109 matches
-
facerea ?i desfacerea", „luna", „lumile siderale", „muzică sferelor", „cristalul", „regnul vegetal", „straturile", „mortul frumos, viul cadaveric", „dublul", „magnetismul", „nebunia", „geniul", „femeia titanic?", „omul ve?nic", „speran?a", „iubirea", iar sub sintagma „cadrul fizic" „somnul", „visul", „doma ?i apă", „zborul uranic", „halucina?îi de timp ?i spa?iu", „erotică", „Venera serafic?" ?i „cadrul psihic"„germina?ia", „geologia s?lbatic?", „borealismul", „floră", „fauna", „rusticitatea", „arhitectură colosal?" . Roșa Del Conte sintetizeaz? printr-o cercetare analitic?, Într-o larg? conexiune, teme ?i motive eminesciene, insistând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Jighirgiu » „M-au atras încă de la prima lectură abstractul, misterul ce învăluie acest text bolnav de un răscolitor patetism al neputinței. Firescul curgerii dinspre banal spre grotesc nu te poate lăsa indiferent. Cele trei personaje au uneori naivitatea copiilor, alteori halucinează pe dialoguri în cheie absurdă, expunându-se unor situații caricaturale ce conțin în subteranele lor autentice șuvoaie lirice. De fapt, cei trei reprezintă umanitatea - cu tot ce are ea mai pregnant - aflată într-un permanent balans între două entități diametral
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
remarcat și comentat într-un studiu de Pierre Ouellet)51 și constă în interpolarea unei realități iluzorii esențializate. În literatura universală, cel care a inaugurat acest artificiu narativ a fost Henry James, în nuvela 0 coardă prea întinsă: "Mă gândesc halucinat că aș fi putut ucide pentru femeia asta... că aș fi fost închis din cauza ei, pentru crimă: "Vezi, aia blondă de acolo...? nu... ailaltă mai grasă puțin, de la masa cu cei doi domni și două doamne... Ei? E nevasta lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dinte”, tot nu a știut exact cine a smuls primul „dinte” și nici de ce s-a întâmplat acest lucru. Din păcate, omenirea se află încă la dispoziția deciziei unor persoane singulare și însingurate, ca să nu spun dezechilibrată psihic, care-și halucinează un viitor amenințător pentru a justifica agresiunea. Din punctul meu de vedere, nici o schemă ideologică nu poate explica moartea sau suferința unui om și este pervers ca ea să fie justificată prin sentimente patriotice sau strategii de tipul „atacul e
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
n(toare aurei, a epilepsiei temporale, a revela(iilor. Deci prin medierea unor substan(e se ob(in acelea(i modific(ri psihedelice pe care le (nt(lnim descrise din cele mai vechi timpuri. Schimbarea de spa(iu (i timp, halucina(ii (n culori, sunete, micropsii sau schimb(ri (nfrico((toare de forme, toate apar prin ac(iunea substan(elor asupra sinapselor cerebrale. Printr-o (nt(mplare deloc (nt(mpl(toare am remarcat schimb(ri (n activitatea cerebral( cu ajutorul aparaturii neurosonografice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
judecători ai vechimii, secretul întocmirii noului prin distrucție și întinsul pamflet din primele cincizeci de capitole ale romanului e Apocalipsa lui. Mișcarea sarcastic panoramată se dezvoltă în dublu sens: augmentează, în portrete, monstruozitatea și viciul, reducând apoi totul - când teribilul halucinează și sparge limitele - la materia joasă, supusă distrugerii. Ipostazele proliferante ale stricăciunii, enormul lor compun carnavalescul spectacol al unei sacralități pierdute, trista ei parodie. Chemat de această infinită degradare, evenimentul salvator, Învierea, irumpe, instaurând dimensiunea lui miraculoasă. Paradoxal, extraordinarul coexistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cele mai profunde este subliniată prin două modalități, pe de o parte, prin imaginarul specific -tematica nevrozei, a nebuniei ("La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret", Carnet lapidar, "Ni-s obrajii galbeni în toate zilele, mâinile fierte./ Halucinăm", Coșmar), a mizeriei, a bolii, a războiului și a morții ("Iar târziu, spitalele, târziu/ ne-au strigat profund din bătătură;/ hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu...", Pacienți), iar pe de altă parte, prin modul de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prea lungă tăcere, Gabriela Omăt 728 11 București, 26 martie 2002 Stimate domnule Eugen Dimitriu, E tare ispititoare la voroavă epistola dvs., cu puzderia de informații, piste de investigare și amploarea șantierului descris. Cum sunt acum ca somnambulul care umblă halucinat pe acoperiș, În pericol să cadă la cea mai mică „perturbare”, nici nu Îndrăznesc să adâncesc gândul În direcțiile pe care le deschideți, căci m-ar lăsa să Întrevăd câte lucruri pasionante se pot face În deceniile pe care una
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lângă un copac sau sub vreo bancă, jegos în ultimul hal. Și de la capăt, zile și nopți întregi, cărora le pierduse numărul și sensul, rătăcind în lumile macabre pe care mintea sa le mai putea concepe. Nu de puține ori halucina și stătea de vorbă singur la masă, crezând că-l are alături pe Fernic. Ca un nebun scăpat de la sanatoriu, înconjurat de râsetele meschine ale bețivanilor care își găsiseră un clovn. Minute în șir îi povestea lui Fernic câte și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
-ul unei socie tăți occidentale decadente. O scenă absolut felli niană. În urmă toarea, confruntarea cu înaltul prelat iezuit Rangoni se termina pentru Viorica într-o secvență de exorcism, dificil de exe cutat. Duetul cu Dmitri era luminat de luna halucina torie și era con dus cu măiestrie de mezzosoprană. Marina conducea istoria până la a-l domina și poseda, făcându-l sclav. Toată scena era rea lizată ca un balet de dragoste erotică peste care trebuie să planeze o atmosferă de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
din Diary of a Mad Old Mân de Junichiro Tanizaki? Acest autor a descris În opera să unii dintre cei mai extraordinari ipohondri din literatur). Îți r)mane În minte imaginea abjectului și perversului crai b)trân, pe jum)țațe halucinat; vicleana să nor), de care este Îndr)gostit nebunește, Îl stoarce de bani. Avea o infirmier) - era Ins) și un maseur? Nu, maseurul la care m) gândesc apare În A Blind Mân’s Tale a lui Tanizaki. Ins) Îi descriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
le lua cu o dexteritate uluitoare, dar executa cu aceeași precizie mișcările cele mai neașteptate, culcată pe stânci cu capul În jos și lăsând pe piatră urme sângerânde din rochia de mireasă sau urcându-se sus pe vârful muntelui, unde, halucinând, Își Închipuia că este Împreună cu iubitul ei. Însă nu toți cântăreții sunt dispuși să Încerce imposibilul. Alfredo Krauss, marele tenor spaniol, a sosit târziu la repetițiile de la Chicago. Îmbrăcat impecabil, În costum de gabardină și cu mănuși subțiri de piele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
colportate telefonic pentru că era sedentar de nevoie, Paul Georgescu a putut să treacă în ochii unora drept un neobosit urzitor de intrigi și un pervertitor de suflete. Dan C. Mihăilescu, de pildă, îl numea recent, plastic, de altfel, „ludicul feroce“, „halucina toriu în malignitatea sa“. Este cel puțin exagerată această percepție, neîntemeiată pe cunoașterea directă a personajului, contrazisă, iată, și de recent publicatele scrisori către Ion Simuț, de care aminteam la început. Acestea prezintă, între altele, fața umanizată a lui Paul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fapt, extras, scos cu forcepsul) a rămas foarte prudent, ferindu-se să ne dea acele asigurări liniștitoare așteptate de mine cu o disperată aviditate. Mi s-a permis să urc s-o văd, era undeva la etaj, avea temperatură mare, halucina. M-a recunoscut totuși, și numai ea, în acea dimineață îngrozitoare, a încercat să-mi dea curaj, spunându-mi că „se simte bine”. Mai târziu mi-a povestit că visa, că vedea niște lucruri extraordinar de frumoase. Am trăit atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce era, asemenea personajelor cu aureolă sau cu blazon ale lui El Greco, elegant, dar degajat în costumația ce mie mi se părea colorată (n-aș putea spune cum, dar eu îl vedeam verde ca iarba sau violet sau mov: poate halucinam), cu gesticulația de retor însoțind glasul lui ușor gutural-cântat, ecou al unor depărtări doar de dânsul întrevăzute, mi se arăta proaspăt și tineresc. Îi dădea un picant prestigiu faptul că studiase la Paris, de unde se spunea că abia se întorsese
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe hârtia asta, pe care stau înclinată de trei ore? Cândva, când invizibilul va fi vizibil, se va vedea, ca pe pânza de la Roma, chipul lui Christos, imaginea celui ce a scris și și-a pus pasionat gândul lui de halucinat? Așa aș putea vedea fața ta brună înscrisă pe hârtie și, în fundal, decorul camerei tale, iar eu ți-aș trimite „ce-i mai dulce pe la noi“ din toată inima mea, mamina scumpă și mult dorită. Am scris mereu, sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spre un trecut pe care nu-l vom mai regăsi niciodată, decât acel tête à tête cu amintirea, decât acel șir de copilițe și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care o purta la Veneția, îi aranjez cordonul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nită, un amplasament social impozant sau, măcar, convenabil. E firesc să acordăm o atenție specială proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre. În ultima vreme însă, întâlnesc tot mai mulți oameni care și-au făcut din eul propriu o obsesie. Trăiesc halucinați de ei înșiși, de micile (și marile) lor ambiții, de imaginea lor, de ograda barocă a vanității lor. Pustiesc totul în jur etalându-și, aproape obscen, portretul propriu. Lumea în întregul ei și oamenii din jur par să fie instrumentele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Era premonitoriu... À propos, mai faci tablouri din pietricele?" "Nu..." "Păcat, de ce?" "În primul rând, pentru că nu mai am pietricele..." "Nici eu nu mai cânt la vioară. A mea a rămas la Bugaz..." Și deodată, cu privirea strălucitoare, ca de halucinat, întrebă febril: "Cât e ceasul? Trebuie să plec... Ascultă, vizita mea are și un scop. Vreau să-ți fac o propunere foarte importantă, ești ultima mea nădejde. Îți propun să iei în mână direcția generală a presei!" Zicându-i pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pacientul este încurajat să găsească experiențe pozitive din trecut pe care să le ia în viitor. În acest fel pacienții pot experienția felul în care s-au descurcat cu problemele curente, trăind de asemenea și împlinirea scopurilor terapeutice la o dată halucinată din viitor. Ajutarea pacientului pentru a stabili scopuri prin această metodă este un aspect important al întăririi eului, precum și în luarea deciziilor și managementul stresului. Această metodă de lucru poate fi intercalată în secvențe simple sau complexe de imagerie în
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
la un punct în timp pe care îl indică ideodinamic prin ridicarea degetului „da” atunci când mintea lor inconștientă le poate permite să se elibereze de problemă într-un anumit moment viitor. Pacientului i se poate cere apoi să încerce o dată halucinată din viitor când va fi eliberat de problema actuală și când nu îi mai este teamă că problema ar putea reapare. Fiți foarte atenți la modul în care este formulată cererea. Pacientului s-ar putea să i se fi spus
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și să dispară, pentru că ele nu reprezintă o experiență cu adevărat semnificativă pentru pacient, indiferent dacă din trecut sau din prezent și în terapia continuă cu multe ședințe terapeutice ficțiunea tinde să fie separată de fapte. Adesea folosesc o încăpere halucinată în care pacientul hipnotizat stă pe scaun sau canapea și pacientul se uită spre ușă să vadă dacă intră „cineva”. Există sugestia implicită că „cineva” va intra, dar nu există cererea de a face acest lucru. O modalitate chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pentru încurajarea ventilării emoționale, deși acestea ar fi putut fi opțiuni viabile. După trei „cicluri” de chestionare ideodinamică John a semnalizat „da” în mod inconștient referitor la faptul că putea merge în viitor (la o anumită datăă fără problemă. A halucinat o dată la care se putea întâmpla aceasta, la aproximativ patru săptămâni de la data ședinței de terapie. A fost apoi progresat până la data aceasta și a experiențiat răspunsuri pozitive intense. În hipnoză i s-a spus: Ai resursele pentru a lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
-se cu superbie de „haită, trib, turmă, gloată, cortegiu”, declară solemn că locul îi este Egiptul (un Egipt „nesfîrșit” desigur), în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce-i îngăduie a halucina în fața confidentei: „îi spun în fața blocului, «auzi, se aude vuietul mării!»/ «nu, este zgomotul ploii», îmi răspunde aproape în șoaptă,/ «uite, zăresc o piramidă!» îi spun pe strada salcîmilor (...) «omul care a trecut pe lîngă noi a fost Esenin, vreau
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
rigidități academice Ťfundamentalisteť, vecină cu infatuarea. De o eleganță rece și precisă, îl simțeai că joacă un rol și că exersează un stil. Impunea prin maturitatea ostentativă și luciditatea spiritului său disociativ, însetat de claritate. Avea o pedanterie analitică de halucinat și a fost, în primul rînd, un foarte perspicace anatomist al imaginarului. L-am numit, într-un articol din anii '70, Ťdetractor amabil al inefabiluluiť, neînțelegînd că frigiditatea sa analitică nu-i decît o aparență și că, de fapt, el
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]