitudinile psiho-mentale, multe din populațiile foste nomade sahariene practicând comerțul ambulant și contrabanda transfrontalieră, care mai păstrează ceva din vechiul mod de viață (cazul comunităților tubbu și tuaregilor). În nordul Africii se practică și seminomadismul, unele triburi din deșert așezându-se
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
unui timp anume). Existența anodină a unor inși de obicei anonimi (atunci când nu răspund unor nume sforăitoare ca Epaminonda Geoagiu) ocupă locul central în prozele lui H., care reabilitează o zonă semnificativă a realului: zile obișnuite, întâmplări, muncă, evenimente, mici habitudini. Un etcetera le-ar cuprinde. La fel ca Ioan Lăcustă, Ioan Groșan, Cristian Teodorescu și alții, prozatorul stă, declarat, la ușa domnului Caragiale. Îi lipsește însă neutralitatea absolută a camerei de înregistrare. În prim-planul prozelor se află o voce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
refuzat să fie intervievat, "comunismul a căzut, dar comuniștii au rămas!" Este, într-adevăr, vorba despre un interes față de trecutul nostru foarte apropiat, accentuez, chiar trecutul nostru personal, pentru că acest chip, de astăzi, al lumii noastre este încă modelat de habitudinile mentale și comportamentale ale oamenilor care au trăit în perioada comunismului. Apoi, acest trecut este extrem de apropiat și din alte motive: cei care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului comunist nu sunt alții decât părinții și bunicii noștri. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sub formă de conținuturi simbolice și ca existînd un hiat între realitate și reprezentările ei, limba nefiind decît tratamentul simbolic al informației. Conexionismul, din contra, consideră sensul ca ivindu-se din practicile de producere a sensului, din schemele socioculturale ale habitudinilor. Lingviștii conexioniști cercetează în discurs punctele de contact cu experiența lumii, care sînt semantica nominală, actanțialitatea, mărcile spațio-temporale și personale, postulînd noi structurări și dînd sens discursurilor în același mod în care se structurează și se dă viață anturajului sociocultural
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asociații referențiale durabile între un obiect și un semn. Atribuirea unui nume propriu sau a unui nume comun printr-un astfel de act de referință are la bază ceva însușit, memorizat, constînd dintr-un act prealabil de "botezare", dintr-o habitudine asociativă, deci. Prin contrast, desemnarea este faptul de a crea o asociație ocazională între o secvență lingvistică și un element al realității, care nu face obiectul unui act prealabil sau al unei obișnuințe asociative. Prin urmare, desemnarea nu este codată
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limba vorbită neliterară, prin automatisme, numite și cuvinte de umplutură, considerate "cuvinte incidente care întrerup șirul comunicării fără să aducă de fapt vreo idee în plus în legătură cu ea", suplinind absența momentană a unor termeni adecvați și devenind ulterior expresia unor habitudini verbale, cu o distribuție morfologică și sintactică extinsă, putînd antrena părți de vorbire distincte, precum adverbe, substantive în vocativ, conjuncții, interjecții, propoziții sau fraze: în fine, domnule, măi dragă, frate, deci, știi, mă rog, mă-nțelegi etc. Astfel de structuri
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]