126 matches
-
ce se Întâmplă, da’ ne lăsa În pace... Nu mai țineți minte cum Îl chema pe acesta? Nu-mi aduc aminte! Habar n-am. Da’ la Început am crezut că-i o brută extraordinară, mai ales că era și-un haidamac, destul de mare, solid, și arăta că-i foarte rău, dar nu era chiar așa, că și-ntr-un bolid din ăsta, așa mare, exista un suflet totuși, puțin mai bun. E interesant ce mi-ați spus. Și spovedaniile cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În permanență, când mă ducea la anchetă aveam ochelari de ăia de tablă să nu văd, da’, dacă Îi mai mișcam puțin ochelarii, puteam să trag cu coada ochiului cumva. Și am văzut că eram păzit de un plutonier, un haidamac, și o femeie, tot plutonier... Îi auzeam mereu vorbind În zona aia a mea... Într-o zi Însă observ că mâncarea care mi-o dau avea un gust... Și probabil că mi-a mai pus și a doua zi, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tălpi și praful de talc care plutea prin aer și-ți făcea mâna fină. Împreună cu acești fanfaroni care abia așteptau să vadă dacă e rost de trozneală, viitorul material uman pentru găști, hoți de automobile, spărgători, bătăuși cu mâna grea, haidamaci însărcinați cu ordinea, găinari plini de ambiția de-a deveni mahări ai lumii interlope, cowboy de cartier cu favoriți Jack Horn ce coborau până în josul fălcii, absolvenți de facultate, cartofori de trei lei și pungași obscuri, pugiliști, băieți de „serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
masă de corpuri venind din direcția spălătoriei; erau câțiva oameni care se luptau cu mulțimea, împingând femeile la o parte, și toată camera s-a dezlănțuit. Tocmai când începusem să îmi dau seama că ăștia erau reprezentantul sindicatului rival cu haidamacii lui, cineva m-a înhățat pe la spate, m-a smuls de pe butoi și mi-a tras un pumn în ochi și în nas. Imediat m-a podidit sângele. Tipul cu un nas coroiat ca de indian a călcat pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a băgat mâna în buzunar și mi-a scos batista. Malaci nenorociți! Nu-ți face griji, scumpule. Dă capul pe spate. Acum eram înconjurat de un cerc de femei care mă păzeau, adunate cu toatele în jurul butoiului răsturnat. Când unul din haidamaci a încercat să se dea la mine, unele din ele s-au aruncat spre el. Câteva apucaseră foarfeci, cuțite, polonice pentru săpun, așa că reprezentantul de la celălalt sindicat și-a chemat gorilele, care s-au strâns în jurul lui, un tip mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
oameni, de ambele părți ale străzii, „lovind În evacuați, au bătut, au Înjosit și chiar i-au jefuit”: „Cum am ieșit din curte am fost Întâmpinați de un potop de strigăte și vociferări, huiduieli și amenințări de către o anumită lume, haidamaci, masați de-a lungul gării... Pe strada ce duce la vale spre gară mulțimea nu s’a mai putut abține și atunci fiecare Înarmat cu ce avea În mână, un retevei, o coadă de mătură, o doagă de butoi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
copil mic, Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul! Dați-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de ani atârna, bineînțeles! o altă sticlă, umplută cu o licoare de o nuanță superbă, galben-pai. Măi...! Un puțoi de secărică! Moartea și învierea lu' Silică! comite Poetul, siderat, o altă rimă involuntară. Scorobetele de pe prag, îi știe bine gusturile haidamacului! Șah mat! Drăcia drăciilor! admite și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu' la priză! îl ponegrește și Vierme. Iar Sile, pare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-n parte, printre brazdele mormintelor înghesuite unele în altele, peste lănțuge, peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă sau din fier forjat. În secunda cinci, Iulică este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și hârâia când răsufla. Avea, Însă, pe chip o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o primise de la haidamacii directorului se cerea pedepsită cum se cuvenea. Mucosul, slăbănog și cu ochii umflați, s-a așezat picior peste picior la masa celor mari, și-a turnat un pahar cu vin, a băut, cumpătat, numai jumătate, și-a aprins o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prima seară la internatul școlii de meserii, elevii mai mari tăbărâseră pe el, Îl țintuiseră cu fața În jos. De spaimă nu putea nici să urle. Când Îi dăduseră pantalonii jos, Începuse să se zbată și să clatine mușuroiul de haidamaci din spinare. Îi puseseră un prosop pe buci și unul dintre ei mușcase cu sălbăticie. Zăcuse, aiurise din pricina fierbințelii, locul mușcăturii se umflase și scotea puroi de sub piele. De la infirmerie Îl trimiseseră la un spital unde Îi tăiaseră rana, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi trebuit să ducă la creșterea rolului slavilor, cel puțin până la venirea pecenegilor, timp de aproape 100 de ani, însă, dimpotrivă, elementul care se afirmă politic, conform documentelor istorice, este cel românesc. Slavul dezarmat nu poate fi decât un „haidamac” cu sau fără balalaică, care duce dorul stepelor nesfârșite cu sălcii și mesteceni. Printre multe altele datorate slavilor din coabitarea slavo- română, le datorăm, în primul rând, pentru chiar secolele VII - VIII, lipsa prejudecăților în legătură cu proprietatea, cu averea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
termenului-atribut cazurile: • nominativ 43: „Este un conifer cu lemn foarte prețios, întâlnit foarte mult în munții Alpi...” (Flori, 9), „Și câte și mai câte nu cânta Mihai lăutarul din gură și din scripca sa răsunătoare.” (I. Creangă, 72), „Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb.” (E. Barbu, 253) • genitiv: „În șir, răspunde Ruben, poți să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bușon, ciocomengă, fermoar, mijă, ocarină, zotcă, malaxor, muștiuc Marafeți = bani. Similar: lovele, biștari, mălai, pitaci, arginți, boabe, mardei, țechini, firfirici, copeici Marcă = deținutul cel mai temut în celulă Mascat = membru al forțelor de intervenție, care poartă masca pe față. Similar: haidamac Miserupist = indiferent. Similar: rece, fără grețuri Mustărie = afacere cu obiecte interzise. Similar: manevră, mișculație, cioacă, fușăraie, învîrteală, șmen, a da drumul la tramvai Nasol = urît; cuvînt inspirat de deformația nazală a cuiva Nasulie = gafă. Similar: a călca pe bec Oale
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
întrebările declanșează replici memorabile. Monahul de la Rohia analizează câteva poeme propuse de S. (din Eminescu, Esenin, Trakl ș.a.), caracterizează aforistic personalități românești și universale, definește strălucit virtuți și păcate ale lumii contemporane, se arată înspăimântat de anul 2000 („triumful haimanalelor, haidamacilor, teroriștilor, fanatismului individualist”). Câteva microeseuri despre literatura contemporană și despre personalitățile zilei, fine disociații în câmpul valorilor etice și estetice completează „lumea” acestui dialog, a cărui definiție poate fi libertatea de spirit. Ceea ce explică și dispariția fără urmă a unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
luni și ai să pleci acasă; dacă nu, înfunzi pușcăria!" Dom'le, eu n-am făcut nimic, nu pot să spun ceea ce n-am făcut". "Ahaaaa, deci nu vrei să înțelegi!" Au ieșit, au închis ușa și au intrat doi haidamaci care m-au luat la bătaie fără niciun fel de chestiune. Bătaie, bătaie. Aveau o vergea, te dezbrăcau, te făceau covrig și te băteau la tălpi. La tălpi era bătaia, la testicole mai puțin, dar m-au lovit și aici
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ce se întâmplă, da’ ne lăsa în pace... Nu mai țineți minte cum îl chema pe acesta? Nu-mi aduc aminte! Habar n-am. Da’ la început am crezut că-i o brută extraordinară, mai ales că era și-un haidamac, destul de mare, solid, și arăta că-i foarte rău, dar nu era chiar așa, că și-ntr-un bolid din ăsta așa mare exista un suflet, totuși, puțin mai bun. E interesant ce mi-ați spus. Și spovedaniile cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
În permanență când mă ducea la anchetă aveam ochelari de ăia de tablă să nu văd, da’ dacă îi mai mișcam puțini ochelarii, puteam să trag cu coada ochiului cumva. Și am văzut că eram păzit de un plutonier, un haidamac, și o femeie, tot plutonier... Îi auzeam mereu vorbind în zona aia a mea... Într-o zi, însă, observ că mâncarea care mi-o dau avea un gust... Și probabil că mi-a’ mai pus și a doua zi, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
VIII. 16. Aurel Leon, Cămăruț: ultima expoziție, în ―Cronica, anul XVI, nr. 47 (825) din 20 noiembrie 1981. CRONOLOGIE 1904 La 8 noiembrie, se naște în comuna Liteni, județul Suceava, Mihai Cămăruț din părinții Costache Cămăruț și Elena Cămăruț, născută Haidamac. 1911-1925 Urmează cursurile gimnaziului din comuna Liteni și cursurile Școlii Normale „Vasile Lupu din Iași. 1925-1930 Studiază la Școala de arte frumoase din Iași, la clasele profesorilor Gheorghe Popovici și Octav Băncilă. 1931-1932 Este profesor de desen la Școala normală
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
slabe, cum tot moda pretinde, și de o nerușinare totală. (De altfel "rușinarea" a căpătat un alt înțeles, legat mai mult de sărăcie, de criterii de viață conform cărora bogăția este virtutea unică.) Și tot așa, tot "centrul": tipi jegosi, haidamaci cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune, țopârlani, lungani cu capete rase și noduroase, microcefali cu geci soioase, băieți scuipând ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Front. Mi-amintesc ce caraghios era Tovarășul Take - nome de guerre, de ilegalist comunist -, când intra în marea sală de conferințe de la Intercontinental. Scund și cam rotofei, cu teniși în picioare și cu cască metalică pe cap, gardat, de patru haidamaci cu kalașnikovuri, pășea eroic, țanțoș, de parcă tocmai venea de pe front, la conferința de presă cu jurnaliștii români și străini ; era purtătorul de cuvânt al FSN-ului. Dacă n-ar fi murit atâția oameni nevinovați, zău că am fi crezut că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de Îndârjit eram, a coborât din nou ca să‑l cheme pe doctor de la telefonul proprietăresei. Locuia la cinci minute de noi. Fără să protesteze că fusese trezit din somn, mi‑a vârât o lanternă În gât și În ochi. Doi haidamaci În uniforme de infirmieri umpleau acum cadrul ușii, ținând În mâini o targă pliantă. Cei doi negri În halate albe tocmai Începuseră să desfacă targa pe podea, când i‑am oprit strigându‑le: - Nu mă duc nicăieri! Rosamund a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
țepuirea adversarului, lăsându-l lefter decât înțeparea lui cu o lovitură de spadă în numele mai știu eu căror principii etice, care erau la modă pe timpul bunicilor lor. Iar dacă adversarul mai face „gât”, se pot folosi în mod eficient niște haidamaci plătiți înarmați cu bâte americane de import, sau chiar din pădurile noastre de fagi, câți or mai fi rămas de pe urma exploatării nesimțite din ultimii douăzeci de ani. Mi-a stârnit ieri nostalgia filmelor de altădată vederea în programul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Au dat probabil ordin României literare să ne atace pentru că noi spunem că e cea mai bună revistă. Dacă cred că vom cădea într-o capcană atât de grosolană, se înșală"145. "Cățea", "Mata-Hari cu mustăți", "papă al exilului", "meteci", "haidamaci" sunt doar câteva din injuriile adunate de la Arthur Silvestri, Eugen Barbu, Lăncrănjan, Căprariu. Curtenii își fac un nume când atacă personalitățile din exil. Dacă adaugă la activitatea lor texte de preamărire, atunci succesul le este garantat. Oricine se poate întreba
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de bîlci, să văd cine o să-mi mai cadă în cursă, înghițind gogoașa că aș fi doar un băiețaș cuminte, în vîrstă de nouă ani. Mă aștept să întîmpin niște adulți sobri și, cînd colo, dau peste o haită de haidamaci cu cizme înalte și plete nețesălate. în frunte, gagica lui Carlton, într-un costum confecționat în întregime din franjuri. - Bună, Bobby, îmi spune ea plină de emfază. Fata vine din New York și e mult mai emancipată decît localnicele noastre. Îi
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]