192 matches
-
andaluza italiană", simbolul demonului feminin înscăunat pe tronul Vaticanului. Urmează o perioadă de reabilitare, numeroși istorici încep să verifice textele pe care se bazau acuzațiile aduse familiei Borgia. În timp ce despre papa Alexandru al VI-lea apăreau biografii cu tendință spre hagiografie, în 1866 Giuseppe Carponi publică un studiu despre Lucreția intitulat: "O victimă a istoriei". În această biografie apăreau documente neconsultate până în acel moment, care proveneau de la arhivele din Modena, a familiei d'Este. În 1874 este publicată o altă biografie
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Spre exemplu, povestirea "Vizuina" poate fi comparată cu paranoia socială din Primul Război Mondial și lumea „subterană” a tranșeelor. Milan Kundera îl critică pe Max Brod pentru faptul că a încercat să mitologizeze biografia lui Kafka, să o transforme în hagiografie. De asemenea, patosul cu care kafkologii forțează interpretări religioase, marxiste sau psihanalitice, fundamentate doar pe supoziții, i se pare dăunător unei receptări corecte. Un vehement combatant (la fel ca Susan Sontag) al analizelor critice excesive, el apreciază că dinamismul imaginației
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Agatha Christie. John Fowles și Julian Barnes sunt reprezentanți ai literaturii engleze postmoderne. Literatura anglo-saxonă include literatura scrisă în dialectele limbii engleze vechi începînd cu secolul al V-lea pînă la invaziunea normană din 1066. Ea include poeme epice, lirică, hagiografie (viețile șfinților), predici, parafrazări biblice, lucrări gnomice, cronici și altele. S-au păstrat peste 400 de manuscrise din această perioadă, care includ corpusul cel mai valoros al literaturii anglo-saxone. Cel mai important monument literar al perioadei este poemul epic Beowulf
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Imperiu Francez sunt cosiderate în zilele noastre de mare influență. Unele articole sunt polemice, cum ar fi descrierea evenimentului “Baia de sânge” de la Stockholm unde autorul este părtinitor cu una din tabere în detrimentul celeilalte. Articolele referitoare la nobili sunt adeseori hagiografii cum ar fi cazul lui Umberto I al Italiei care este o propagandă facută în favoarea unui rege perceput de majoritatea populației ca fiind un tiran urât de popor. Multe articole sunt pur și simplu neactuale, cum ar fi cele referitoare
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
schimbat în mod cert accentul. Conform lui Robert, Urban a enumerat câteva mari jigniri aduse de musulmani creștinilor: "I-au circumcis pe creștini, iar sângele circumciziei l-au vărsat pe altare sau în cristelnițe." și alte imagini inflamatorii extrase din hagiografie. Probabil cu viziunea în perspectivă, Robert scrie că Urban a cerut ca doar cavalerii să meargă, nu și cei bătrâni și slabi, nici preoții fără permisiunea episcopilor, „căci ei mai mult vor împiedica decât vor ajuta, vor fi mai mult
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
sau de către norvegieni. Istoria literaturii norvegiene începe cu poeme păgâne din Edda și versul scaldic din secolele IX și X, cu poeți precum Brăgi Boddason și Eyvindr Skáldaspillir. Sosirea creștinismului în jurul anului 1000 a permis norvegienilor să au contact cu hagiografie, scrierea cronicilor și predare medievală europeană. Aceste influențe, unite cu înrâuriri islandeze anterioare și tradiția orală nativă, au cauzat dezvoltarea rapidă a literaturii în secolele XII și XIII. Capodoperele epocii includ "Historia Norwegie", "Thidreks șaga" și "Konungs skuggsjá". Perioadă între
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
a fost considerat martir și sfânt imediat după moartea lui, când un cult al lui Venceslau s-a format în Boemia și în Anglia. În următoarele decenii de la moartea lui Venceslau au fost în circulație patru biografii ale lui. Aceste hagiografii au avut o influență puternică în conceptualizarea medievală a termenului "rex justus" sau „rege drept” — care este un monarh a cărui putere provine în principal din marea lui evlavie, precum și din calitățile sale princiare. Referindu-se aprobator la aceste hagiografii
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
hagiografii au avut o influență puternică în conceptualizarea medievală a termenului "rex justus" sau „rege drept” — care este un monarh a cărui putere provine în principal din marea lui evlavie, precum și din calitățile sale princiare. Referindu-se aprobator la aceste hagiografii, cronicarul Cosma din Praga a scris în jurul anului 1119 următoarele: Câteva secole mai târziu, legenda a fost susținută ca fapt de către Papa Pius al II-lea. Deși Venceslau a fost, în timpul vieții sale, doar un duce, împăratul Sfântului Imperiu Roman
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
că notar, falsificând uneori documente pentru a-i obligă pe țărani să-și plătească toate contribuțiile pentru mănăstire. În 1237 a fost prezbiter. Lirica lui Berceo are drept unică tema pe cea religioasă, si se constituie în primul rând din hagiografii, adică scrieri despre elemente sacre relaționate cu viețile unor sfinți, în special cei venerați în mânăstirile unde a fost angajat. Capodoperă să este însă „"Milagros de Nuestra Señora"” („"Minuni ale Maicii Domnului"”). Berceo nu se afirma că un narator original
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
a stat prea mult la Roma. În general, așa stau lucrurile cu aproape toate mărturiile despre apostoli și sfinți: ele sunt, mai degrabă, fantezii teologice decât realități sau izvoare istorice, lucru pe care îl afirmă însăși o definiție a cuvântului „hagiografie” din Marele dicționar de neologisme. Hagiografiile, în special cele medievale, sunt folosite drept surse care puteau încorpora istoria instituțională și locală și ca izvoare istorice pentru practici religioase, obiceiuri și tradiții, mai degrabă decât izvoare istorice despre personajele lor principale
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
În general, așa stau lucrurile cu aproape toate mărturiile despre apostoli și sfinți: ele sunt, mai degrabă, fantezii teologice decât realități sau izvoare istorice, lucru pe care îl afirmă însăși o definiție a cuvântului „hagiografie” din Marele dicționar de neologisme. Hagiografiile, în special cele medievale, sunt folosite drept surse care puteau încorpora istoria instituțională și locală și ca izvoare istorice pentru practici religioase, obiceiuri și tradiții, mai degrabă decât izvoare istorice despre personajele lor principale. Faptul că Petru a fost episcop
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
fondul baladesc nord și sud-dunărean. Corpusul baladei jertfei zidirii din spațiul slav sud-dunărean") și cu o specializare în antropologie culturală și folclor (Universitatea București), este interesat, cu precădere, de spațiul etnologic și religios românesc, balcanic și slav (baladă, legendă, colind, hagiografie, mentalități, relațiile istorice dintre Patriarhia și Mitropolia de Târnovo și Țările Române, literatura medio-bulgară, cronica vieții religioase contemporane), publicând mai multe cărți, articole și traduceri (120 de titluri - din bulgară, medio-bulgară, rusă, franceză) pe tema dată. În anii 2014-2015, a
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
îi atace pe pecenegi și bulgari, ungurii au declanșat o serie de raiduri în Europa Occidentală. Ei au jefuit Turingia și Saxonia în 908, Bavaria și Suabia în 909 și 910, Suabia și Lorena și Francia Occidentală în 912.. Deși hagiografia Sfântului Gheorghe se referă la un atac comun al pecenegilor, moesienilor și ungurilor împotriva Imperiului Bizantin în 917, veridicitatea acestei relatări este pusă la îndoială. Se pare că ungurii au atacat pentru prima oară Imperiul Bizantin în 943. În cele
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
, arhaic "Sf. Varvara", este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
După retragerea aureliană, bazinul inferior al Dunării a fost invadat de valuri succesive de populații migratoare timp de un mileniu, precum goții sau mongolii ce și-au exercitat dominația asupra spațiului. Năvălirile sunt atestate în surse scrise ca analele, cronicile, hagiografii și inscripții, și de descoperirile arheologice. Românii sunt menționați târziu în sursele scrise, majoritatea informațiilor fiind numai despre populațiile migratoare care s-au perindat prin regiune. Până în secolele X-XI, românii erau omiși în analele și cronicile vremii pentru că se notau
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
și, mai ales, opera celui mai apropiat confrate al ei, Otilia Cazimir nu ezită să manifeste unele rezerve și chiar să refuze unele demersuri nu tocmai onorante. Nu accepta biografia romanțată, cuprinzând fapte și lucruri edulcorate sau, și mai grav, hagiografii, care aveau menirea, dintru început, de a denatura existența unui valoros scriitor, precum și a unui om atât de viu și de prezent în viața literară a primelor patru decenii ale secolului trecut. Revelatoare, sub multiple aspecte, sunt și epistolele Otiliei
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
A murit prin 720 - 725. Sărbătoarea este fixată pe data de 10 septembrie. În timpul regelui franc Childebert al IV-lea (695-711), episcopul Aubert de Avranches a primit de la Arhanghelul Mihail ordinul să întreprindă construirea a ceea ce va deveni Mont Saint-Michel. Hagiografia ne spune că în luna octombrie a anului 708, episcopul Aubert a avut o viziune în care Arhanghelul Mihail i-a poruncit să edifice o biserică pe insula stâncoasă aflată la vărsarea râului Couesnon, insulă cunoscută pe atunci sub denumirea
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
la 21 februarie. În 1823, papa Leonțiu XII extinde cinstirea sa în toată Biserica catolică universală și îl proclamă doctor al Bisericii. Opera sa constă mai ales dintr-o corespondență impresionantă (158 scrisori) și câteva predici (75). A scis și hagiografii și tratate, dintre care amintim: Este cinstit la data de 21 februarie. Este invocat pentru cazurile de vindecare a migrenei și a oricăror altor dureri de cap având în vedere numărul mare de studii pe care Pierre Damien le-a
Petru Damiani () [Corola-website/Science/303190_a_304519]
-
Țaratului Bulgar. Țarul Petru I (fiul țarului Simeon I) a călătorit 120 km până în Munții Rila pentru a se întâlni cu Sf. Ioan și a-i cere sfaturi pe plan spiritual. Întâlnirea lor este descrisă în detaliu într-una din hagiografiile Sf. Ioan de Rila, precum și în Testamentul Sf. Ioan de Rila. După o călătorie lungă și obositoare, țarul Petru I a ajuns la locul unde trăia Sf. Ioan, dar și-a dat seama că accesul la locuința sfântului era inaccesibil
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
Testamentul Sf. Ioan de Rila. După o călătorie lungă și obositoare, țarul Petru I a ajuns la locul unde trăia Sf. Ioan, dar și-a dat seama că accesul la locuința sfântului era inaccesibil, probabil din cauza terenului accidentat. Așa cum arată hagiografiile medievale, Sf. Ioan de Rila a refuzat să-l întâlnească personal pe țar pentru a nu fi ispitit de vanitate și mândrie din cauza acestei vizite extraordinare care i s-a făcut. Ca atare, cei doi bărbați au rămas la distanță
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
Serghie (sau Sergius) și Vah (sau Bacchus) au fost soldați romani creștini din secolul al IV-lea venerați ca sfinți și martiri de către Bisericile Catolică, Ortodoxă și Ortodoxă Orientală. Ziua lor de prăznuire este 7 octombrie. Potrivit hagiografiei lor, au fost ofițeri în armata lui Galerius și s-au aflat la mare cinste până când s-a aflat că practicau creștinismul în secret. Ei au fost apoi pedepsiți sever, Vah a murit în timpul torturii, iar Serghie a fost în
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
au aflat la mare cinste până când s-a aflat că practicau creștinismul în secret. Ei au fost apoi pedepsiți sever, Vah a murit în timpul torturii, iar Serghie a fost în cele din urmă decapitat. Cu toate acestea, din cauza anacronismelor istorice, hagiografia lor este considerat anistorică. au fost foarte populari în Antichitatea târzie, iar biserici în cinstea lor au fost construite în mai multe orașe, inclusiv la Constantinopol și la Roma. Prietenia strânsă dintre cei doi este evidențiată în hagiografii și tradiții
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
anacronismelor istorice, hagiografia lor este considerat anistorică. au fost foarte populari în Antichitatea târzie, iar biserici în cinstea lor au fost construite în mai multe orașe, inclusiv la Constantinopol și la Roma. Prietenia strânsă dintre cei doi este evidențiată în hagiografii și tradiții, ceea ce-i face să fie considerați unul dintre cele mai faimoase exemple de perechi de sfinți. Această apropiere l-a determinat pe istoricul John Boswell să sugereze că relația lor a fost una romantică; deși alți istorici au
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
un general creștin în Armata Romană. El a fost martirizat împreună cu fiul său, Martyros, pentru mărturisirea credinței lor în Hristos. Sărbătoarea este precedată de o perioadă de trei zile de post. Prietenia strânsă dintre cei doi este evidențiată puternic în hagiografie și în tradiții, ceea ce-i face să fie considerați unul dintre cele mai faimoase exemple de perechi de sfinți; cercetătorul John Boswell îi consideră cel mai influent model de astfel de sfinți, mai mult chiar decât Sfinții Petru și Pavel
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
Ansi, poreclit "negrul". Tradiția păstrează memoria acestei realități în diverse scrieri ale biografilor si istoricilor musulmani (de ex. visul lui Mahomed, si scrierile lui Balad-huri). Biografiile lui Muhammad care toate sunt produse de istoria oficială islamică, sunt 'istorii sfinte', apologetice ('hagiografii'). Ele subliniază atât umanitatea sa, cât și natura lui fantastică, relatată de o abundentă sumă de tradiții (al-hadith-urile stau mărturie în acest sens). În Europa, odată ce mitologia creștină a fost demontată în măsura posibilului pentru a căuta istoricitatea diverselor sale
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]