204 matches
-
realitatea obiectivă"375. Fantasmele de mărire și de ridicare (precum halucinațiile mistice ale lui Felicité), fenomene vizuale și olfactive asemănătoare ("suflul nărilor ei avea dulceața trandafirilor; un nor de tămâie se ridica din cămin, valurile cântau") țin de un delir halucinatoriu care a fost alimentat de către mentalitatea religioasă supersițioasă, deschisă către supranaturalul Evului Mediu, ca și de lecturile mai contemporane din Viețile Sfinților și Florile Sfinților. Totuși Flaubert nu ia nici o atitudine și, mulțumindu-se de relateze o poveste, născută ea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
extaz este întru totul caracteristic pentru Iulian. 371 Trad. rom. cit., p. 77 (nota trad.). 372 Trad. rom. cit., p. 84 (nota trad.). 373 Trad. rom. cit., p. 87 (nota trad.). 374 Flaubert este foarte avizat în materie de fenomene halucinatorii. Tot ce găsim în Sfânta Tereza, în Hoffmann și în Edgar Poe, eu am simțit, am văzut, înțeleg bine halucinațiile" (Correspondance, Conard, 1954, vol. 4, p. 169). 375 Correspondance, Supplément, Conard, 1954, vol.11, p. 94. 376 *Trad. rom. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cunoașterii și mecanismele silogistice ale rațiunii (obligatorii în toate științele) nu sunt suficiente, începe spectaculos funcția cognitivă a artei. Poezia își asumă, nu rareori, un demers inițiatic, un rol percutant. Vizionarismul unui Rimbaud prodigios, sprijinit pe "dezordinea" programată "simțurilor" vizionarism halucinatoriu tinzând spre iluminări și absolut era o preocupare de "Savant suprem". Relevantă, de asemenea, e o constatare a lui Nietzsche, contemporanul său: "Artistul, față de orice manifestare nouă a adevărului, contemplă totdeauna cu încântare ceea ce a rămas încă învăluit (...) Când, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aceasta; Dar am plâns cât o femeie și cât un bărbat la un loc; O aripă de vrabie este pleoapa mea dreaptă, Cineva îmi spune că bate de rău Și frică mi-e de tot ce mă așteaptă. Același limbaj halucinatoriu, consecvent oniric imprimă scenariilor din Inima reginei (1971) accente esoterice imprevizibile cu tangențe în epopeile medievale franceze și germane; ecouri se semnalau la noi, anterior, la Eminescu, mai târziu la Emil Botta, la Virgil Gheorghiu ori la uitatul Simion Stolnicu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de emanație a lucrurilor însele. Pixelul indicând structura cuantică a universului, dacă metafora nu-i prea îndrăzneață; vehiculul și vehiculatul sunt omogene. Am trecut de la o estetică la o cosmologie. Apoi, culoarea consolidează în mod decisiv analogicul, concretețea și capacitatea halucinatorie a amprentei. Precum caracterul scris negru pe alb, semnul tipărit pe pagină, abstracția distantă a alb-negrului păstrează față de privitor o distanță convențională, depeizantă și rece. Alb-negrul ține de detașarea simbolică; culoarea, de atașarea indicială. Mai puțin exigentă și mai amabilă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al unei tulburări bipolare; - cronologia tulburărilor prezentate de către o adolescentă de 17 ani și jumătate este de asemenea foarte evocatoare în diagnosticare unei erotomanii și a bipolarității. Temele delirante sunt erotice, de iubire, focalizate asupra unui adolescent deosebit. Unele mecanisme halucinatorii cenestezice se regăsesc în acest context de exaltare sexuală. Dispoziția este de asemenea exaltată, euforică, fiind înlocuită uneori de o tematică depresivă. Debutul a fost brutal. Pe de altă parte, simptomatologia actuală a fost precedată, se pare, de o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
marcate alternativ de perioade de anorexie, dar mai ales de bulimie, ceea ce o expunea pe Christine glumelor răutăcioase ale celorlalți. Bulimia a devenit mai accentuată odată cu debutul simptomatologiei depresive. În antecedentele familiale, o mătușă din partea tatălui a prezentat un sindrom halucinatoriu la vârsta de 35 de ani, iar mama Christinei a fost tratată pentru o depresie provocată de gelozie. Datorită apariției tulburărilor psihopatologice la puțin timp după prescripția nifedipinei, a apariției lor neașteptate, a formei ușoare a sindromului Raynaud, tratamentul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de aceeași natură, manifestări psihopatologice ale degenerării și alienării conștiinței umane conțin și câteva romane ulterioare ale lui S. În Cina cea de taină (1984), bunăoară, acestea sunt proiectate în universul rural de la începutul erei socialiste, într-o viziune coșmarescă, halucinatorie, iar în Ochiul și marea (1989) filiațiile, deși aluzive, sunt revelatoare. Situații bizare apar, pe un fundal de viață rurală scoasă din făgașe în timpul demolărilor, în Nuntă cu garoafe mov (1990): Geta, îngrijitoarea serelor cooperativei, cultivatoare de splendide garoafe urmează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
familial sau comunitar. În Cenușa de pe inimă, expresia sentimentului tragic al existenței, prezentă și anterior, atinge o intensitate extremă. Trecerea inexorabilă a timpului devine dureros de evidentă prin lucrarea memoriei, ce aduce secvențe din momentele inaugurale ale vieții, uneori în halucinatorii, terifiante tablouri (Casa, Singur, La vânturat, Coasa), prin vizita Umbrei (îndeosebi sub chipul mamei dispărute) ori prin descrieri ale unor insuportabile torturi mai mult sau mai puțin simbolice (Drumuri, Fântâna, ciclul Marea). Aici C. se apropie uneori de paroxismul din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
care Întregul univers i se prezintă, continuu și rămânând lucid, transformat. Meditația din acea noapte fiind asupra focului 1, caracterul schimbător al materiei și obiectelor constituie fundalul unor descrieri În care totul se poate reuni, experiența yoghinică veritabilă și transa halucinatorie, extazul narcotic și manierismul literar. O vie și poetică experiență a de-limitării (cu parțial rilkeanul „răspunzând parcă dorinței mele de a le privi, lucrurile”), care deocamdată se mărginește la câteva indicii (Zerlendi vede nu prin ziduri, ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
obiecte sau persoane pe care le vede în imaginația sa. Nu pot să închei această mică incursiune în patologia relației noastre cu natura ce ne înconjoară fără a aminti și de faptul că în procesele patologice mentale există și psihozele halucinatorii care pot apare și sub efectul drogurilor, cei care le folosesc nemaiputând să-și controleze impresiile ce năvălesc din subconștientul lor. Altfel spus, ei se lasă copleșiți de frică, angoasă și de obsesii inconștiente care, în majoritatea cazurilor, rezultă dintr-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
era lutul diafan și lăudat. Fără duminecă și fără de-nceputuri mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi, în foi, printre liane, sub ecuatorul căldurii, iubit de șerpi, de flori și de lemurii 1141. În cadrul realizării actului de creație apar frecvent percepții halucinatorii sau viziuni care nu pot fi altceva decât proiecții ale unor conținuturi inconștiente primite sau rezidente. Așadar o metaforă poate fi adesea o halucinație. Lumina preexistentă, sădită pretutindeni în lume nu este cunoscută de oameni, Logosul nu este conștientizat ci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
senzațiile aparent reale când cineva este victima unor halucinații olfactive sau gustative. Un individ căzut pradă halucinațiilor tactile are impresia că este atins, înhățat, busculat, chiar agresat de diverse obiecte sau persoane pe care le vede în imaginația sa. Psihozele halucinatorii se întâlnesc la indivizi care, datorită unor tulburări psihice foarte importante sau sub efectul anumitor droguri, nu ajung să-și controleze diversele impresii ce năvălesc din subconștientul lor. Ei se lasă copleșiți de frică, angoasă și de obsesii inconștiente care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în orientul antic, la Sfântul Paul, în Upanișade, în mitul lui Lancelot ș.a. 431 Crengile lui sunt eterul, aerul, focul, apa, pământul Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 2013. 432 Ca și la Paracelsus, desenele sunt halucinatorii, arătând o artă demențială, în care obiecte, animale și simboluri se întrepătrund într-un suprarealism profetic a la Nostradamus cuprins de o enigmă totală. 433 Jacque Lacan, Ecrits, W.W. Norton & Co., New York, 1977. 434 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a literaturii, s-a concentrat pe descrierea multiplelor distanțe în raport cu experiența comună. Nu avea însă nevoie de ideea de geniu ca să le măsoare. În felul lui stângaci și greoi, Mumuleanu are destule cuvinte. Ca să vorbească despre fantezie folosește vocabularul stărilor halucinatorii ("Acel năluc al minții, pătimind de un ce, țese idei și păreri"); ca să prezinte entuziasmul poetic dispune de fizica populară a lichidelor ("duhul fierbe ca o smoală"); ca să evoce consacrarea supremă a lui Homer are atributele verticalității ("Toți cei ce
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
controlului conștiinței, a amplasării în perspectivă a diverse puncte de vedere, aspecte deformate ale simțului critic (credință delirantă în paranoia, unde sistemul de interpretare reneagă probele exactității și rămâne refractar la orice controverse; indiferență a paranoicului față de singularitatea experienței sale halucinatorii, care are, pentru el, valoarea de realitate). ▪ În nevroze, dimpotrivă, este atins numai un singur sector al personalității: ritualism al obsedaților față de un obiect sau altul; angoase provocate de o anume situație, în nevroza fobică. Cursul gândirii, însă, rămâne intact
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
5. Epilepsia de lob temporal Este un complex simptomatic (114), în care crizele paroxistice se manifestă prin fenomene psihosenzoriale, manifestări psiho-motorii, modificări ale conștienței de un tip special (vegetativ) și somn. 5.1. Crizele psihosenzoriale sunt reprezentate prin diferite stări halucinatorii cum ar fi: 5.1.1.-Halucinații vizuale, care acestea pot fi elementare (lumini, stele sau scântei) sau complexe (obiecte, animale, persoane, scene visuale colorate); 5.1.2.-Halucinații auditive, ce sunt, fie elementare (țiuituri, vâjâituri, zgomote diverse cum ar
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
olfactive, când bolnavul simte mirosuri neplăcute. 5.1.5.-Halucinații gustative, care se manifestă sub forma apariției unor gusturi deosebite. 5.2. Tulburări ale stării de conștiență, care, în epilepsia temporală, îmbracă forma de stări de vis (care însoțesc stările halucinatorii descrise mai sus), în care bolnavul respectiv nu mai recunoaște locurile, obiectele și persoanele pe care le cunoscuse anterior. Bolnavul se rătăcește în locuri cunoscute (senzația de jamais vu sau jamais connu), iar ceea ce vede pentru prima oară i se
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
care este cea mai importantă și atestă o personalitate artistică dintre cele mai interesante, este dată, în proza lui Gib I. Mihăescu, [...] de forțele lăuntrice și misterioase pe care știe să le descătușeze și să le transfere într-un univers halucinatoriu. Acestea răzbat catastrofal la suprafață prin fisura pe care o provoacă „întâmplarea”, faptul revelator, ivit pe neașteptate în cursul celei mai banale și mai așezate existențe. Toți eroii săi așteaptă această întâmplare , alergând halucinați, din momentul când s-a produs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
în două mari categorii: absențe (crize minore, petit mal, în care cunoașterea este abolită pentru câteva secunde; nici bolnavul și nici oamenii din jurul său nu realizează existența ei) și epilepsia temporală (care constă în episoade delirante, paranoice, de depersonalizare și halucinatorii sau ambulatorii, în care se realizează acte complexe, în absența conștiinței). Unul dintre cele mai fascinante cazuri de epilepsie temporală este criza ambulatorie a unui ofițer din timpul Primului Război Mondial, care a plecat cu servieta cu acte secrete spre frontul inamic
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
au lepădat pe nori nestinse pipele și s-au culcat cu nevestele, / căci turme biblice și plictisite urcă, urcă, urcă, urcă pe / cărare și pocnesc printre bice, hăis-cea și vorbe murdare”. Accentele lirice se deplasează către patetismul exasperării și trăirile halucinatorii, trăsături distinctive ale poeticilor expresioniste: „Să ne oprim aci lângă fântâna secată / că salcia serii cade apăsător, / chiar piscurile se gârbovesc copleșite, / iar moara de vânt, văduvă și neagră, / înnebunește pe deal, înnebunește” (Septembrie). Etapa constructivistă aduce cu sine un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Rămânând gravidă, ea naște de una singură într-o casă năruită. Scena, crud-fiziologică și totodată magică, este de-ajuns pentru a confirma marele talent al Olgăi Tokarczuk. Gravidă și lauză, pradă tuturor durerilor, plânsului, viselor urâte și căderilor în leșin halucinatoriu, este îmbrățișată și binecuvântată de o apariție feminină pe cât de hieratică (marianică), pe-atât de tangibilă: "avea părul negru și creț ca o evreică și un chip expresiv". Trezindu-se spre a-și îngropa fătul născut mort, Kloska își dă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
continuu pe Stavrache, o scrisoare vine în sfârșit pentru a-l liniști, cineva îi scrie că sublocotenentul Iancu Georgescu a murit în război. Și totuși, în curând chinurile îndoielii îl cuprind din nou pe hangiu care cade în aceleași fobii halucinatorii ca și Zibal. Autorul introduce acum un element psihic pe care îl va trata și în mod separat: percepția obscură a nevăzutului, presimțirea. Intrăm aproape în domeniul misticiei. Cu toate documentele, Stavrache simte că popa trăiește. Și într-adevăr preotul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
morții fratelui plecat. Viața hangiului intră în impas, cititorul asistând mai mult la un proces de autodistrugere, căci nici o vină juridică nu i se poate imputa. Este invadat de coșmaruri și morbul lucrează din interior, făcându-l să traverseze stări halucinatorii, până la confruntarea cu realitatea, care îl găsește pregătit pentru nebunie. 2.4.5. La conac La doi ani de la apariția operei La hanul lui Mânjoală, tot în Gazeta Săteanului, este tipărită și nuvela La conac. Bucata este înrudită cu La
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lui Victor Torynopol (singurul, de altfel, publicat în deceniul V, următorul apărând abia în 1967), Cartea cu sânge, pâine și cocs (1945). E o lirică în linia lui Ion Caraion a cenușiului (de unde și laitmotvul cărbunelui - Început, Reșița), demitizantă și halucinatorie în care revine obsesia morții prezentată direct sau indirect, universul descris fiind unul al pustiirii, apocaliptic (Orizont, Maternitate). Demitizările se reflectă și-n limbajul ce caracterizează aceste texte: "un felinar pervers a acostat o femeie", "copiii îl înjură pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]