26,356 matches
-
Dar, dincolo de generalități, ar fi fost bine să se ia atitudine față de cele ce sunt numite în articol „vestimentațiile prăfoase, învechite, conformiste“. De pildă, cănd oare se va termina cu opresiunea modei blugilor, care nu ar trebui admiși decât că haine de lucru, la strung sau la șantier. Și adidașii intra în aceiași categorie de încălțări lipsite de gust, inacceptabile pentru oricine vine în vizită sau lucrează într-o instituție. Dar purtatul cravatei ? De ce oare în occident toți funcționarii sunt obligați
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
adidașii intra în aceiași categorie de încălțări lipsite de gust, inacceptabile pentru oricine vine în vizită sau lucrează într-o instituție. Dar purtatul cravatei ? De ce oare în occident toți funcționarii sunt obligați să poarte camase albă scrobita și cravată, cu haine de culoare închisă, chiar și în timpul verii ? Dar la femei, până unde este acceptabil decolteul larg și aerisirea buricului ? O temă distinctă ar putea fi coafura, ce ține și ea de grija pentru aspect, arătând caracterul omului. La bărbați, o
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
întreg, căci uneori numai o adiere de parfum ordinar e suficient pentru a te lămuri asupra nivelului de cultură a celui ce l-a folosit... Icsulescu Știam eu că pînă la urmă,o să dai cep chintesentialitatii, vorbindu-ne puțin de HAINE! Bineînțeles, cînd vrei să salvezi lumea prin marxism, un amănunt atît de important, nu poate fi ignorat. Doar n-o să ne-apuce echitatea și fericirea colectivă, goi sau, mai rău, îmbrăcați prost! Așa că, revoluția vestimentară fiind adevăratul preambul al transfigurării
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
trece, cine nu-i cu tine e contra ta, dușmanul ideologic îl demonizezi atribuindu-i vorbe spuse și nespuse (pentru a-l încadra în șablonul dușmanului de clasă). Evident ca să aperi poporul, timpit de comuniști și exploatat de corporatiști. Da, haină, gesturile, vorba sunt expresii ale persoanei. Unele mesaje sunt evidente, altele mai subtile. Uneori poți alege, alteori nu. Cînd haină, gesturile și vorba devin norme obligatorii, atunci ele exprimă cultură instituțiilor. Cine ți-a imprimat cindva ideea că a vină
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
a-l încadra în șablonul dușmanului de clasă). Evident ca să aperi poporul, timpit de comuniști și exploatat de corporatiști. Da, haină, gesturile, vorba sunt expresii ale persoanei. Unele mesaje sunt evidente, altele mai subtile. Uneori poți alege, alteori nu. Cînd haină, gesturile și vorba devin norme obligatorii, atunci ele exprimă cultură instituțiilor. Cine ți-a imprimat cindva ideea că a vină marxiști dă bine, a uitat să iți spună și că subiectul s-a fumat. Haină mesajelor tale cu Mao, Coreea
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
poți alege, alteori nu. Cînd haină, gesturile și vorba devin norme obligatorii, atunci ele exprimă cultură instituțiilor. Cine ți-a imprimat cindva ideea că a vină marxiști dă bine, a uitat să iți spună și că subiectul s-a fumat. Haină mesajelor tale cu Mao, Coreea e tare ponosita. Tu ai spus (v. Delta)că e mai bine să ai “idei puține și fixe”. După tine s-a luat un anonim să spună că e mai bine cu “o idee , dar
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
jucate identic, ci și condiționate de acelasi stimul (numele unei cunoștințe, scuzele unui funcționar etc). Pentru că sunt benigne, prietenii nu ne vorbesc niciodată de aceste mini-telenovele condiționate în care jucăm sau, când o fac, au grijă să le îmbrace în haină ieftină a brandingului personal: «n-ai mai fi tu dacă n-ai face mereu așa»... În mintea celor care gândesc astfel, măsura oamenilor e dată, ca în cazul câinelui lui Pavlov, de abilitatea de a urma un traseu reflex. Dacă
Extra-optiunea toamnei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83046_a_84371]
-
de altă parte, îmi transmitea toată vină/ jenă cu care îl pronunța mamaia. Nu era un cuvant bun, emoțional vorbind. Mamaia a fost o fată frumoasă și harnica din Bărăgan, care s-a măritat în București. Emanciparea auto-indusa a inclus haine făcute la croitoreasa și adoptarea unui limbaj adecvat, de doamna. Tataia a fost mândru să o țină acasă, dar, fiind mai hâtru, îl amuză teribil că ea se dorea mai doamna decât era; ca dovadă, îi spunea Madam Kennedy. Îmi
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
Am fost în Est. Nu există marxism.” (parafrază la Gagarin). 11. Marxismul religizant este un instrument de manipulare în mină celor săraci, care le permite să-și aline nefericirea prin reducerea sărăciei relative (parafrază la DB). 12. Ideile sunt că hainele, nu le schimbi în timpul discuției. După, se poate! (lui AP). Cînd vom vedea la TVR1 astfel de dezbateri? Pt dl (sau tovul) Icsulescu: într-adevăr, Isus ar putea fi considerat comunist - sau, mă rog, proto-comunist; dar ce va face să
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
facă povestea cu legenda superfluă, absolut inutilă lecturii. Majestatea Sa e tiranul, dictatorul absolut care se vrea din ce în ce mai mare, în sensul propriu al cuvîntului, așa că supușii săi măsluiesc "metrul etalon", micșorîndu-l în fiecare zi cu cîțiva centimetri, și-i fac haine tot mai largi, care ajung să-l țină legat de tron. Ultimul împărat e la fel de "apocaliptică" precum Macbett-ul lui Eugen Ionescu, cu care are în comun nu numai tema dictatorului, dar și pe cea a familiei, moștenire pervertită din dramele
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
l-am văzut prima oară în carne și oase. înalt, impunător, degaja o distincție aproape inexplicabilă. La orice oră din zi, te primea, la el acasă, în costum și cravată. Rareori l-am văzut cu o jachetă de lînă în loc de haină. în particular, ca și în public, era deferent, chiar ceremonios, neținînd cont de deosebirile de vîrstă ori de reputație. Trata la fel pe toată lumea, incapabil să jignească, fie și numai prin neatenție ori impolitețe. Pe scurt, era un domn. Mulți
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
stînd în valoarea și în bogăția acestora, tipologia rămîne mereu aceeași, iar funcția este și ea neschimbată. Fie el bogat sau sărac, tînărul primește același pămînt, chiar dacă unul înseamnă moșii vaste, iar altul doar cîteva pogoane, după cum primește și aceeași haină, indiferent că una este de samur, iar alta din piele de oaie. Ceea ce diferă în aceste cazuri nu este esența și valoarea de întrebuințare, ci doar stricta valoare intrinsecă. Acest fapt dovedește un lucru esențial, și anume acela că la
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt solid sub picioare și, dacă el ținea la lucrurile tradiționale, demodate, ea era gata să se supună fără să crîcnească, așa încît menținea curățenie lună în cocioabă, hainele familiei erau curate, copiii hrăniți și îmbăiați, iar cînd venea seara acasă, John Poe găsea mîncare caldă pe masă și, cum el avusese dreptate în legătură cu copiii, Hellen s-a dus la oraș și și-a făcut operația necesară, așa încît
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
ar fi existat într-adevăr un monstru al pădurii, acesta ar fi aplaudat-o. După ce și-a picurat inima în cîntec, s-a culcat pe o moviliță de pămînt, deși știa bine că va fi dojenită pentru că și-a murdărit hainele, și a adormit; s-a trezit cu o tresărire, văzînd că se întunecase, și a luat-o la fugă, dar cînd a ajuns acasă a constatat că ar mai fi putut întîrzia, deoarece toți ai casei erau morți. Copiii fuseseră
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
îl vede cum crește,/ cum ia ființă, are părul și ochii poetului,/ are buzele, pieptul și picioarele lui.// Bîlbîind ca un copil/ prins într-un moment delicat,/ îi șoptește poemului la ureche,/ ceva numai de ei auzit.// îl îmbracă în haine de sărbătoare,/ îi dă în mînă o lumînare/ și pornește printre oameni,/ de-a lungul cetății cu el de mînă.// Intră în biserică,/ îi aprinde lumînarea/ și spune:/ ia aminte la ziua aceasta!" (Sacrificiu). Explicabil, poeta exersează pe claviatura unor
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
mantalei. Să stăm puțin și să cugetăm. Cînd unui om îmbrăcat în palton i se face cald, se descheie la palton. Dacă i se face și mai cald, leapădă paltonul. Dacă tot nu s-a răcorit, se descheie și la haină, lăsînd astfel să i se vadă vesta. A te descheia însă și la palton, și la haină, fără a-l fi lepădat mai întîi pe primul, nu se poate întîmpla decît într-un singur caz: atunci cînd vii nădușit de la
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
se descheie la palton. Dacă i se face și mai cald, leapădă paltonul. Dacă tot nu s-a răcorit, se descheie și la haină, lăsînd astfel să i se vadă vesta. A te descheia însă și la palton, și la haină, fără a-l fi lepădat mai întîi pe primul, nu se poate întîmpla decît într-un singur caz: atunci cînd vii nădușit de la chef și ai cam pierdut numărul paharelor. Boris Caragea l-a înfățișat pe Lenin într-o astfel
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
imperceptibil: "în micile localități doar câteva versuri/ ar putea schimba lucrurile." Mai exista la Ioan Vieru și nostalgia puternică a spațiilor și timpurilor interioare, miraculoase, sacre, reificate, astăzi transformate: "nu ne vom recunoaște decât la festivalurile/ despre arta trăirii/ cu haine groase vom traversa frumusețea fără lupi/ magii și-au însușit puterea barbarilor." O poezie a liniștii, a trecutului și a copilăriei despre care Miguel de Unamuno scria la rându-i: "Mă întorc la tine, copilăria mea, precum Anteu se reîntoarce
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
Povestitor la fel de mult ca asemănarea portretului cu Pașadia. Pentru a ne reprezenta corect scena trebuie să vedem două personaje aproape identice. Unul mai tînăr, cum repede observă Povestitorul. Și o altă diferență, oarecum simetrică. Cel de dincoace de portret poartă haine europene - nemțești li se spunea totdeauna în epocă, însă Mateiu Caragiale nu folosește niciodată cuvîntul - și un nume oriental. Celui de dincolo de portret, îmbrăcat în "urîtul port boieresc de acum o sută de ani", i se atribuie un nume cu
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
decît vor Pașadia sau Povestitorul. Pe acesta din urmă îl putea uimi, în întîlnirea cu portretul străbunicului, contrastul dintre nume și costumul boieresc levantin, cam același peste tot în Balcani la începutul secolului al XIX-lea. Un occidental îmbrăcat în haine levantine, fie și fugar dornic să se ascundă în aceste părți, e un lucru destul de rar. Din ce motiv anume, ne lămurește disprețul Povestitorului față de portul primului dintre Măgureni. Uimirea cititorului ar putea fi și mai mare, căci el știe
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
că e vorba, de fapt, despre cel mai obișnuit clișeu care definește Balcanii - amestecul de nații: "Femeile ce slujiseră de matcă - greaca ursuză și sanchie clocindu-și cu gura încleștată lunga dambla între hîrdaiele de neramzi și de gazii, sîrba haină și dîrjă care, pe patul morții, scuipase grijania în barba popii și-și dase sufletul blestemîndu-și copiii, brașoveanca zăcașă și fățarnică roasă de schiros și de pizmă - înveninaseră mai mult acel sînge bolnav, îi sporiseră funesta zestre de racile și
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
balcanism. Și, cu sonoritatea unui singur cuvînt, Pașadia încearcă să păcălească soarta potrivnică și să-l nege: "Fu un Bergami." Și Povestitorul acceptă jocul: urît era portul boieresc de acum o sută de ani și "nimic balcanic" la Pașadia. Nu haina îl face pe om, nici firea trădată de chip sau povestea vieții, ci numele, așa că Pașadia încearcă cel mai comun dintre jocurile care păcălesc soarta potrivnică: schimbarea numelui. Jocurile lui Mateiu Caragiale sînt mai degrabă comune, decît ezoterice. Dar sînt
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
cîrlige de fum/ hălci de carne uscată aici lîngă pleoapa ta/ lîngă epiderma ta" (Falsitate). Ca și: "prin încăperi cu miros fracturat de sulfină/ clavir comprimat în rotunjimea cifrelor/ ne rotim printre ele pe lîngă muribunzii din varul pereților/ purtăm haine cu tivuri de ceară/ casele se vestejesc în vid devin oasele unui oraș mort" (ibidem). Ca și: "mîine va fi o zi/ ca o batistă tîrguită în strigătul călăilor" (ibidem). Astfel dezordinea, descompunerea, extincția capătă, ca la Arghezi, un sens
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
alte dimensiuni. Fără stridențe festivisto-bombastice. Creatorii-nucleu ai Teatrului Act învîrtesc cu har, vocație și inspirațiune ocheanul minunat al artei spectacolului. Privind în interiorul lui, vedem chipul acestei structuri atipice, compus și recompus în zeci de imagini colorate și vii, ca țesătura hainei lor de artiști.
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
atunci între vedete și oamenii obișnuiți. Bătăliile au fost și ele consemnate prin numărul de morți și pierderi de scuturi, lănci și cai. Dat fiind că și pe atunci exista ploaia și vîntul, înseamnă că oamenii nu umblau goi, deci hainele se confecționau cumva. Iar dacă locuințele nu aveau ferestre, fără îndoială că aveau uși. Și de aici poate începe totul." Cu alte cuvinte, metoda pare să fie aceea a scriitorului de romane istorice romanțate, cu plăcerea amănuntului, a detaliului de
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]