108 matches
-
facerea ?i desfacerea", „luna", „lumile siderale", „muzică sferelor", „cristalul", „regnul vegetal", „straturile", „mortul frumos, viul cadaveric", „dublul", „magnetismul", „nebunia", „geniul", „femeia titanic?", „omul ve?nic", „speran?a", „iubirea", iar sub sintagma „cadrul fizic" „somnul", „visul", „doma ?i apă", „zborul uranic", „halucina?îi de timp ?i spa?iu", „erotică", „Venera serafic?" ?i „cadrul psihic"„germina?ia", „geologia s?lbatic?", „borealismul", „floră", „fauna", „rusticitatea", „arhitectură colosal?" . Roșa Del Conte sintetizeaz? printr-o cercetare analitic?, Într-o larg? conexiune, teme ?i motive eminesciene, insistând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
îngemănată cu aceasta). Trecutul nu mai e în stare a deveni prezent și nici prezentul nu mai e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-un simbol al irevocabilei sale ruinări. Memoria auctorială halucinează: "mă torturează memoria iar memoria / e torturată de albul pereților / pe care luna pune focuri albe vîlvătăi / în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit" (Insomniile bătrînului). Poetul își propune a arbora o mască a
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
omul matur substituie figura gardianului interior" (p. 32). Dar raportarea la opera literară finită, nu la scris, suferă de inadecvare: "Poezia onirică a lui Leonid Dimov se datorează conectării inspirației literare la Ťcutia neagrăť a imaginarului subconștient. Făpturile, decorurile, întâmplările halucinate din poemele sale reproduc siluetele de fum ale fantasmelor care îi bântuiau nu doar somnul de noapte, ci fuseseră ajutate să iasă în plină lumină a zilei, printr-o aromire a conștiinței diurne" (pp. 65-66). Această "explicație" are, mai întâi
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
cu dinții de-a lungul acestui mult spus drumeag, îți este sete, nici un izvor nu susură pe pereții acestui munte blestemat al chinurilor tale, în fața ta zărești, intermitent, o lumină care se deplasează cu viteză, crezi că ai început să halucinezi. șase în al cincilea loc: te mângâie pe față, cu picioruțele lui fine și curate, spălate zilnic într-un lac cu apă rece și dulce, un licurici cu ochi mari de lapis lazuli, îți prelinge printre buze picături de apă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
atingea de mâncare. Răducu trăia încă în mintea ei și-l aștepta, trebuia să vină. Îi plăcea așa de mult să ia masa împreună cu el! Aștepta un timp până uita de mâncare, de ea și de toate. Zdrobită de gânduri, halucinând, pierzându-și controlul, adormea îmbrăcată. Intra în noapte ca într-o lume a neștirii. Îmbrățișa o pernă. Avea în acest fel senzația că puiul ei doarme lângă ea. Nu strângea prea tare perna, nu voia să-l trezească. În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Cu palmele ca bătute-n cuie, pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de sîn, cu sfîrcul vînăt, înghețat. Am revenit la începutul albumului, să mă asigur că nu halucinez. Femeia ridicată pe jumătate din iarbă sînt tot eu. Firele de mohor, lipite de coapse, mă sug ca lipitorile. Recunosc: e un deliciu pervers în a mă privi așa. E pervers pentru vîrsta mea să mă văd femeie tînără erotopată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în limbă, încât japonezul nu poate fi niciodată liniștit. Poate părea ireal, sau monstruos, dar așa este: nu numai ritualurile sociale, în funcțiune până și în intimitatea dintre soț și soție, îl transformă pe japonez într-o ființă profund hăituită, halucinată de posibilitatea greșelii, de atentat involuntar la legea nescrisă, care aduce după sine rușinea și vinovăția, ci chiar limba îl condamnă la perpetuă vigilență. Nici măcar în casa ființei sale, cum ar fi zis Noica, japonezul nu poate lăsa garda jos
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și de noapte. Un nelecuit, care-și cheamă condamnarea, putința de-a însemna ura, fără a o putea stăvili: "Îngere-lacrimă, lacrimă târfă,/ Nu-mi coase aripi de moină și cârpă./ Nu-mi lua 'ntunericul pentru o rază./ El vede. Ea halucinează.// Să nu dăm drum încă despletitelor furii!/ Ecoul ne spune pădurii/ Și chiar trădătoarele-mi șoapte/ M'or vinde-astănoapte...". Spaimă și secret, de "toate urile, toate nopțile", hrănindu-se unul pe alta, însoțindu-se, născînd și surpînd înșelătoare echilibre. Poetul
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
lui Daniil Harms. Există în aproape fiecare din scrierile lui Monciu-Sudinski un aer de Nep, de îndrăcire jucăușă, primejdioasă și fascinantă, atât de bine cunoscută din prozele lui Ilf și Petrov. Toate acestea sunt ingenios transpuse în realitățile unei Românii halucinate de propriul său abis ideologico-psihologic, de triumful unei mentalități hrănite din prostia pură și din expresivitatea neantului mintal - blestem compact și irecuperabil. Critica românească nu s-a grăbit să analizeze cărțile acestui autor căzut parcă de pe altă planetă. Chiar și
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
cum inexplicabil de stupid îl etichetează Crohmălniceanu). Devierea epică neașteptată, secret-trakliană, provocată din afară de neliniștea conjuncturală a prozatorului, a transformat Accidentul într-un real roman soteriologic. Doi „ratați” existențiali, ajunși în lumea de sus, mor și învie în tentativele lor halucinate de sinucidere, travestite în accidente potențial mortale; ca efect, ei renasc ca „oameni liberi”, „foarte tineri”, despuiați de viața lor anterioară și desprinși de efemera actualitate istorică. Mic detaliu semnificativ din penultima secvență a romanului: reîntors în lumea de jos
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
-se cu superbie de „haită, trib, turmă, gloată, cortegiu”, declară solemn că locul îi este Egiptul (un Egipt „nesfîrșit” desigur), în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce-i îngăduie a halucina în fața confidentei: „îi spun în fața blocului, «auzi, se aude vuietul mării!»/ «nu, este zgomotul ploii», îmi răspunde aproape în șoaptă,/ «uite, zăresc o piramidă!» îi spun pe strada salcîmilor (...) «omul care a trecut pe lîngă noi a fost Esenin, vreau
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
îl desfășura. Niciodată pînă atunci nu văzusem în ochii cuiva, oglindindu-se cu atîta precizie, înlănțuirea pașilor mărunți din care pare că se alcătuiește gîndirea. Privirea lui Dragomir, întoarsă în interior, prelua, lăsînd apoi să se vadă înafară, mersul acela halucinat pe culoarele nevăzute ale minții. Pentru că se transmitea prin ochi, pentru că devenea vizibilă, gîndirea lui avea ceva neliniștitor și sălbatic. Dragomir semăna teribil cu un „animal care gîndește“, cu un șarpe sau cu o felină gînditoare. Senzația aceasta dispărea cu
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
și-așa îmi voi trăi toată viața pe un petec unsuros de hîrtie pe un petec ros de multele poșete schimbate și-așa îmi voi pierde și cunoaște prietenii și-așa mă voi mărita și divorța și la nesfîrșit voi halucina încercînd să-mi amintesc și să uit să-mi amintesc... nu mă iubea nimeni pe-atunci cum să iubești o mogîldeață care ca o căpușă ți s-a înfipt în pîntec lustruindu-l pe dinăuntru sfîșiindu-l de durerea striatei lumini
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
alta. Uluitoare e abilitatea de a trece la pasajul muzical următor ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic: ca și cum spectatorii n-ar fi aplaudat, râs, fluierat în extaz, tropăit minute în șir, ca și cum interpreții din orchestră n-ar fi privit halucinați spre scenă, transpirând abundent, ieșiți complet din postura „oficială”, ca și cum dirijorul n-ar fi cedat prerogativele ce-i revin și n-ar fi stat, chiar el, monumentul de sobrietate de până în urmă cu câteva clipe, cu spatele la sală, sprijinit în coate
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
În acest sens. Vă rog să mă scuzați dacă v-am deranjat; am făcut-o spre binele dumneavoastră. Și al dumneavoastră. Bonne chance! A coborât la Tineretului. Când am ajuns acasă (nu vă spun cum: eram praștie pe dinăuntru, eram halucinat, făcut zdrențe, aproape În agonie), primul lucru a fost să verific computerul. Textul Codului lui Alexandru fusese deletat așa cum, mai mult ca sigur (de fapt, ulterior, am primit confirmarea), se Întâmplase și cu celelalte două, al lui Vali și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și`mi alungă ... agonia ... E Luceafărul ce`așterne Dorurilor lui chemarea „Vreme trece vreme vine „ Noi i`aducem închinarea ... Corina Mihaela Roman - Dulce Ce dulce ești, iubitul meu, Când mă veghezi pe-un vis carnal, Când zahăr arzi din Dumnezeu Halucinând spiritual ... Icoane vechi în evantai Însiropând, să-mi dai ființă Pe-un colț de pâine uns cu rai, (Ce diabetică dorință ... !) Făcându-mi-l crustă pe gene Cu așteptări din flori de tei Și versuri eminesciene ... Ce dulce ești, când
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Amurg pe cai cu seri de fum, subțire Cu galben de câmpie descântată Prin care știi c-ai mai trecut odată Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364638_a_365967]
-
MEREU Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului mereu se mută cineva în mine, cerul, câmpia, dorul, uneori aud urletul lupilor și pădurile înghețate care cad pe sufletul meu. și nu știu cine halucinează despre acest destin, poate târziul din mine care a rămas pe iluziile mele nebune. luni, 9 decembrie 2013 Referință Bibliografică: mereu / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
MEREU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361696_a_363025]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Amurg pe cai cu seri de fum, subțire Cu galben de câmpie descântată Prin care știi c-ai mai trecut odată Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351520_a_352849]
-
obosit, gâfâie) Și atunci m-am apucat eu și am făcut întregul. Dar vai, după ce l-am făcut n-a fost suferință mai mare decât a mea! Era întreg dar era din piatră! Era întreg, dar era mort. (ca și cum ar halucina) Ceea ce nu era adevărat, pentru că tot întregul este viu! Or întregul meu era din piatră. Însă am încremenit. Când am văzut că-ți dă iluzia că este viu. Iată, el parcă era viu, și pentru mii de oameni el este
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Mircea Toma în săptămânalul Cațavencu. Gata, adică nu s-a mai întâmplat nimic. Și asta pentru că ultima hârtiucă, mică dar importantă, cea prin care Ministerul Finanțelor confirma garantarea creditului, n-a mai fost semnată. Cei de la Case au crezut că halucinează. Au transmis zeci de scrisori, s-au mai întâlnit de câteva ori, în București și în S.U.A., cu Victoraș (Ciorbea), dar în afara de promisiuni n-au mai văzut nimic. Asta până când au aflat crudul adevăr." Acela că deși afacerea se
CAP. 14 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355502_a_356831]
-
azi nimeni nu mai e băgat în cămașă de forță! După cum se știe, un protectorat trebuie să aibă un protector și probabil, după Laszlo Tokes nu ar exista mai bun protector decât Ungaria Sfântului Ștefan. Nu e ridicol e absurd, halucinează din propria-i grandomanie și probabil se și visează guvernatorul protectoratului închipuindu-se întruchiparea lui Kossuth! Ar trebui să-și revină cât de cât la realitatea vremurilor care le trăim, ca să nu mai adăugăm, ca dacă ei au drepturi istorice
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
înțeleagă. E leșinată. Nelu, ia cuțitul cu sângele nevestei încă neînchegat pe el și lovește... Lovește pisat. Să priceapă vezi, căteaua că el e șeful! Cum am spus, Draga e deja fără cunoștință. Loviturile nu le mai simte... doar subconștientul, halucinează dorința de răzbunare... Se vrea OM! Să aibă mâini și putere să lovească. Sau câine mare, cum a văzut ea pe stradă... Mare, mare... Să sară la gât, la vena aia în care pulsează viața! S-o rupă... Legea ancestrală
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
a adevărului cu vidul pentru compoziția neautentică din ecuația în recuperare cum o așez în poem drept tavă pentru semințele germinate între durerea bucuriei și lumina întunericului (Germinație) Entropia universală e sesizabilă, cu deosebire, în peisaj (privit, contemplat și, deopotrivă, halucinat: Toamnă, Album) sau în edificiile erodate de vreme și vremuri (Castelul ondulatoriu). Astfel este elaborat “tratatul despre nimic” (Sociologie), astfel se întemeiază “știința nimicniciei” (Investiție). La acest palier, intervin, salvator, limbajul, arta, mecanismele comunicării, mesajul, încercând să îmblânzească cerbicia referentului
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI ION SCOROBETE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374141_a_375470]
-
poeme, liniștea ce-n noi s-a strâns.... Cât de albă ar părea, n-admit vina, ci speranță, E în ultimă instanță, armă împotriva mea... Nici măcar nu mai visez la iubiri ca o vâltoare În Tăceri tulburătoare, rime-n van halucinez... Antonela Stoica 12 Martie 2017 © Referință Bibliografică: CONDAMNAȚII LA IUBIRE / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Antonela Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]