82 matches
-
rădăcinile copacului înțepenit în ștăngi, bălăngănindu-și picioarele, privind undeva, în zare, acolo unde Pozzo le-a arătat fantasticul apus imaginar, cei doi își amestecă cuvintele cu experiențele comune. Cu tăcerile, cu visele și coșmarurile anilor petrecuți împreună. Își cunosc hachițele, glumițele, limitele, neputințele, se ceartă, se împacă. Fac toate astea mult mai blînd, mai tandru, parcă, decît în alte montări. Complicitatea este mai profundă, mai înfiptă în realitatea comună, în transele pe care le trăiesc, cu burta goală și cu
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
Alaba Iulia din anul 1653, ci, mai mult, au trecut-o cu vederea, este în întregime evident..." * "Deschideți săptămînalele România literară și Observator cultural și conștientizați «eclusivismul» estetic promovat de ele, și e semnificativ - literatura română înseamnă o sumă de hachițe redacționale, conjuncturale, elitiste" - scrie dl Liviu Ioan Stoiciu în ZIUA LITERARĂ din 2 februarie. În loc să ne laude că avem criterii estetice și de elită, dl S. se supără. Mai bine ne-ar trimite o pagină de poezii. Funcția schimbă declarația
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
pe pereți. Aceleași povești, gesturi, ritualuri, jocuri copilărești. Aceleași haine bune, demodate. Pare că nimeni nu mai are pe nimeni. Decît acest spațiu, tandrețea și protecția lui. Și familiile s-au topit, copiii, bărbații. Au rămas numai prietenii, blîndețea și hachițele bătrîneții, zvîcnirile unor energii pe care le mai crezi intacte. Ca altădată. Fragmente de suspine, fragmente de cîntece, de amintiri, de obsesii, de invidii, de vieți, fragmente de realități desenează pe scenă o lume, culmea, nu moartă, nu ostenită, ci
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
plină de respect. Bine, pentru ei nici nu este prea greu... - Mărite sfetnic, sunt iată, din nou, cam nedumerit de ceea ce se întâmplă... - Poruncă, Măria Ta, murmură Marele Sfetnic, păstrând riguros distanța protocolară, aceea care-l punea la adăpost de hachițele Regelui. - Împlinim, iată, de atâta amar de vreme sfânta noastră datorie de a ferici un om împlinindu-i trei dorințe. În timp, slăvitul meu neam a făcut asta în locuri diferite și cu oameni de tot felul. Numai că dorințele
Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
Dacă e datoria jurnaliștilor să aducă la lumină orice lucru relevant pentru societate, e de datoria oamenilor politici să nu cadă sub limita decenței. Altminteri, vom ajunge, precum dl Csendes, să încurcăm borcanele, riscând să blocăm mașinăria democrației din cauza unor hachițe ce i-ar face fericiți, eventuali, pe maniaci. Cât despre securiști, ei sunt fericiți oricum! P.S. Dl Paul Goma își continuă vasta operație de autocompromitere. În câteva articole din ziarul ,Ziua", dl Goma afirmă în mod repetat că m-aș
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]
-
scenă după... 27 de ani: în 1977, tineri fiind, ei au jucat în spectacolul „Emigranții“, în regia lui Mircea Danieluc. Acum, Ștefan Iordache joacă un bătrân ursuz și cusurgiu, aparent cinic, în timp ce personajul lui Mitică Popescu e întruchiparea candorii. În spatele hachițelor, înțepăturilor, duelurilor verbale clocotind de umor evreiesc, se ascund afinități deosebite, dar și tristețea de a se simți abandonați, care-i face pe cei doi să devină cei mai buni prieteni. La sugestia lui Ștefan Iordache și cu acordul lui
Agenda2005-09-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283423_a_284752]
-
drept, fuseseră inventate de Brumaru ! Explicația pe care o găsesc eu acestei stări de fapt ține de un anume paradox. Poet prin excelență al intimității (gastronomice sau erotice, totuna), Emil Brumaru părea să-și ascundă, cu ingeniozitate, tocmai intimitatea. Ticurile, hachițele, curiozitățile, cotidianul. Cu mare greutate se poate reconstitui, din volume ca Detectivul Arthur (1970) sau Julien Ospitalierul (1974) catalogul întâmplărilor de zi cu zi sau măcar al detaliilor banale, atât de necesare unui portret cu alură mitologică. Omul din spatele paginilor
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
pe care trebuie să o facă - a pleca din Matiora, satul ce va pieri înghițit de buldozere și apoi de ape, sau a rămîne și muri odată cu el - eroii lui Rasputin, o mînă de oameni, bătrîne guralive și moșnegi cu hachițe, recapitulează dileme filozofice abisale, caută disperat răspunsuri la întrebări pentru care nu e deloc sigur că acestea există. Daria, Nastasia, Sima, Katerina, Tatiana, Bogodul sînt individualități distincte confruntate cu aceeași teribil dificilă chestiune - cum să-ți regăsești rostul după ce viața
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
muieratice, hieratice... Nu strecura întrebări inutile: cînd?... cum?... unde?... de ce?... Obișnuiește-te, e tărăboanța ta pe veci. Cu ochii inflamați, cu încheieturile dureroase, cu inima cîrcel. Muncește, muncește! Cară pietroaie prețioase. Întemeiază-ți fiece zi. Și gîndește-te, gîndește-te neîntrerupt la hachițele iubitei ideale, la boiul ei cu șolduri electromagnetice și sîni transalpini. Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei!
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
improvizează genial, ci un autor care știe să-și vândă "marfa" cu un inegalabil talent. Scrisul său se revendică "momentelor" imbatabile și inclasificabile ale lui Caragiale. O asemănătoare privire, o identică plăcere a scufundării în interstițiile lumii mărunte, plină de hachițe, fandacsii, ighemonicoane complicate își face loc în textele sale, invitând la o meditație profundă despre rostul lumii și al vieții. În egală măsură, Andrei Pleșu vine însă și din lumea "Crailor" mateini. E de-ajuns să asculți cele patru CD
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
s-a ținut cont doar de voința autocratului de la Cotroceni. Evident, ministrul Sănătății a știut să-și protejeze interesele: nicio unitate din Covasna și Harghita nu a fost închisă, doar 71 de spitale românești au fost dezafectate. În fond, pentru hachițele președintelui Băsescu trebuie să plătească românii, care îl contestă, nu maghiarii care îl țin la putere. Decizia de închidere a spitalelor a avut un efect de duș rece asupra populației. Atunci a înțeles marea majoritate a românilor câtă ură zace
Comemorare la un an de la decizia criminală de închidere a spitalelor () [Corola-journal/Journalistic/45585_a_46910]
-
am dat de un articol "Institutul Cultural Român un aspirator politic pentru intelectualitate". Dincolo de erori de documentare, articolul e insultător la adresa președintelui Fundaței Culturale Române, Augustin Buzura, care de peste doi ani se chinuie ca Fundața să nu mai fie subordonată hachițelor a diverși miniștri și politruci culturali. Surse de la Cotroceni ne-au asigurat că prin înființarea Institutului nu se urmărește patentarea nici unui aspirator, ci ajutarea Fundaței Culturale să-și vadă de treburi, dar sub auspicii mai sigure și mai profitabile decît
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
toată Europa: Pe când așaaaa... Solidari cu domnul Președinte Băsescu, ne strofocăm cu prietenul Haralampy să evadăm din corul celor care au creat starea de bâzdâc național vizavi de inundațiile din Moldova. Fiindcă nu e cazul să ne lăsăm înhățați de hachițe sentimental-televizate doar pentru că 1 la sută din suprafața țării a fost acoperită de puhoaie. Ce e aia, 23.000 de km pătrați acoperiți de ape, față de 237.500, cât are țara? Sau 20 de morți la o populație de 22
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându-mă posac, ciufut, mofluz, nesuferit celor din jur, siliți să-mi rabde noi și insuportabile hachițe. Când, în numele bunului simț se pregăteau să mă pună la punct, își aminteau ce limbă rea puteam să am când mă simțeam călcat pe coada de leu. Precum și cât de bine mă pricepeam să am întotdeauna dreptate. Se vedea o
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
terminată o cronică, trebuie să te gîndești la următoarea, nu e admisă nici o scuză, nici o plictiseală pentru a te opri puțin. Și de-ar fi doar atît, dar e indispensabil și un bun echilibru psihic, antrenat să reziste presiunilor, nemulțumirilor, hachițelor arogante ale celor despre care scrii. Se știe că autorii sînt lesne supărăcioși și gata de polemică (Vorbim din experiență: nu puțini sînt cei ce trimit "drept de replică" la cronici, susținînd că de fapt criticul n-a înțeles nimic
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
Micle, publicat în 2000. Consider, ca și Dan C. Mihăilescu, că acea apariție editorială este cea mai importantă din perioada postrevoluționară și că efectele ei sunt departe de a fi epuizate. Mai întâi, a răsturnat teza geniului nepământean agasat de hachițele unei femeiuști oarecare, dovedind, dimpotrivă, implicarea afectivă a lui Eminescu și reciprocitatea unei adevărate iubiri. Iar apoi, a oferit criticilor șansa nesperată de a recompune, prin consistentul element confesiv, nu numai episoade umbrite din biografia lui Eminescu, dar și fundalul
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
că se regăsește oriunde în țările de est, în fondul și, uneori, în forma propusă. Asistăm multă vreme din spectacol la frământările firești dintr-o trupă: nemulțumirile vedetelor sau fostelor capete de afiș, afinități regizorale discutabile, ascensiuni sub semnul întrebării, hachițe, lingușeli pline de oportunism, travaliul cabinierilor, iubiri de cabină și câte și mai câte. Ne aflăm mai mult în ceea ce ține de culisele unui teatru și mai puțin în atmosfera de lucru propriu-zis la spectacolul cu piesa Trei surori de
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
pasul că-i sabotat, nu are unde să publice, că l-au gonit toate gazetele, că e unicul, supremul ostracizat într-o lume de (invariabil) grafomani și imbecili alintați de Sistemul politico-editorial etc. etc." Nu sîntem însă de părere că "hachițele", umorile, lesnea ofuscare a omului îi îndepărtează cititorii, dimpotrivă, și datorită lor, semnătura lui Alexandru George sub orice text e o garanție că lectura nu va fi în nici un caz plicticoasă. Provocările, pledoariile, spargerile de clișee, vehemența atacurilor sale, niciodată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
a oprit la locul cu pricina. Nu mică i-a fost mirarea când a descoperit că partenerul de joacă al lui Manuche era un iepuraș. Un iepuraș roșcat, nu mai mare decât un pumn de copil, disperat și epuizat de hachițele pisicii jucăușe. - Manuche, lasă iepurașul în pace! a somat-o Adina pe strechieta pisică, care numai de pozne se ținea. Pisica s-a făcut că nu înțelege comanda și continua să rostogolească ca pe o minge ghemotocul roșcat. în aceste
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
scoate pe vinovați afară din bârlog. Barbara își supse obrajii și își înălță sprâncenele. — Nu discutam chiar despre asta, Mark. Weber îi admiră detașarea. Părea imposibil să nu fi avut vreodată copii. Pe-acolo, spuse Mark. Nu mă lua cu hachițe tehnice. Deci despre ce vorbeați? o întrebă Weber pe Barbara. Vulnerabil, descumpănit, înecându-se la mal. Zâmbetul ei era o aluzie la discuții particulare. Îi sugeram doar tânărului Mark, aici prezent... —Alias eu... —... că e momentul pentru o nouă abordare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l urască pentru ideile lui! A-ha,vasăzică asta înseamnă să fii copilul unui goi, șeful de promoție al unui liceu din Iowa, în loc de New Jersey; da, de-așa ceva au parte goimii care au parte de ceva! Autoritate fără hachițe. Virtute fără ostentație. Încredere în sine fără îngâmfare sau condescendență. Hai să fim cinstiți, doctore, și să-i dăm goiului ce-i al goiului: când e vorba să fie impresionanți, apăi sunt foarte impresionanți. Atât de sănătoasă! Da, tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bine zis! „Mutră Acră“ e perfect, numai bine îi dai peste nas lui musiu Nas! „Domnul Hachiță“ - c’est moi! Iată un alt cuvânt despre care în copilărie am fost convins că e „evreiesc“. Hachiță. „Hai, dă-i ’nainte cu hachițele“, mă sfătuia mama. „Ia vezi dacă așa o să obții ceva, băiețelul meu strălucit.“ Oho, și cât îmi mai dădeam silința! Cât mă mai izbeam de pereții bucătăriei! Domnul Tărâță-Încinsă! Domnul Dă-Cu-Curu-De-Pământ! Domnu Sare-Bâzdâc! Iată poreclele pe care le-am dobândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
grozavă care se va răsfânge și asupra propriei persoane. Capabilă de iubire pasionată, dar și de gelozie feroce, ea seamănă cu balena neagră care ucide din plăcerea de a ucide, observă Țiclete, îngrozit de forța creaturii malefice : când o apucau hachițele, mă loveau frigurile (IV, p. 654). Femeia lezată în sentimente are aceeași violență ca și animalul ucigaș, agresivitatea izvorând din puterea iubirii ei pentru soț și copii, o dată ce gelozia e o formă a acestei forțe (IV, p. 654). Cum spune
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cameră. După plecarea ei, Ganea luă biletul de pe masă, îl sărută, plesni din buze și făcu o mică săritură de balerin. IIItc "III" Talmeș-balmeșul cu generalul s-ar fi încheiat în oricare alt moment, fără consecințe. Și mai înainte avusese hachițe bătrânul de felul acesta, deși destul de rar, pentru că, îndeobște, era un om foarte pașnic și cu apucături aproape bune. Poate că de vreo sută de ori intrase în luptă cu dezordinea care pusese stăpânire pe el în ultimii ani. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
salutul ceremonios al unui fost coleg, pensionar acum, care se dedicase pentru tot restul vieții, albinăritului. Era un bărbat iute, chipul lui exprima robustețe, o privise cu un gen de superioară ironie, uite, eu am avut înțelepciunea să trec peste hachițele inimii, părea să spună. Bine că toți îi dădeau bobârnace! Categoric, aerul curat și soarele, contactul zilnic cu atmosfera verii îl favoriza, avea o culoare sănătoasă în obraji, cu mult diferită de pământiul știut de ea pe vremea când omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]