203 matches
-
în povestire sugerează, în regim alegoric, deteriorarea bruscă și aparent fără cauză a intelectului uman, ieșit din zodia armonioasă a rațiunii și intrat subit în universul defazat al nebuniei. Parabola trimite de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei "zeițe" (Katy) și investigațiile experimentale ale unui "geniu" (Maartens), protagonistul își găsește "eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
de copii - / Îmi dă mugurii ce-mi sunt unică haină" (Înaltul gînd din început...). Apogeul aparține departelui indicibil, numai proximitatea se textualizează: "O, jubilează tot ce e departe, / Tot ceea ce apropiat (zare) intră-n carte" (Am urmat cărările cu urme halucinatorii...). Ca și următoarea aproximare a belșugului biblic, a paradoxalei fecundități virginale: În ziua întîia am rîs către toate, / Era o jubilație de țară unde curgea lapte și miere, / Era la capătul drumului o sfîntă adiere de fecioare însărcinate" (În ziua
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
aici, Paul și Noimann care aparțin unor lumi în conflict, ei se despart, au chiar soții cu nume diferite: Mathilda e soția lui Paul, în timp ce Lilith e nevasta lui Noimann). Și aceasta pentru că romanul vizează subconștientul ființei, bîntuit de proiecțiile halucinatorii ale Celuilalt (narator ori personaj); dilema fiecăruia e formulată astfel de naratorul însuși: "Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cît încerci să le alungi, cu atît te împotmolești mai tare în ele"; plecînd
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
procesele mentale. Un tur de forță al fanteziilor grotești, de o violență de-acum familiară cititorilor lui Will Self, Cum văd eu distracția este o carte care urmărește să estompeze granițele dintre realitate și imaginație, dintre existența cotidiană și psihoza halucinatorie. Will Self (n. 1961) a studiat la Exeter College, Oxford. După o adolescență aventuroasă și turbulentă, dependenței de droguri îi ia locul o „dependență de literatură", după cum singur mărturisește, care îi va aduce o nominalizare pe lista Granta a celor
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
Angelo Mitchievici De mult nu am mai văzut un film de război de o astfel de intensitate halucinatorie, de la Apocalypse Now (1979) al lui Francis Ford Coppola, care rămâne pentru mine un reper. Filmul lui Denis Tanovic, No Man's Land (2001), cu care lua Oscarul pentru cel mai bun film străin în 2002 constituie și el o
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
Dachau și l-a dus cu sine ca pe un virus pentru că evenimentul traumatic este proiectat pe acest fundal teribil al traumei genocidului. În ficțiunea sa, soția a murit în urma unui accident provocat de un piroman și una dintre scenele halucinatorii înfățișează cuplul strâns îmbrățișat în mijlocul unei camere în care ninge cu funingine, iar corpul iubitei se transformă în cenușă și dispare. Pe de altă parte, un alt corp matern însoțit de o fetiță apar imolate în gheață într-o grămadă
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți”. Un volum de real interes, Spectacol cu Dimov (2002), transpune secvențe retrospective ale unor episoade avândui drept protagoniști pe cei doi corifei ai onirismului românesc (D. Țepeneag și Leonid Dimov), în imagini ce fascinează prin concretețea halucinatorie a tectonicii unui vis construit cu vervă minuțioasă și printr-o scenografie halucinantă, ce deplasează detaliile în avanscena poemului: „Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
dintre cel care vede (subiectul perceptor) și cel care vorbește (subiectul narator), jocul dintre timpul actului narativ și timpul duratei „reale”, suprapunerea de amintiri cu vagi implicații de cronologie, trecerea, de o mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea onirică, halucinatorie sau paroxistică, desemnarea unui narator de o fantastică acuitate perceptivă, toate acestea imprimă povestirilor Hertei Müller, un registru de tulburătoare ambiguitate. Istoriile constituie un material excelent pentru o analiză în spirit naratologic. Conținut și formă, ce se spune și cum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
care Corin Braga, Ovidiu Pecican și eu (o atașasem și pe Judith Meszáros, cu febra ei delirantă din poeme, fără ca autoarea să fi opus vreo rezistență). Fiecare dintre noi avea să producă texte în consecință: Corin Braga iniția o tetralogie halucinatorie intitulată Noctambulii (din care au apărut primele două volume, Claustrofobul și Hidra) și avea să publice, mai apoi, un jurnal de vise (Oniria), primul de acest gen din literatura română, Judith Meszáros publica volume de poezie în care "tehnica" delirului
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
în ce mă privește, las la o parte proza și poezia, consider eu, "delirante" pe care le comit, amintind aici doar antologia de poezie românească Deliruri și delire, care s-a dorit a fi un manual al tehnicilor onirice, coșmarești, halucinatorii etc., explorate în lirica scrisă în România mai cu seamă în secolul XX. Lumea fantasmelor, aceasta este obsesia firească și ținta Centrului de Cercetare a Imaginarului. Cum poate fi traversată irealitatea, care îi sînt instrumentele, care sînt structurile lumilor paralele
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
80). Nu e greu să deslușim aici o declarație programatică a prozatorului, aflat în căutarea unei infrarealități, în aceeași măsură în care H. Bonciu se afla în căutarea unei suprarealități. Amândoi înlocuiau un realism tradițional, refuzat categoric, cu un psihologism halucinatoriu, a cărui unică lege e fantezia dictatorială. Lumea, disprețuită, deformată, ironizată, se află la dispoziția bunului plac al nevrozei: "Vreau să arăt că totul depinde de nervi, că deci mi-e îngăduit să-mi bat joc de orice. Nu gândesc
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
de real și vis mă umple de o bucurie niciodată gustată. Mă uimește. Îmi produce așa înaltă viziune despre sufletul omului! Se poate concretiza aura unei halucinații, atât de omenesc" (p. 195). Jurnalul lui Călin Adam e produsul unui psihologism halucinatoriu, rezultatul derutant al autoanalizei unui schizofrenic. Personajul e "un ins dificil, într-o generație dificilă" (p. 153), după cum se califică el însuși. Nu e o mare revelație. Prin comparație cu Camil Petrescu sau Anton Holban, Constantin Fântâneru, precursor meritoriu al
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
gemenii homozigoți. Sudre rezumă câteva din cele mai frecvente tipuri de experiențe telepatice spontane sau provocate: -emițătorul[E] suferă un accident,receptorul [R] aflat adesea la mare distanță, este ,,anunțat printr-un sentiment obscure ,o comunicare precisă sau o imagine halucinatorie; -E îi scrielui R care știe că va primi scrisoarea; -E și R se gândesc simultan la același lucru; -R visează că E desfășoară ,în momentul respective ,o anumita activitate ,ceea ce se confirmă ulterior; - R ghicește cartea de joc pe
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
o experiență în ascendență. Cred că accentul unui creștin milenar poate fi lesne deosebit de contrafaceri. Am îndoieli asupra poeziei tradiționaliste. De aceea se observă în Nastratin Hogea la Isarlîk, precum și în celelalte poeme balcanice, că dau preponderență mai mult elementului halucinatoriu. Debutul de la Sburătorul Consider prima formă a versurilor mele mai mult ca niște exerciții de digitație, pentru poeziile de mai târziu, deși cu ele am debutat la Sburătorul. Când m-am prezentat întîi la d. E. Lovinescu, i-am spus că
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care participă la expoziția de la Casa Artiștilor din Haifa abordează teme metaforice, paradoxalul ca pretext, utilizează aparența naturală combinată cu elemente de stilizare, invită la noi deschideri emblematice pentru a ne oferi câte o viziune utopică, adesea onirice, cu forță halucinatorie. Stilul suprarealist propune pictorilor un echilibru intuitiv dar logic între abstractie și imaginație, între substanță și irealitate, între vis și concret. Este meritul conducerii Asociației pictorilor și sculptorilor din Haifa și nordul țării, a curatoarei expoziției, Tami Sinar, de a
UN CURENT ARTISTIC ELECTRIZANT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/363221_a_364550]
-
ci evenimente. Spațiul și timpul sunt întrepătrunse - nu există separate. „Timpul și spațiul nu sunt decât ‘umbre’ ”! exclamă Minkowski. Totul este iluzie, este închipuirea noastră transformată într-o himerică devenire. „Realitatea e proiecția noastră. În rest, doar halucinație. Și efect halucinatoriu”. Cu toate acestea, viața curge, nestăvilit, în acest spațiul terestru și-ntr-un timp determinat. Personajele încearcă să-și explice prezentul prin umbrele trecutului, scepticismul reușind să năruie, adesea, trăinicia unui vis... „DESTINUL uman este un labirint, din care, însă
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
ironic, C. folosește toată recuzita genului, fără a renunța la predilecția din tinerețe pentru erotism și psihisme, căci, așa cum remarca Ion Vartic, în toate scrierile sale, „sub trama polițistă transpare interesul acut pentru analiza unor psihologii anxioase și a delirului halucinatoriu”. SCRIERI: Stanțe pentru nemurirea altora, Cernăuți, 1934; Vrăjitoarea, București, 1939; Casa cu neguri, București, 1946; Sfat cu făpturile basmului, București, 1955; La miezul nopții va cădea o stea, București, 1957; Fiul lui Monte Cristo, București, 1958; Se destramă noaptea, București
CONSTANTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
el își închipuie o idilă între Ion Barbu, matematicianul poet, student la Berlin, și faimoasa Leny Riefenstahl, „patroana” cinematografiei hitleriste), gravitează feminitatea dezabuzată à la russe, la modul gorkian, a Verei, cinismul amoral și tranzacțional al lui Victor Coteneț, alcoolismul halucinatoriu al polonezului Krzysztof, timiditatea senzuală a cuplului Berndt-Satri, țigănia atașantă prin logoree, inventivitate, optimism și pungășie sentimentală (Nae Lebădaru), exhibiționismul lui Beno, tulbureala visătoare și agresivă a croatului Radovan Belen ș.a.m.d. - totul sfârșind cvasioniric, în flăcări pe ninsori
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
de cânepă” (66, p. 89). Constantin Daniel a redeschis dosarul recluziunii în peșteri sau încăperi subterane la care se supuneau homines religiosi geto-daci (80). Fiind doctor psihiatru, el a încercat să explice anumite coordonate ale doctrinei religioase geto-dace prin stările halucinatorii (vizuale, auditive, tactile) provocate preoților și neofiților în urma unei îndelungate izolări senzoriale (sensory deprivation), în întunericul și liniștea cavernelor și a încăperilor subterane în care se autoclaustrau. Constantin Daniel a susținut că „deprivarea senzorială” avea efecte halucinogene și entheogene. Pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Oricât ar trece pe planul întâi o zeitate bahică, ea nu poate umbri vechile culte, ea nu le poate înlocui, ci numai întări. Cultul lui Dionysos a exagerat, până la exces, trăsăturile străvechi ale unor culte locale, [...] dezvoltându-le la maximum, halucinatoriu, ca într-o viziune de bețiv, dar nu le-a transformat și nu le-a înlocuit, pentru că nu a avut cu ce.” După Traian Herseni, în epoca postdionisiacă geto- dacii au revenit la „fața senină” a manifestărilor religioase : „După tumultul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este mai ușor să-i reziști unei mode, unei morale, unei presiuni sociale decît unei satisfacții fizice efective. Or fluxul clipelor lipsite de trecut ori viitor care se numește actualitate este, pentru psihismul nostru, o sursă de plăcere, descărcare, satisfacție halucinatorie a unei aspirații latente către ubicuitate și atotputernicie. Aspirantul producător de istorie sau de sens trebuie să aleagă după bunul-plac între transmisiunile televizate live și inscripția cu bătaie lungă. Mai exact, odată trecut un singur prag de intensitate, transmisia trece
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
debutează de obicei precoce (aproximativ 2-3 ani), copilul refuză contactul cu persoanele și situațiile externe, refugiindu-se în lumea sa lăuntrică în care își satisface dorințele în plan imaginar, prin fantasme care, în cazuri extreme, culminează cu realizarea unui delir halucinatoriu. Copilul autist poate fi recunoscut după această indiferență față de lumea exterioară și rezistența sa la orice schimbare. Pierdut în activitățile sale stereotipe, copilul autist evoluează într-un univers privat, cu repere stricte (Sillamy, N., 1996). Sunt cunoscute, în acest sens
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
îmbrăcat după ultima modă, a cărui figură plină de candoare nu capătă nici un moment vreun aer iluminat. Nimic „supranatural” nu are loc nicăieri în romanele lui Dostoievski (conversația lui Ivan Karamazov cu diavolul este dată de autor ca un efect halucinatoriu al febrei). Spiritul profund creștin al operei lui Dostoievski nu are nimic habotnic sau miracular și constă în puterea irezistibilă a carității, care la el e în directă proporție cu una dintre cele mai penetrante lucidități de care a dat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rostire metaforică, alegorizantă, care creează imagini insolite, dinamice, fără implicare sentimentală sau meditativă. Mai impregnate de afectivitate sunt poeziile din ciclul Inventar sentimental. Într-o stare de intensă așteptare, timpul se deformează, natura pare înțesată cu semnale, tensiunea erotică devine halucinatorie, exacerbând starea personajelor lirice. În general, o modificare a raporturilor firești dintre lucruri și fenomene apare în egală măsură ca o percepție transfigurată de sensibilitate și de intensitatea trăirilor, dar și ca efect al unei rostiri intenționat nonconformiste. Plecând din
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
de aceeași natură, manifestări psihopatologice ale degenerării și alienării conștiinței umane conțin și câteva romane ulterioare ale lui S. În Cina cea de taină (1984), bunăoară, acestea sunt proiectate în universul rural de la începutul erei socialiste, într-o viziune coșmarescă, halucinatorie, iar în Ochiul și marea (1989) filiațiile, deși aluzive, sunt revelatoare. Situații bizare apar, pe un fundal de viață rurală scoasă din făgașe în timpul demolărilor, în Nuntă cu garoafe mov (1990): Geta, îngrijitoarea serelor cooperativei, cultivatoare de splendide garoafe urmează
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]