299 matches
-
deoarece Caragiale a fost cel mai muzical. Arta este formă pură. Rezistă cel mai bine cea mai puțin poluată de conținut. Radu Sergiu Ruba: „Dacă n-ar fi fost ăsta, declară un cetățean al urbei, azi ne-am numi tot Haimanale.” Există importanță și există valoare. Ce a modificat scriitorul în literatura locului, ce este el. Perspectivă istorică, perspectivă critică. Necesară, perspectiva istorică este rece. Vede în scriitor un jucător de șah. Și încă ceva. Unii, ca Nicolae, ca Țepe, observă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
îmi plac oamenii care fac judecăți. Cei care fac silogisme sunt, față de adevăr, cum sunt curcile alea care se încurcă printre popice. NAPOLEON El face adevărata istorie a Revoluției franceze. Un om care a refăcut ordinea naturală, punând parul pe haimanalele de pe uliță. Când a fost întrebat cum își explică intrarea armatelor sale în Țările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Franței se opinteau la ele zadarnic, Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Franței, ci ideile revoluționare de pe drapel
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Parcă-ai fi străin, nu?! Ce vorbești domnule? Se poate să spui asemenea absurdități?! Acolo unde nu e moral, acolo e corupție! Guvern de bandiți! Îți place ce fac mizerabilii!? Ce citești porcăria aia, domnule? Ești un mișel! Destrăbălați, derbedei, haimanale! Te opresc, măgarule! Ba al dumitale, mojico! Amice, ești idiot! Murdar! Curat murdar! 8. Intră Rică, în uniformă de sergent de gardă civică sau vardist. Fluieră cu un fluier și grupul tace. Mai fluieră odată, grupul se retrage din gradene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aliniază. Mai fluieră o dată și toți fac la dreapta scurt, rămîn înșirați. Mai trage un șuierat. Toți rămîn drepți. Rică vine și-i interpelează militărește. RICĂ: Dar adicătele, ce poftiți dv.? Adicătele cum o ieși o ceată de dalauci, de haimanale de-ale dvs. în uliță cu reteveiul, guvernul... (vine spre public și se adresează publicului cu aroganță și dispreț) Dumneavoastră, oamenii inteligenți sînteți de vină, fiindcă stați indiferenți. Ia să fi mers dumneata cu mine și cu dumnealor toți (arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
închisoarea. Nu mă mir. Era trăit în puf. Credeam că-i ești prieten, toți cei din St Jean îl consideră prieten, zise Thérèse. — Credeai prost. Cine-l cunoaște cu adevărat nu poate să-i fie prieten. Din copilărie era o haimana mică și fără suflet. N-avea pic de curaj. Îi era frică și de fete, zise Roche și începu să râdă. În mine avea încredere. M-a considerat prieten până am avut accidentul. După aceea nu mă putea suferi pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Aneta Duduleanu din Gaițele. Fiindcă am pomenit de afinități: ele Încep, cum am mai spus, cu Alecsandri (Chiriachița e chiar...Chirița! Iar Decebal, spunea M.Ghițulescu, e un Guliță din Muntenia; iar numele latine Traian, Decebal, Dacia - se trag din Haimanaua bardului de la Mircești). Mai găsim asemănări cu temele și personajele pieselor lui M.Sebastian, Al.Kirițescu, M.Ștefănescu, V.Eftimiu, Gh. Ciprian. Tudor Mușatescu rămîne modern, actual, plăcut la lectură și agreabil de urmărit pe scenă. A creat roluri nemuritoare
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cea de poimâine. Așa că mă chiteam că mi-i mai face bine o dată cu carul dumnitale. Boi am eu, grâu și păpușoi au alții... ANISIA: Mai taci, Anisie, dacă poți! Bărbate, toate ca toate, da' carul nostru a ajuns chiar de haimana. Spune-mi, rogu-te, trece săptămâna fără să aibă cumnatul Dănilă nevoie de car? Ba s-aducă lemne din pădure, ba căpiți din țarină, ba să meargă la moară, ba multe de toate. Și dă-i la deal, dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la baie. Ce înfățișare avea oare umbra ei pe peretele umed al băii? Senzuală și plină de promisiuni, fără doar și poate. Într-un cuvânt, alegerea târfei nu-mi plăcu de astă dată: bătrânul negustor de mărunțișuri nu era o haimana vulgară și insipidă de genul amatorilor de femei desfrânate și proaste. Suferințele și nenorocirile sedimentate în straturi pe fața sa, dezgustul pe care-l inspira persoana sa îi confereau, fără să fie poate conștient de asta, aparența unui fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cârpiți de somn, problema este că societatea și-a luat mânuța ei grăsună de pe noi, și ne-a lăsat de izbeliște sub cerul liber, ciuguliți de păsări sălbatice și ocărâți de oameni fără inimă. -Pentru că suntem niște nimeni, niște haimanale periculoase și josnice, cărora li se scurg ochii numai după lucruri rele, puchinoși care umblă hai-hui prin lume, murdărind bolta Înstelată cu cele mai vulgare cuvinte... -Nici chiar așa! Vorbești despre noi ca despre niște borfași de rând și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dau trei goluri pe minut dacă vreau, bă, îi bag în mă-sa, hai noroc... Dar acum, pe teren, era destul de amărât. Ceva nu era în regulă cu echipa lui, știa atâta lucru. Și din cauza cui? Un mucos nenorocit, o haimana, o caricatură de fotbalist. - Bă Mihnea bă, ce căcat joci, bă, că te rup, ține-l pe Căciuleasa ăla de pulă dacă trebuie, da’ vezi că... îi zise sărmanului mijlocaș, care dădu din umeri neputincios și scoase mingea fără vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai urâte... Puștiul pleacă hotărât, mă apropii și eu curios. Trece prin fața gardului, se uită, încă nu e sigur, parcă nu... măsoară, mai trece o dată, se oprește și-ntinde buchețelele. - De la nenea ăla cu geantă pe umăr... Trebuie să recunosc, haimanaua are ochi. Fata e chiar hâdă, gălbejită, căloasă, cu șuvițe platinate, cu rădăcina ca pana corbului. Are-un cap mare, c-o gură parcă plantată din greșeală pe față. O salut cu două degete, de la distanță, și-o iau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mântuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vânturau de colo‑acolo, câte unul, câte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catârii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vâlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (când propovăduitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înainte de a pleca la război. Încă își mai făcea iluzii deșarte că, la o adică, merge. În fața școlii, în stradă, cîțiva copii, cam nespălați, ce-i drept, jucau un fotbal improvizat, dar îndrăcit. Doamna directoare strigă autoritar: Plecați de aici, haimanalelor! Hai, repejor! Viitorii vagabonzi erau încă nealterați de răutatea lumii și s-au retras vreo 5-10 metri mai la dreapta. Plecați, am spus. Vreți să vin la voi? Pesemne că lucrul acesta nu era dorit de micii răufăcători în devenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ospitaliera propoziție: Ce te holbezi, băi dobitocule? La o astfel de interpelare nu poți decît să răspunzi pașnic: Vă rog să mă scuzați, căutam familia Frasin. Vezi să nu dai peste ciomagul meu din frasin. Hai, vezi-ți de drum, haimanaua dracului. Plin de rușine, ori faci stînga-împrejur (sau dreapta-împrejur, că ajungi în aceeași poziție), ori pleci spre drumeagul care se termină sus, hăt în deal, în viile nu știu cui. Dacă apuci spre deal, vei fi acompaniat de lătratul a fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
masa, și eu ce să fac?! Și uite ce murdar ești! Ce-o să zică mama când te vede?!" Hm! mi-am spus. Scapă ușor, pe mine taică-meu m-ar fi pocnit deja, urlând de-ar fi auzit tot satul: "Haimana ce ești! Spală-te și treci la treabă! Nu mănânci până nu-ți termini treaba! Să te înveți minte! Te-ai înhăitat cu toți derbedeii, pușlama ce ești! Ce, avem noi timp de joacă?!" Dar tatăl lui văd că stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul revenirii sale de la cursuri. Sorina dragă! Vezi că eticheta de haimana și depravată este incompatibilă pe lângă cuvântul mamă! Și asta cu atât mai mult când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul revenirii sale de la cursuri. Sorina dragă! Vezi că eticheta de haimana și depravată este incompatibilă pe lângă cuvântul mamă! Și asta cu atât mai mult când afirmația vine din partea fiicei sale! I-adevărat! Dar ea mi-a suflat prietenul care zicea că are gânduri serioase... Ce gânduri serioase, Sorina? Atunci cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
panaramă" (zoso.ro, 6.01.2009). Mai frecventă este utilizarea ca epitet injurios - nu dintre cele mai grave - pentru o persoană: cel care stârnește râsul e disprețuit, dar cu o anume îngăduință. Cuvântul intră, astfel, în construcții de tipul "prostul/haimanaua de cutare": "panaramă de antrenor" (dinamovisti.mysport.ro, 12.09.2008); "M. I. a declarat că Z. nu va primi nici un ban de la F.C. Timișoara și a precizat că italianul este o panaramă de om" (fanatik.ro). La singular, probabil
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
barbut e un termen de argou, incluzându-l în lista sa alături de derivatele barbugiu și barbutar. În reportajele interbelice ale lui F. Brunea-Fox, termenul apărea - alături de babaroasa - în contextul investigării lumii marginale: "Dumneata, ditamai plutonier? La barbut? La babaroasa! Cu haimanalele!" (Brunea-Fox, 1979: 285); "Un alt biliard mai mic ce se poate transforma (...) în mobilă pentru barbut și babaroasa" (id. 1985: 138). Lexicul barbutului cuprinde în primul rând diferitele denumiri familiar-argotice ale zarurilor, apoi termenii speciali legați de situațiile de joc
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
cu gradul de sublocotenent în rezervă, Mihai Aspru e recunoscător războiului care, vrând-nevrând, l-a „cules de pe drumuri”. O rapidă privire retrospectivă se impune de la bun început: „Dar înainte de a porni într-aci, nu eram decât pur și simplu o haimana, un vagabond. Am fugit de-acasă, mai degrabă de la școală, din clasa a patra de liceu, dar am fugit, se cheamă, de sub scutul și autoritatea părinților, cu mulți ani în urmă.” Confesiunea, punctată de note săltărețe, dă „la”-ul diapazonului
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
la „pretins prinț”, „ins care se crede prinț”), dar și pe conotațiile balcanice ale termenului (asocierea cu alte turcisme din sfera corupției și a decăderii) și chiar pe forma feminină, care intensifică valoarea negativă a insultelor aplicate cu precădere bărbaților (haimana, lichea, hahaleră etc.). Cred că termenul nu și-a epuizat niciodată potențialul ironic, chiar dacă dicționarele noastre moderne (DEX, DU, DEXI) îl înregistrează, sec, între arhaisme (și Emil Suciu, în Influența turcă asupra limbii române, II, Dicționarul cuvintelor românești de origine
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
poetul a fost un antiliberal indomptabil, atacurile lui căpătând nu o dată accente pamfletare. Simona Cioculescu explică obiectiv idiosincrazia lui față de lumea liberală, care e cea din Scrisoarea III. Pentru el, clasa mijlocie, creată de liberali, era alcătuită din "caraghioși și haimanale, oameni a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală". Poetul era totuși conștient de necesitatea ei, dar văzută ca o clasă productivă, și nu una parazitară. Un alt mare clasic, despre care scria în câteva
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
îmi plac oamenii care fac judecăți. Cei care fac silogisme sunt față de adevăr, cum sunt curcile alea care se încurcă printre popice. 71. Napoleon face adevărata istorie a Revoluției franceze. Un om care a refăcut ordinea naturală, punând parul pe haimanalele de pe uliță. Când a fost întrebat cum își explică intrarea armatelor sale în Țările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Franței se opinteau la ele zadarnic, Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Franței, ci ideile revoluționare de pe drapel
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
dar derbedeu, vezi, sânul meu e ca o lună plină și tremură când îl atingi, ca o felină, te uită în ochii mei, nu-ți fie teamă și vino de mă mușcă, să-mi lași rană, fi derbedeu, golan, fi haimana vino de mă pătrunde,că în codrii luna-i stea, de vrei mă ai, sunt doar un vânt sunt adierea ta de neînfrânt, te culcă în pat, e așternutul nou și vino sunt a ta, sunt fata din tablou, stinge
FATA DIN TABLOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383834_a_385163]
-
pentru vremurile ce vor veni. Pașa din Vidin, recunoscut și de sultan de data aceasta, recunoștință ce o plătea cu vârf și îndesat, atinge zenitul său istoric, vorbindu-se despre el în fel și chip; de la aventurier la învățat, de la haimana și fanatic la diplomat și vizionar, când complexat și labil, când puternic și răzbunător. A fost doar un meteorit otoman. Sfârșitul lui și-al pașalâcului său se trage de la iataganul celui mai mare haiduc oltean, Iancu Jianu. Întâi, într-o
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]