67 matches
-
acestor mașini este luminozitatea relativ redusă (densitatea de particule în fascicul fiind inferioară densității în sursa fixă), ceea ce înseamnă și că ele nu pot fi configurate pentru a genera fascicule secundare intense. Cel mai mare "collider" din lume este Large Hadron Collider de la CERN, proiectat în principal pentru ciocniri proton-proton la energii de 6,5 TeV pe fascicul (13 TeV în total). Particulele în mișcare pe o traiectorie închisă emit radiație electromagnetică (radiație de sincrotron), ceea ce înseamnă decelerare și pierdere de
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
interacția tare, dar se dezintegrau prin interacția slabă. Murray Gell-Mann și Kazuhiko Nishijima au introdus un număr cuantic nou, numit "strangeness" ("stranietate"), pentru a le caracteriza. În 1961, Gell-Mann a introdus o clasificare a particulelor care interacționează tare, denumite colectiv hadroni (din greacă: ἁδρός = gros, masiv), pe care a numit-o "calea octuplă" (în engleză: "the eightfold way"). În această schemă, atât mezonii cât și barionii sunt grupați în "supermultipleți" care pun în evidență simetria aproximativă SU(3) a interacției tari
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
această schemă, atât mezonii cât și barionii sunt grupați în "supermultipleți" care pun în evidență simetria aproximativă SU(3) a interacției tari, fără a indica natura acesteia. În 1964, Gell-Mann (și, în mod independent, George Zweig) a formulat ipoteza că hadronii sunt particule compuse, alcătuite din unități elementare pe care le-a numit "quarkuri" (singular: "quark"). Erau postulate trei tipuri de quarkuri, zise "flavors" ("arome"): "up" ("u"), "down" ("d") și "strange" ("s"). Quarkurile trebuia să fie fermioni de spin 1/2
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
de excluziune. Oscar W. Greenberg a arătat că defectul putea fi remediat făcând ipoteza că, pe lângă aromă, quarkurile au o proprietate suplimentară, numită simbolic "color" ("culoare"), cu trei valori diferite, respectiv "red" ("roșu"), "green" ("verde") și "blue" ("albastru"), și că hadronii sunt „incolori” (adică quarkurile din componența unui hadron au culori diferite). Experimentele efectuate în anii următori pentru detectarea quarkurilor au avut rezultat negativ. Totuși, experimentele de împrăștiere inelastică la energii mari, efectuate la SLAC și CERN, au arătat că distribuția
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
defectul putea fi remediat făcând ipoteza că, pe lângă aromă, quarkurile au o proprietate suplimentară, numită simbolic "color" ("culoare"), cu trei valori diferite, respectiv "red" ("roșu"), "green" ("verde") și "blue" ("albastru"), și că hadronii sunt „incolori” (adică quarkurile din componența unui hadron au culori diferite). Experimentele efectuate în anii următori pentru detectarea quarkurilor au avut rezultat negativ. Totuși, experimentele de împrăștiere inelastică la energii mari, efectuate la SLAC și CERN, au arătat că distribuția de sarcină în interiorul hadronilor era neomogenă, având un
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
quarkurile din componența unui hadron au culori diferite). Experimentele efectuate în anii următori pentru detectarea quarkurilor au avut rezultat negativ. Totuși, experimentele de împrăștiere inelastică la energii mari, efectuate la SLAC și CERN, au arătat că distribuția de sarcină în interiorul hadronilor era neomogenă, având un caracter granular, compatibil cu modelul quarkurilor. Aceste componente ale hadronilor, numite provizoriu "partoni", nu puteau fi detectate în stare liberă; ele apăreau „încarcerate” ("quark confinement") în interiorul hadronilor, unde păreau să se miște aproape liber ("asymptotic freedom
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
detectarea quarkurilor au avut rezultat negativ. Totuși, experimentele de împrăștiere inelastică la energii mari, efectuate la SLAC și CERN, au arătat că distribuția de sarcină în interiorul hadronilor era neomogenă, având un caracter granular, compatibil cu modelul quarkurilor. Aceste componente ale hadronilor, numite provizoriu "partoni", nu puteau fi detectate în stare liberă; ele apăreau „încarcerate” ("quark confinement") în interiorul hadronilor, unde păreau să se miște aproape liber ("asymptotic freedom"). Descoperirea mezonului formula 17 de către grupurile Burton Richter la SLAC și Samuel Ting la "Brookhaven
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
și CERN, au arătat că distribuția de sarcină în interiorul hadronilor era neomogenă, având un caracter granular, compatibil cu modelul quarkurilor. Aceste componente ale hadronilor, numite provizoriu "partoni", nu puteau fi detectate în stare liberă; ele apăreau „încarcerate” ("quark confinement") în interiorul hadronilor, unde păreau să se miște aproape liber ("asymptotic freedom"). Descoperirea mezonului formula 17 de către grupurile Burton Richter la SLAC și Samuel Ting la "Brookhaven National Laboratory" (1974) a declanșat o serie de evenimente care, pentru semnificația lor deosebită, au fost denumite
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
În cromodinamica cuantică, interacțiunea tare dintre quarkuri este mediată de bosoni de masă zero numiți "gluoni"; simetria SU(3) a interacțiunii tari e reflectată în existența a 8 tipuri (sau "culori") de gluoni. Ca și quarkurile, gluonii sunt încarcerați în hadroni, însă pot exista în stare liberă combinații incolore de gluoni ("glueballs"). Gluonii au fost puși în evidență în 1979, în jeturile de particule detectate în experimentul PETRA la DESY. Identificarea succesivă a leptonilor "tau" formula 20 (1975), cu "neutrinul tau" formula 21
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
existența a trei categorii principale de particule elementare: quarkuri, leptoni și mediatori (bosoni vectoriali intermediari). Acestora li se adaugă bosonul Higgs (boson scalar asociat cu ruperea spontană a simetriei, care constituie o a patra categorie. Pe când leptonii sunt particule elementare, hadronii au o structură internă. Aceștia sunt stări legate de quarkuri și/sau antiquarkuri, pe care forța tare mediată de gluoni îi constrânge într-o regiune limitată ("quark confinement"), în interiorul căreia ei sunt practic liberi ("asymptotic freedom"). Mezonii sunt compuși dintr-
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
și neutronii să rămână integri și stabili. Are o distanță de acțiune foarte scurtă, de circa 10 metri. În acest context, ea este o forță nucleară. În fizică nucleară forță nucleară tare ține quarkurile și gluonii împreună pentru a forma hadroni, adică barionii, care includ protonii și neutronii, precum și mezonii, adică kaonii, mezon rho, pionii, etc. Se considera că interacțiunea tare este mediata de gluoni care acționează asupra quarcurilor, anti-quarcurilor și împotriva gluonilor înșiși. Acest proces este detaliat în teoria cuantică
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
este gluonul, existând opt tipuri de gluoni. Gluonii transmit sarcina de culoare (care pot fi de trei tipuri: "verde", "albastră" și "roșie") între quarcuri. Antiquarcurile au sarcinile de culoare specifice: "antiverde", "antiroșie" și "antialbastră". Suma sarcinilor de culoare dintr-un hadron trebuie să fie egală cu zero, adică toate "culorile" trebuie să se compenseze pentru a forma un hadron de culoare "albă". Barionii sunt formați din 3 quarcuri, care trebuie să aibă culori diferite.Intr-un barion nu pot exista 2
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
verde", "albastră" și "roșie") între quarcuri. Antiquarcurile au sarcinile de culoare specifice: "antiverde", "antiroșie" și "antialbastră". Suma sarcinilor de culoare dintr-un hadron trebuie să fie egală cu zero, adică toate "culorile" trebuie să se compenseze pentru a forma un hadron de culoare "albă". Barionii sunt formați din 3 quarcuri, care trebuie să aibă culori diferite.Intr-un barion nu pot exista 2 sau mai multe quarcuri cu aceeași sarcină coloristica. Un gluon poate interacționa cu alti gluoni și poate schimba
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
încărcat electric (de fapt, interacțiunea slabă are o caracteristică similară în privința sarcinilor "W +" și "W-", dar consecințele acestei interacțiuni sunt neglijabile). În cazul forței țări, această caracteristică rezultă într-un câmp foarte limitat pentru această forță, de ordinul diametrului unui hadron (~ 1 fm). O altă consecință este că forța de interacțiune între două quarcuri este aproape constantă, spre deosebire de alte interacțiuni în care forță este proporțională cu inversul pătratului distanței. Dacă am încerca să despărțim două quarcuri, ar trebui să aplicăm o
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
quarcuri, ar trebui să aplicăm o energie tot mai mare pe masura ce distanță dintre acestia crește. La un moment dat, am furniza suficientă energie pentru a crea noi quarcuri și antiquarcuri, care s-ar alătura quarcurilor inițiali pentru a crea noi hadroni. Forța tare are o proprietate numită libertate asimptotica, ceea ce înseamnă că, cu cat quarcurile se apropie mai mult unele de altele, cu atat forță nucleară tare se micșorează mai repede, apropiindu-se asimptotic de valoarea zero. În schimb, cu cat
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
estimată prin măsurarea nivelului de heliu printr-un proces numit datarea heliului. Heliul lichid este folosit pentru a răci anumite metale la temperaturi extrem de scăzute necesare pentru superconductivitatea acestora, cum ar fi magneți supraconductori, pentru imagistică de rezonanță magnetică. Large Hadron Collider de la CERN folosește 96 de tone de heliu lichid pentru a menține o temperatură la 1,9 grade Kelvin Heliul la temperaturi joase este, de asemenea, utilizat în criogenie. Sub formă de gaz, este frecvent utilizat pentru cromatografia gazelor
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
interacțiuni ce au loc în teoriile cuantice din fizica particulelor. Forța nucleară tare este forța responsabilă cu menținerea integrității structurale a nucleelor atomice în vreme ce forța nucleară slabă este răspunzătoare pentru dezagregarea anumiților nucleoni în leptoni și în alte tipuri de hadroni. Forța tare reprezintă interacțiunile între quarkuri și gluoni, descrise în teoria cromodinamicii cuantice. Forța tare este forța fundamentală mijlocită de gluoni, și care acționează asupra quarkurilor, antiquarkurilor, și asupra gluonilor înșiși. Interacțiunea tare este cea mai puternică dintre cele patru
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
gluoni, și care acționează asupra quarkurilor, antiquarkurilor, și asupra gluonilor înșiși. Interacțiunea tare este cea mai puternică dintre cele patru forțe fundamentale. Forța tare acționează "direct" doar asupra particulelor elementare. O componentă a acestei forțe este însă observată și între hadroni (cel mai cunoscut exemplu fiind forța ce acționează între nucleoni în cadrul nucleului atomic) ca forță nucleară. Aici, forța tare acționează indirect, transmisă sub formă de gluoni, care fac parte din mezonii virtuali π și ρ, care transmit forța nucleară. Eșecul
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
(engleză pentru „Mare Accelerator de Hadroni”; pe scurt LHC) este un accelerator de particule, construit la Centrul European de Cercetări Nucleare CERN, între Munții Alpi și Munții Jura, lângă Geneva. Construcția a fost finalizată în mai 2008 și a costat peste trei miliarde de lire sterline
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
simula felul în care particulele călătoresc prin tunel. Cu această informație, oamenii de știință pot determina cum să calibreze magneții pentru a obține cea mai stabilă „orbită” a fluxurilor de protoni din inel. Experimentele ce vor fi rulate la Large Hadron Collider au declanșat temeri în rândul populației că ciocnirile de particule ar putea crea și fenomene periculoase, cum ar fi găuri negre microscopice și materie stranie care ar pune în pericol Pământul. Două analize de siguranță cerute de CERN au
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
iernii, repunerea în funcțiune a acceleratorului a fost amânată până în 2009. Investigațiile au arătat că incidentul a fost cauzat de o legătură electrică defectă între doi dintre magneții acceleratorului. LHC a putut fi reluat în funcțiune în noiembrie 2009. Large Hadron Collider a apărut în "Îngeri și demoni" de Dan Brown, unde era legat de crearea de antimaterie periculoasă la LHC și utilizată ca armă împotriva Vaticanului. CERN a publicat o pagină intitulată „Fapt sau ficțiune?” (în ) care discută acuratețea prezentării
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
a fizicii particulelor în general. Filmul realizat după carte are imagini filmate chiar la CERN, la unul din experimentele de la LHC; regizorul, Ron Howard, s-a consultat cu experții CERN încercând să facă elementele științifice din poveste mai exacte. „Large Hadron Rap”, un clip muzical realizat de angajata CERN Katherine McAlpine a depășit trei milioane de accesări pe YouTube la 15 septembrie 2008.<ref name="Telegraph 02/09/2008">„Rap about world's largest science experiment becomes YouTube hit”. "Telegraph". Ultima
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
a fost explicată de modelul quarkurilor. Gell-Mann și Abraham Pais au fost implicați în explicarea multor aspecte neobișnuite ale acestor particule. În 1961, aceasta l-a condus pe Gell-Mann (împreună cu Kazuhiko Nishijima) să introducă o clasificare a particulelor elementare denumite hadroni (propusă independent și de Yuval Ne'eman în aceeași perioadă). Această schemă este acum explicată de modelul quarkurilor. Numele dat de Gell-Mann acestei scheme de clasificări este "Eightfold way", atât datorită "octeților" de particule din clasificare, cât și după cele
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
de Gell-Mann acestei scheme de clasificări este "Eightfold way", atât datorită "octeților" de particule din clasificare, cât și după cele opt căi ale budismului. Gell-Mann și, independent, George Zweig au postulat, în 1964, existența quarkurilor, particule din care sunt alcătuiți hadronii. Numele acestora a fost ales de Gell-Mann și este o referință la romanul "Finnegans Wake" de James Joyce ("Three quarks for Muster Mark!" - cartea 2, episodul 4). Zweig denumise aceste particule "ași" dar numele lui Gell-Mann a avut mai mult
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
Finnegans Wake" de James Joyce ("Three quarks for Muster Mark!" - cartea 2, episodul 4). Zweig denumise aceste particule "ași" dar numele lui Gell-Mann a avut mai mult succes. Quarkurile au fost în curând acceptate ca obiectele elementare în studiul structurii hadronilor. În 1972 a introdus cu Harald Fritzsch numărul cuantic ""culoare"" și apoi, într-o lucrare scrisă împreună cu Heinrich Leutwyler, a publicat teoria completă a cromodinamicii cuantice. Modelul quarkurilor face parte din cromodinamica cuantică și s-a dovedit suficient de robust
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]