152 matches
-
Intrând în cortul domnului, Beauri îi spuse: “ești prins”. Mihai rosti un singur cuvânt: “ba”, si dădu să pună mâna pe sabie. În aceeași clipă însă, un valon îl împușca, un al doilea îi străpunse pieptul, alții îl loviră cu halebardele. Și astfel, printr-un asasinat mârșav, s-a încheiat scurtă și glorioasa carieră de domn și cuceritor a lui Mihai care a lăsat, totuși, în urmă, o imensă speranța: aceea că unirea celor trei țări românești e un fapt realizabil
Liviu Florian Jianu: Zece trădări din istoria României () [Corola-blog/BlogPost/339457_a_340786]
-
lupta chiar și de unul singur cu atacatorii săi. Era prea târziu. Un glonț pornit din muscheta unui soldat valon îl țintuiește pe loc. Imediat, un mercenar îi străpunge pieptul cu sulița, în timp ce mulțimea ucigașilor se repede asupra sa cu halebardele. Urmează un spectacol îngrozitor. Viteazul este hăcuit și batjocorit prin praful din fața cortului său. Trupul său gol este aruncat, iar capul, după ce îi este tăiat, este lăsat pradă câinilor și corbilor ce ar fi trecut pe acolo. Capul său este
NE-AM UITAT EROII ACESTEI GLII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340716_a_342045]
-
înmulțit păcatul,acolo harul s-a înmulțit și mai mult...” EVADARE DIN ZID Ningea ca-n basmele noastre. Străzile erau troienite și burgul dormea sub zăpadă. Mergeam pe trotuar cu nepoțica mea de mână. Era târziu și undeva, spre apus, halebarda lunii abia se întrezărea printr-o plasă de nori. - Bunicule! Vezi? Fulgii de zăpadă dansează în aer. Iar scama aceea de luna, care abia se mai vede, dispare în nori. - Lucirea-acelui ochi cernit/ E plină de-un trecut umbrit": Așa
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
neliniști în astre Visând sub brazi păduri de Crăciun. Burgul doarme la miez de noapte Pe străzile Clujului umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă cu daruri Crăciun. Aripi de lumină îmi intră în odaie Halebarda lunii nu știu unde s-a dus Căci în clipa ,aceasta,de văpaie, Dintr-o minune s-a născut Iisus. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Ninsori albastre / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
lume la gardul lui ca la nuntă! Femei cu mâna la gură, copii urcați prin salcâmi, bărbați încercând să vorbească cu el, felcerul satului, domnu’ Neagu încerca să se apropie, nea Gică ținea în mâna stângă toporul ca pe o halebardă, în mâna dreaptă avea o bâtă zdravănă cu care pocnea o oală de tuci pusă în vârful unui par de la gard, strigând: - Gheorghiu-Dej, da? Na! și pooc, cu bâta! - Comuniști, da? Na! pooc! Tot milițianul l-a calmat, nea Gică
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
2011 Toate Articolele Autorului POVESTIRE ONIRICA DE Al.FLORIN ȚENE EVADARE DIN ZID Ningea ca-n basmele noastre. Străzile erau troienite și burgul dormea sub zăpadă. Mergeam pe trotuar cu nepoțica mea de mână. Era târziu și undeva, spre apus, halebarda lunii abia se întrezărea printr-o plasă de nori. - Bunicule! Vezi? Fulgii de zăpadă dansează în aer. Iar scama aceea de luna, care abia se mai vede, dispare în nori. - Lucirea-acelui ochi cernit/ E plină de-un trecut umbrit": Așa
EVADARE DIN ZID de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348970_a_350299]
-
neliniști în astre Visând sub brazi păduri de Crăciun. Burgul doarme la miez de noapte Pe străzile Clujului umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă cu daruri Crăciun. Aripi de lumină îmi intră în odaie Halebarda lunii nu știu unde s-a dus Căci în clipa ,aceasta,de văpaie, Dintr-o minune s-a născut Iisus. Ninsori albastre ca în datinele noastre Ninge,ninge ca în datinile noastre, Colindătorii în sănii de lumină Vin încărcați în balade cu
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345130_a_346459]
-
la colind au plecat Prin brazii înșurubați în creste. Adie clipe rotunde cu ochii vii Și norii cad ca la începuturi, Înflorind crini pe genunchii fetelor,în orele tîrzii, Cînd noaptea toată e un roi de fluturi. Luna ca o halebardă păzește cîmpia, Cîntecul cocoșilor croiește drum prin troiene S-alunece pe-o sanie Poezia In casele noastre cu vise perene. Ninge cu ore albe peste noi Ninge invers de cum ne-a învățat la meteorologie, Zăpada se depune dinspre altă zăpadă
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345130_a_346459]
-
cam o dată cu momentul maidanezului antinipon, în alt cotlon al pămîntului nu exagerat de departe s-a consumat un mînios bombardament cu pietre (din caldarîm? din buzunare?) în care au mai și murit cîte unu, doi. În cine ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște arătoase clădiri ale unor arătoase ambasade, ale unor arătoase state extrem occidentale, nesăbuite în a fi publicat caricaturi zeflemiste la adresa... doamne ferește, nu dăm nume. Camerele tv, tot așa, ca și cum i-ar fi filmat pe niște mușcați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rase scurte și încălțați cu sandale, purtând bărbi lungi și părul împletit în cozi. Aerul lor medieval era estompat însă de armele moderne care le atârnau ostentativ la șold. Rimio zâmbise privindu-i cum ațintesc spre el un fel de halebarde și adresă un gând de admirație celui care inventase uniforma călugărilor în așa fel încît să le confere un aer monahal, dar, în același timp, să arate tuturor că adevărata putere a Abației venea de fapt de la tehnologia avansată. Rimio
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fața novicelui tresări necontrolat: Nu putea fi! Nu vor îndrăzni! - Să fie oare Dumnezeu și în zidurile Abației atunci? Violența? - Cu siguranță! Tânărul scoase un hohot de râs gutural și porni o mișcare fluidă, de luptător încercat. Se feri de halebardele celor doi frați-ostași din spate, împlîntînd mici săgeți de lemn în grumazurile celor doi din fața. Călugării se prăbușiră înainte de a realiza ce li se întîmplă. Isidor se răsuci cu iuțeală la atacatori și rupse dintr-o lovitură ambele picioare ale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a literaturii sale Închegată pe norme și pe dimensiuni inedite”. Redăm aproape În Întregime această scrisoare deschisă pentru că este simptomatică pentru comportamentul ulterior al unei anume categorii de intelectuali din vreme: foarte activi pe linia Îndoctrinării comuniste, lovind nemilos cu halebardele În aproape toată moștenirea noastră culturală, În toata civilizația apuseană, izolând și călăuzind nefiresc cunoașterea și informația din vreme doar spre „răsărit”, proslăvind ia modul deșănțat regimul „tuturor libertăților”, recomandându-l tinerilor, decapitându-i dacă nu-l servesc cu talent
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
glas scăzut: — Să ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în mod vizibil amețiți și înarmați la fel ca el, cu impunătoare halebarde; toți ceilalți trecători se dăduseră în lături, spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără grai: — Juan, eu sunt Esmeralda, sora ta! Rostind aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rotindu-l de câteva ori din Încheietură. - Nu e prea greu, dar nu sunt obișnuit. E o armă care nu e folosită În Italia. - Nu toată lumea e făcută pentru spadă. Sunt luptători excepționali făcuți pentru arme lungi, ca sulița sau halebarda, alții pentru aruncări de pumnal, alții pentru arme grele, ca măciuca sau buzduganul. - Bine, și acum se să fac cu el? Căpitanul luă unul din scuturile venețiene de pe marginea sălii și spuse: - Lovești cât poți de tare, cu mișcarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dacă e cu măria sa am să urc chiar acum, spuse Erina. Mai apoi avem de vorbit, bine, Pietro? Să nu pleci nicăieri. Erina descălecă, lăsă calul În paza lui Ionuț și urcă repede treptele spre camera voievodului. Două străji Încrucișară halebardele În fața ei. - Măria sa e În sala Sfatului, spuse unul din străjeri. Erina se Întoarse și parcurse coridorul În capătul căruia se afla sala. Alte două străji Îi blocară drumul. - Nimeni nu intră la măria sa! spuse unul din luptători. - Sunt Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă. Ienicerul stătea cu spatele spre mulțime, privind spre sultanul care se apropia. Părea că se afla acolo de la Început, dar memoria vizuală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viață. Așa cum nimeni nu Înțelese ce se Întâmplă În clipele următoare. Căci Oan-san devenise o mașinărie a morții. Războinicii din cel de-al doilea cerc al rebelilor căzură unul după altul, deși erau protejați de platoșe, cotiere, genunchiere, scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova. Ștefan părăsi meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte interioară. Gărzile se lipiră de ziduri, cu halebardele În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără să spună nimic. Avem multe de vorbit. Cei doi salutară garda moldoveană și linia căpitanilor italieni, apoi urcară scările care dădeau spre sala tronului și spre spătăria mică. În urma lor, străjile Încrucișară halebardele. Era o convorbire la care nimeni nu avea acces. 5 mai 1476, Albești, Moldova Mitruț deschise ușa cu sfială. Înainte de a pleca să scoată herghelia pe pajiștea de pe malul Jijiei, domnița Erina Îi poruncise să vegheze somnul căpitanului Oană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimeni nu l-ar fi putut apăra. Nici chiar oștenii scutului și spadei. Umbra Își aruncă secera cu lanț la picioarele cailor, iar caii se prăbușiră, cu un nechezat dureros. Apoi scoase o armă lungă, poate o suliță sau o halebardă, se aruncă la pământ și se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o jumătate de gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
domnitor, blocând o suliță cu lovitura joasă de buzdugan pe care i-o arătase tatăl său și tăind pieziș cu sabia. Erina salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]