131 matches
-
dacă va fi nevoie vor triumfa în continuare și fără Duce, pentru că noi nu ne facem zei din nimeni." Leonard Bîlbîie urmărea cu atenție nu atît discursul lui Balbo, cît reacția tinerilor ofițeri, care deveniseră mai toți palizi, cu privirea halucinată, cu admirația emanînd din fiece por al pielii obrazului lor transpirat din pricina căldurii și a coniacului distribuit cu prea multă larghețe. Hotărît lucru, Basarab Cantacuzino era un boier, un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende eticul, însă nu îl abolește; el rămâne în permanență acolo, ca o cămașă aruncată de pe umerii ce realizează, într-un sfârșit, satori-ul goliciunii. Există însă un alt halucinat celebru, amestec sublimat de Don Juan și de Grenouille, sub specia esteticului. Și pentru că vorbim de estetic, doar aici eticul nici măcar nu mai ființează drept categorie, fie ea depășită sau nu. Și tot pentru că vorbim de estetic, de esteticul pur
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm, rămânem pradă unui dor nenumit, a unei melancolii, a unei nostalgii inexplicabile după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de ființe umane în fața micului lor ecran, oroarea acestei negări nu este diferită de cea a spectacolului din care le-a fost dat să se nutrească în seara respectivă: în el se află adevărul existenței mediatice, iar în fața ochilor lor halucinați a scânteiat vreme de o clipă propriul lor adevăr. Umanitatea care se angajează în existența mediatică parcurge spirala descendentă de-a lungul căreia puterile vieții părăsesc una după alta diversele practici ale simțirii, ale înțelegerii și ale iubirii descoperite și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la altul, pe ritmuri care izbîndesc, în caricatură, sonoritățile instrumentale visate de Macedonski: ,Pe-acoperișurile roșii, deștepți orchestrele stridente - alarma ftizicelor goarne și tusea tobelor gripate - în ritmul cărora, pe stradă, trec nesfârșite reghimente, ce smulg aplauze compacte și aclamări halucinate." Cele patru anotimpuri nu diferă mult, suferind de-aceeași sufocare călîie, fără urmări. Dedicate, pe rînd, lui Adrian Maniu, Camil Ressu, Iser și Goga, strofele din primăvară pînă-n iarnă se-nșiră la fel de la-ndemînă, potrivind niște îndrăzneli bine ticluite pe un
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
are cum să fie perceput ca unul dintre cei mai importanți coloriști români, de factură suprematistă, așa cum s-a manifestat el în anii 60 -70, după cum asocierea lui Baba cu Mircea Ciobanu, cel din urmă un simplu epigon, cei drept, halucinat și redundant în ultimii săi ani, poate lăsa impresia că lucrurile sînt inversate în favoarea celui din urmă. Vecinătatea lui Flondor cu Gabriel Catrinescu, de exemplu, este și ea generatoare de confuzii, ei putînd fi, pe spații mici, asimilați abuziv, pe
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
un excelent mediu de comunicare cu copiii mei, cărora nu aveam cum să le explic, în limbaj logic, de unde se trăgeau părinții lor și prin ce fel de experiențe trecuseră. Numai literatura putea reduce această incomensurabilă prăpastie. O literatură ușor halucinată, firește. A doua motivație: emigrația trezește în unii dintre noi un adânc îngropat instinct de cuceritor. Or, pentru mine, forma supremă de cucerire este să ajungi să cunoști și să îmblânzești o limbă care nu e a ta din naștere
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
Segmentul de mijloc, cel oficial, a continuat să se manifeste constant, egal cu sine și cu așteptarea publicului său, iar segmentul spiritualist a început lupta pentru supremație în condiții destul de bizare. Imediat după canonada din decembrie, pictura românească, de la amatorii halucinați și pînă la personaje cu anumite pretenții de sobrietate, a descoperit, de multe ori cu o vehemență suspectă, valorile creștine și marile poromisiuni ale artei religioase. Desfășurată în perioada Crăciunului și a anului nou, izbucnită brusc, asemena unei revelații, și
Cincizeci de ani de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7652_a_8977]
-
sumușoară, câștigată în traficul de hașiș" (Sotir, 1924). Hoinari, marinari sau negustori, greci, turci, români sau armeni fumează din narghilele și ciubuce „tumbechiu parfumat" sau opium: „Iar seara [...], ghemuiți în cabina în care fumam ciubucuri amestecate cu opium, cu mințile halucinate, într-o pâclă de inconștiență și fericire, vasul [acostat la Brăila] începu să se legene în așa fel, încât crezurăm că ne ridicăm spre ceruri" (Chira Chiralina, 1923). Eroii principali dintr-un roman de Pavel Chihaia (Blocada, 1947), negustori, cămătari
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
unui cuvânt există un zvon etimologic care poate adânci sensurile și înmulți valențele (cuvânt extrem de frecvent în cele două volume) comunicării. Fântâneru duce, însă, lucrurile atât de departe, încât înțelegerea nu mai e posibilă, cuvintele încremenesc, se anchilozează. În urmărirea halucinată a „spiritului numelui uitat”, scandează pe loc, înșurubat în sine, vorbe precum mărire, intrare, laudă, înviere, dreptate, incapabil să le adauge vreun determinant. Recursul la metafizica vocii (concept descris de Corrado Bologna în Flatus vocis) eșuează și el. Retras în
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
să trivializeze tema, ci descoperă o formulă nouă. Pe de o parte, pentru că sinuciderea tatălui e proiectată pe un ecran metafizic mai vast, deși nu neapărat (sau nu doar) grav. Detaliile ei concrete, inventariate cu un ochi deopotrivă lucid și halucinat în cărțile anterioare, sunt lăsate aproape complet deoparte în favoarea unei impresionante epopei despre „viața de apoi”. Din multe puncte de vedere, Frânghia înflorită face, de altfel, pandant cu Sebastian în vis, volumul anterior al poetului. Cartea Tatălui și Cartea Fiului
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
simultane scrierii romanului din Jurnalul lui Sebastian. Căci astfel descoperim aici un revelator proces de poietică prozastică. Conform notației din 11 august 1939, Sebastian stă într-o cabană, pe munte, la Stîna de Vale, și participă, vădit implicat, la urcușul halucinat al personajelor sale spre cabana S. K. V. de pe Postăvar: „Urc greu spre cabană“. Ascensiunea aceasta comună a autorului cu eroii lui spre lumea de sus e însă puternic conturbată de știrile sosite insistent din lumea de jos. Scriitorul ascultă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Edificiul nu avea nume, degeaba căutăm o poreclă pe masura cabaretelor înspre care fusesem călăuzita. Femeile dinăuntru aveau gesturi de marionete, dar nu practicau nimic indecent: erau îmbrăcate ca niște păpuși deocheate, însă nimic mai mult. Cum le priveam aproape halucinați și întorși într-o copilărie imposibilă, femeile dinăuntru au observat interesul nostru pentru ele. Dat fiind că fascinația noastră tot sporea, picurata parcă dintr-o țeavă spartă, femeile ne-au făcut semn să intrăm în casa lor transparență. Nădăjduiesc, îmi
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
și tropul poetic - (dicțiune revelatorie, emoționantă), Gheorghe Izbășescu este un poet de raftul întâi. Preluând titlul unui cunoscut text juvenil eminescian, el își prefațează călătoria finală, introducându-l în scenă pe ,Fercheșul bidiviu al lungilor nopți de insomnie/ cu ochi halucinați ca două explozii (...)". Este reprezentarea postmodernă a eternului Pegas înaripat, a elanului și zborului poetic, a delirului ontologic. în cazul de față, de dragul unor rime, dar mai ales în numele unei originalități tipice avangardei noastre istorice, poetul riscă unele neglijențe și
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
tuturor celor care nu au sau nu au avut puterea și harul de a-și recunoaște și de a-și ispăși păcatele. "Eu sunt mielul lui Dumnezeu, agnus Dei, cel care am venit să ispășesc păcatele lumii!..." Presimțirea lucidă și halucinată a starețului Zosima că individul ordinar și inconștient din fața sa, cunoscut ca insolent și stricător de moravuri, va avea puterea de a accepta, cu seninătate, aproape cu voioșie, să ispășească pentru crima altuia, ni-l arată pe acest monah ca
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
supărat pe critica literară „prea leneșă” pentru a-i citi cărțile, și psiholog (vizitat de gândul sinuciderii, proiectează asupra celorlalți eșecurile, dramele, mizeria existențială, dar și lașitatea, aceasta descrisă ca trăsătură etnică definitorie), cu ambele valențe temporar dezafectate, își concentrează halucinat atenția asupra prieteniei cu pictorul Orlando, interesul său frisonant pentru cuceririle amoroase ale acestuia, punând în umbră admirația pentru pictura sa. O gelozie complicată și imprevizibilă îi coordonează toate gesturile și tot ea e și ingredientul prin care degustă propria
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
aneantizează, drumul e lung, istovitor, luptele sunt haotice, fără finalitate, tranșeele sunt gropi ale morții. Poemul „Ideea” este trăirea absolută a realității transcedentale: „Fără durere, fără bucurie, Eu caut în natură pretutindeni ideile.” Sau: „Eu sunt dintre acei Cu ochii halucinați și mistuiți lăuntric, Cu sufletul mărit Căci am văzut idei.” Unele imagini din poezii sunt barbiliene: „Fuiorul tors al creației mi-e povară, Și de mă apără, mă și măsoară.” În „Ceasul dintâi” e imaginea haosului original, feerie cosmică pierdută
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
Zi pe Unitate... Bravo, domnilor! Bradul va fi împodobit la sediul Poliției Municipiului și împodobit de noi, prin contribuția colegilor de muncă... Vă aștept pe toți! - Servim patria! a mai reușit să strige Furtună Samson printre loviturile de călcâi, privind halucinat undeva, imprecis, pe deasupra tuturor, la bradul uriaș culcat și prins cu grijă pe platforma unei autoutilitare din dotarea Serviciului Circulație. După ce doi ofițeri au dispărut din raza sa de observație, Furtună l-a țintuit pe agentul Brumă secunde în șir
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
albine Primit, gonit și iarăși vrut. Mai lasă-mă să mușc din tine Precum lași razele de soare Să-ți cearnă formele caline Și-n neadâncuri să pogoare. Mă lasă să mă rog în tine Când raze blânde nasc contur Halucinatele retine Nu trup, ci suflet voi să-ți fur. *** Referință Bibliografică: Mai lasă-mă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
MAI LASĂ-MĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368856_a_370185]
-
se culcă greerii în țastă. Același basm urît e împrejur cu aripa de plumb și coiful rupt, deasupra cerul pus în abajur și îngerii ce visele ne-au supt. În ăst peisaj călătorim mereu dealung de ani și veștede tristeți, halucinați cătăm un empireu ce nu se mai ivește’n dimineți. Zădărnicia stă cu noi la cot și’n suflete ne urlă când și când. Măcar să bem cotnarul lumii tot învinși, nemîngîiați și fluierînd. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
prăbușită în holeră. Nu-i voi mai cere niciun dumicat, Nicio tingire doldora de varză Ci-a ferecat în foame și păcat Îl voi lăsa să urle și să arză. Târziu în veacuri, poate, rătăcit Voi reveni pe urme vechi, halucinat, Cu altă zestre iar de peticit Și fi-voi jaguar sau împărat. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 10 din 7 martie 1942 RECHIZITORIU Burgul e rânced de păcate, Orbit de noapte și de scame. Gigantice clădiri durate Încep
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
monumente funerare țărănești, ori din pridvorul casei unor oameni gospodari, de prin satele din sudul României, de la Gorj. Coloane lucrate atent și bine de meșteri populari, care ciopleau sufletul lemnului și-al omului, din tată-n fiu. Și iar filmez, halucinat, piesă cu piesă, filmez strălucirea bronzului de pe chipul Domnișoarei Pogany, ori a păsării deja în zbor - tot spre înalturi siderale. Filmez linia și catifelată curbura lină, ușor perceptibilă, cioplită și șlefuită atent și inspirat. Filmez apoi romb cu romb, fuge
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
le regăsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărții de față. Prin pana sa, ele se obiectivează, devin un miraj interogativ, ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de identificare. Teodor Dume e un halucinat al unei copilării adânci, ireversibile. Cred că cele mai autentice sunete pe care le scoate fragilul său instrument poetic, făurit de însuși junele-i posesor,în domoală uitare de sine și în fecundă naivitate, sunt cele închinate vârstei matinale, zorilor
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
dale, respirând ca după un mare efort, cu capul vâjâind de amețeală. Născut în 27 septembrie 1837 la Bordeaux. Decedat în 4 iunie 1888 la Paris. Poate că amețeala îmi venea de la datele acelea. Percepeam epoca lor cu sensibilitatea unui halucinat. Născut în 6 martie 1849. Chemat la Domnul în 12 decembrie 1901. Intervalele se umpleau de zumzete, de siluete, de mișcări ce amestecau istoria cu literatura. Era un șuvoi de imagini, a căror intensitate plină de viață și foarte concretă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
elementar”. Erotismul - imposibil, tragic, funest - devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează mai degrabă sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore). O muzicalitate halucinată, aluzii livrești, jocul ambiguu al persoanelor lirice camuflează angoasa erotic-tanatică într-un ceremonial al rostirii. Exprimarea frustă a emoției este substituită de un ritual verbal straniu, somnolent sau agresiv: „Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală m-
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]