120 matches
-
a dat o hârțoagă ce i-a transformat din handicapați în ditamai revoluționari. Vă asigur că mă plec sincer în fața celor ce au murit ca noi, cei rămași, să fim acum, în 2012, liberi. Nu o fac însă și în fața hahalerelor ce s-au pricopsit cu hectare de pământ (vândute mai târziu cu sute de mii de euro), repet, prin falsuri, cu declarații, în care scrie negru pe alb cum că au luptat cu pieptul gol în fața gloanțelor din `89. Ăia
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
au devenit și ei (deși le tremurau chiloții pentru o ciosvârtă), la ceas de seară, dizidenți. Iar de aici, onoruri, funcții, că de, ’telectuali, iar de-aici, pretenții! Stau și mă întreb, pentru cei ce au statutul de jigodie, de hahaleră, de joițină, de sulică frânarul, nu există sentimentul despre care vorbea Nietzsche. Nu au frică nici de legi, nici de Dumnezeu? Vin, îți rânjesc în față deai crede că lumea de ei ar fi fost, la ceas de dimineață, reinventată
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
există un tabu, despre care nici măcar nu puteam discuta. Bine. Nu e un tabu definitiv, o să-i treacă în clipa când o să devină el însuși tată și la urma urmelor alți bărbați au păcate mai grave, sânt superficiali, muieratici, bețivi, hahalere, mediocri în profesiune, ca să nu mai vorbim de alte trăsături de caracter oribile, de pildă, să se spună, și să fie și adevărat, că bărbatul tău e un mincinos. N-aș suporta!... Prin martie, a plecat iar de-acasă. L-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rău de ea, da' mi-am zis că, atunci când o să fiu în Împărăția Lui, o s-o aduc și pe ea acolo, să-L vadă, să se bucure că trăiește și mai ales... să vadă că fii-su nu e o hahaleră care scornește tot felul de lucruri. Că eu chiar știu cum e Împărăția Lui... numai că nu știu Unde e. Așa că mai bine să plec. Cred că n-o să mă întrebați de ce n-am cerut voie să merg cu unchiu-mio și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
da, sînt un prost! Un tip crescut prin bîlciuri, trăit la marginea orașelor, un vîntură lume!, n-o să fiu niciodată în stare să donez o sută de mii unui club de divizia B, ca să privesc extaziat cum joacă prost niște hahalere musculoase. M-a tîrît după ea, să-l întărîte pe ăla, s-o vrea din nou, foarte mișto Grig ăsta, îl știu, mi l-a prezentat, un mascul sictirit, americanizat, cu blugi bătuți în ținte, strînși pe corp, anume croiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
persuasiv și plângător; și se scutură violent, în transă, convulsionându-și epileptic membrele și înțepenindu-și degetele de la mâini, ca niște gheare! Hait! Ia vezi! Vezi...! Pericol! Delirium tremens! Boala lu' Spiridon! Sindromu' lu' Calache! Fii cu ochii ficși, pe hahaleră! adaugă Fratele. Poetul, ale cărui reflexe și detentă de fost pivot-bastchebalist, oarecum mediocru, mai țâșneau (chiar dacă selectiv, cu pauze), era deja la căpătâiul patului, la datorie. Apoi... Apoi, o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o palavră și la o bericică. Era mulțumit și era și iubit! Ce dacă mai scârțâia din încheieturi? Boala lungă, sănătate sigură! Trebe'că tocmai Necuratu' l-a-mpins să păcătuiască, adică să-și pună el pirostriile! Nemernica, aprozarista, țoapa, hahalera aia de boreasă, i-a mâncat lui capu' și alte chestii! Putem să fumăm aici, băi, da sau nu? Suntem în biserică, ce mama dracului! se enervează iar Buletin. Cre' că puteți pipa, dar să scuturați scrumulețul pe ziare, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Întâmpla să vină beat și la școală. Odată, un elev sfios și tuns la chelie dădea târcoale cabinetului Directorului. Ăla era plin de draci: trebuia să calculeze tabelele de plată ale personalului - nu avea Încredere În secretar, care era o hahaleră - și, peste toate, i se mai anunțase și inspectorul de la județ pe linie de Pionieri, pe care Îl chema Albu, dar avea pielea neagră ca un țigan - ceea ce și era. Copilul tuns chilug stătea În fața ușii, nu se hotăra să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi scăpat dacă i-ar fi bătut vântul din față. Cum-necum, s-a trezit cu el În curte (mai-mai să-l mănânce câinele) unul Hristu, suplinitor și el, pe o jumătate de normă, fără studii, băiat bun, deși cam hahaleră. Era Întuneric beznă și, când a ieșit din casă să vadă la cine se dă dulăul, s-a speriat și-a scăpat felinarul. Crăcănat În mijlocul bătăturii, Înfipt până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pedepsirea lui. Cît timp înțelegi credința ca pe un act de pomană publică și, dacă se poate, televizată contra cost, cît timp te închini, bați mătănii și apoi înjuri pe toată lumea, cît timp stai cu icoana în spatele tău și vînezi hahalere, poți fi, în cel mai bun caz, un bigot redutabil. Credința adevărată înseamnă cu totul altceva. Ea se poartă în suflet, nu în buzunare, sub forma unor teancuri de bancnote. Postirea postutecistă, anunțată în direct, nu ajută nici ea la
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în româna actuală, vezi Mihail (2009)b, iar pentru observații diacronice asupra acestei structuri în limba română, vezi Mihail (2009) a. 75 În engl. pure degree. 76 Construcțiile testate au fost: comoara asta de băiat, șarpele ăla de vecină, o hahaleră de băiat, parul ăla de femeie. 77 Așa cum am menționat, în franceză dacă ambele nominale sunt inanimate, este preferat acordul la masculin. Nu e vorba de o alegere între cele două substantive, ci de utilizarea unei forme nemarcate, care în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un tânăr crescut de niște părinți exagerat de religioși, care-l preveniseră să se ferească de indivizii simpatici, fiindcă orice persoană care nu-i foarte serioasă are vicii. La Aprovizionare, toți cei cinci colegi ai lui Andrei C. erau niște hahalere, dar simpatici foc. Munceau doar cât să nu fie dați afară și-n rest nu făceau altceva decât să bea și să pălăvrăgească despre femei și ciubucuri. Într-o săptămână, Andrei C. a trăit toate temerile unuia eșuat într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Să audă blestemul meu... Nu pare a fi un om abrutizat din lipsă de educație. Este mai degrabă un om cu alură de intelectual. Cînd îl vede pe primar în carne și oase, omul se dezlănțuie: Vă luați după toate hahalerele. Acum priviți moartea mea! O clipă, omule, spun moale. Poate ne înțelegem totuși. Ai copii, ești un om tînăr, ai viața înainte. Necazurile vin și trec, ca norii. Omul prinde din zbor cele spuse de mine și bricheta se agită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oful său. Dorea, de asemenea, să fie foarte îngrijit, fără pete pe cravată, cu haine călcate și cămașa impecabilă la guler. Totul era pregătit să lase impresia unui om demn, care a avut naivitatea să creadă în nepotul său, o hahaleră. Cu siguranță că primarul îl va înțelege și îl va ajuta. Era ultima speranță rămasă, după ce justiția, legată la ochi, l-a lăsat pe drumuri. Din păcate, somnul venea greu. Recapitula ce va spune mîine și centrii nervoși suprasolicitați nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai are încă o zecime de milimetru pînă la revărsare, sare ca ars: Destul, destul, oo... Continuă ca și cum pauza nu l-a deranjat. O să-l înfunde pe dobitoc... Dar sînteți pornit rău, îl cunoașteți mai bine? Îl cunosc. Este o hahaleră. Oricum, o să-l înfunde. Vorbim politică. Omul cunoaște totul și, mai ales, știe precis cine o să iasă la alegeri, cînd vom intra în UE, ce vom face cu Ucraina și de ce bulgarii ne-au luat-o înainte. Îi conduc nemții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și atunci mă invada o tristețe maladivă și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu făcându-mă să caut degrab-o scurtătură și să-i aplic o corecție corporală binemeritată pentru impardonabilul act de vandalism comis, subtilizând și înfulecând, cu o inconștiență condamnabilă de patruped asin, din nenorocitul ăla de fruct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
propriu al gene‑ rației sale de a iubi neamul românesc. Patriotismul dom‑ nului Coposu ar reverbera aici, în casa lui Nicolae Iorga, ca într-o cutie de rezonanță. Scuzați-mi excesul evocator, dar măcar să avem un reper de comparație cu hahalerele care se bat cu pumnii în piept cât de patrioți sunt jefuind electoratul de speranțele puse de acesta în democrație. Domnul Coposu era un intelectual elevat și un scriitor politic prolific, cum îl arată dosarele de urmărire infor‑ mativă de la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
omul nu se mai gîndește la „prostii”. Dar imediat ce durerea dispare, el visează la dragoste. Chiar și „colocatarilor” mei din acest salon de spital, oameni în vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene din inepuizabilul lui „decameron”: „Victore, ian mai spune o dată «răsturnica» aia cu nevasta milițianului...”. Numai opinia bună ce-o au despre ei și, poate, minima decență îi oprește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atunci - una dintre acuze era că-l răspândeam printre colegii mei pe „reacționarul, idealistul” Platon, unii dintre colegi - foști activiști „la Canal”, șefi de cadre, viitori securiști gravi și plini de răspundere, jigniți „literalmente” de acel tinerel cam zevzec, cam hahaleră, lipsit evident de „simțul realității”... Aveam, după cum se vede, aproape toate motivele de a fi „deziluzionat” de lume, de „realitate”, dar, cum spuneam, Îmi lipsea eleganța necesară, curajul (?!Ă, aș zice chiar farmecul unui gest potrivit cu vârsta mea de adolescent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rege, o privește cu dispreț, propria mamă, împărăteasa Maria Tereza, îi cere, în numele alianței franco-austriece, să depună mai mult efort pentru a-și inspira soțul. Cu ditamai farsa jucîndu-se noapte de noapte în dormitorul regal și cu atîtea cutre și hahalere aristocrate pe margini, aceasta e partea cea mai simpatică a filmului. După care regina începe să petreacă : șampania curge zi și noapte, proliferează modelele fantastice de pantofi, prăjituri, căței și coafuri, din dragostea ei pentru viața la țară se naște
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ai venit aici?!... Am descuiat ușa, am deschis-o și, fără alte vorbe, doar printr-un gest politicos, am invitat-o să iasă. Am mai făcut o dată o imprudență: l-am invitat la mine pe inginerul Prunaru, un fel de hahaleră cu studii superioare. Am stat de vorbă ca doi colegi și l-am servit cu o vodcă. A treia zi după asta, știau toți din secție că la mine femeile vin gîrlă, iar băutura stă în rafturi, pe sortimente, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
istorie vă rog să-mi spuneți și mie, unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac și jumătate de ocupație turcească totală, Budapesta este eliberată, în sfârșit, de armatele imperiale austriece? Oare ar trebui să le aducem aminte acestor hahalere, care azi calomniază România cu atâta rușine, faptul penibil, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta și din Ungaria, nu a existat nici măcar un combatant ungur! Măcar unul de leac. Deci acum este un fapt cunoscut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
observat cum fenomenul acesta de autoevaluare și autovalorizare (unii insinuează că e fenomenul de urcare a scroafei în copac!) capătă din ce în ce mai mult amploare. Și dacă măcar ar exista ca o stare de fapt inofensivă, nu ar fi nimic, dar o hahaleră după ce s-a autoevaluat, că el e o mare sculă pe bascula contemporană și dacă și nevastă-sa declară public, chiar în scris că avem de-a face cu un geniu, dracul ne-a luat. Individul cu pricina încearcă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dinadinsul în gârba noastră, cum zice românul, îl dai afară pe ușă, el intră pe fereastră, numai și numai ca să recunoști și tu că într-adevăr este un geniu, să-l iei în seamă și să îl tratezi ca atare. Hahalera respectivă a observat încă din fașă, că nu se dau diplome de genial pe nicăieri și de aceea a născocit altceva. Ca urmare a hotărât neabătut, că musai este să se facă doctor. Nu din cei cu siringa, fiindcă un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acest lucru, deoarece există și oameni de bună credință care nu au avut posibilități la vremea lor ca să facă o facultate și o fac mai târziu, dar o fac temeinic fără nici un rabat de la actul de pregătire. Dar la hahaleră nu asta contează ci să ia diploma și dacă se poate să mai ia încă una, fiindcă după părerea lui, un geniu trebuie să aibă cel puțin două facultăți. Apoi urmează goana după doctorat prin orice mijloace. Până se vede
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]