205 matches
-
știe, nu ține cont de partea afectivă a lucrurilor, ci de interesul material, pe care îl promovăm și ne închipuim că el este latura superioară a existenței... Așadar, întrebați cu cine țin acei copii - cu cântărețul simpatic, sau cu proprietara hapsână cămării cu alimente -, ei au răspuns, nu cu lăutarul boem, ci cu furnica gospodară care muncește ... fiindcă muncește, mai repetând și zicala „cine nu muncește, n-are". - Auziți, domnii mei, a exclamat bătrânul împreunându-și mâinile păroase și trosnind din
Tânăra generație by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6126_a_7451]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LEGENDA SFINTEI FILOFTEIA. Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O veche legendă ne spune Că trăia odată, de mult Un om bogat și cu renume De om hapsân,de toți temut.. Nevasta-i era credincioasă Spre Domnul,ea rugi înălța Crescându-și fetița pioasă Credință în Iisus avea. Dumnezeu la El în cer o luă Iar fetița cea sfioasă, Singură cu tatăl o lăsă, Ea fiind bună și
LEGENDA SFINTEI FILOFTEIA. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384726_a_386055]
-
Ei doar m-au odrăslit, În vremi de aspre trude și-ncercări, Lăsându-mă -din cerul proslăvit- Să torc eu singur caier de-ntrebări. Acum ți-e rândul încercat bătrân, Să cerni din rânduiala greu desprinsă, Căutând pe drumul timpului hapsân, Să-i fii, la prunc, o candelă aprinsă ! Călcat-am lumea toată sub pingele, Privind spre cer și așteptând cuvânt. Tot ce-am cerșit zadarnic de la stele, Se află doar aici, doar pe pământ. *** Referință Bibliografică: La început și la
LA ÎNCEPUT ŞI LA SFÂRŞIT DE DRUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385318_a_386647]
-
Marți, 26 Aprilie 2016 Din Săptămâna Patimilor Cum poți lovi un Fiu de Dumnezeu Și El ca mielul blând să nu-ți răspundă? M-am întrebat și mă întreb mereu, Cu o durere oarbă și profundă! O, Veac al meu, hapsân și-ntunecat! Cum poți să-L judeci fără nicio vină, Cum poți să-L judeci fără avocat Pe cel statornicit întru Lumină? Ce vorbe de ocară vrei să-i spui Acum, aici, în Săptămâna Mare? Cununa grea de spini pe
CUM POȚI LOVI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384980_a_386309]
-
mințit chiar și pe tine, uitând că viața-i cât un vis. Tu nu mai vezi în jur Lumina, rătăcești prin decădere, doar umbra-ți va fi vizuina, într-o lume de tăcere... Respiri încet a vieții moarte, ce-i hapsână dezmierdare, ea îți trăiește azi pe pleoape, mâine poate-o-mbrățișare... Se mai gândește astăzi omul, ce-și reazămă un cot pe cruce, că drumul lui duce spre Domnul și drumul nostru spre răscruce... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Drumul
DRUMUL NOSTRU SPRE RĂSCRUCE... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385009_a_386338]
-
mea ființă, n-am cu cine să vorbesc, măsor timpul și-l greșesc. Vânt turbat îmi dă năvală peste chip cu îndoială, mă aruncă în vâltoare și mă împinge în depărtare. Bat la porți fără stăpân, destinul le-a fost hapsân, cerul le-a trimis îndemn și-au rămas doar cruci de lemn. Ascult urletul de lup, rădăcini din trup se rup, veghez sufletul rănit, din cuvânt de ”dor” zidit... Referință Bibliografică: MARTURISIRI / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MARTURISIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385190_a_386519]
-
se-adaug tunete din valțuri puhoiul își reface-adâncă curgerea-i lină printre maluri pe care parcă plâng înalturi ale cascadei madrigaluri *** cosânzeană geană geană și sprânceană gură mură cu arsură ochi în ochi pentru deochi sân cu sân și eu hapsân mă vrăjesc mă amăgesc și de dor mă prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
buruieni mirosind a blestem Mă rog să înflorească-n mine Raiul Î n veri târzii noi doi să ne revedem. Când tu nu vii îmi reproșez (ne)uitarea Că am lăsat amintiri pe un țărm de cuvânt Au venit valuri hapsâne și mi-au dus iubirea, Dar nu-i nimic pierdut, cât timp știu cine sunt. 2 8.03.2015 Lavinia Elena Niculicea Referință Bibliografică: Când tu nu vii / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548, Anul V
CÂND TU NU VII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382586_a_383915]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CINE E EA? (partea a II-a) cosânzeană geană geană și sprânceană gură mură cu arsură ochi în ochi pentru deochi sân cu sân și eu hapsân mă vrăjesc mă amăgesc și de dor mă prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac, Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac. Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată, Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată: Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții, Era amarnic de zgârcit și-și necăjea într-una frații. La poarta lui veni să ceară la ceas de seară- adăpostire, Feciora sfântă spre a naște, a lumii sfântă mântuire... Bătrânul moș nu vru
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
vost mormânt!/ Azi, cei ce mai suntem români/ Am plânge de un singur dor/ De dorul sfintei Unități/ Așa cu toții să luptăm/ Pentru mai bine, nu mai rău/ Așa să ne ajute Dumnezeu!/ Poporul e puterea-n stat/ Nu indivizi hapsâni și răi/ De-atâția ani am tot distrus/ Și sus, și-n față- sunt tot ei/ Ca unul să ne ridicăm/ Spunând-Ajunge! -Pân-aici! Noi vrem mai bine/ Că-i normal. / Pentru noi toți. Pentru cei mici/ Dacă tăcem/ Noi suntem
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
bea alcool metilic. Ah, prozaic mai ești! exclamă femeia, deranjată de intervenția lui Cristian. Credeam că asculți povestea. Da, probabil că aceasta era otrava despre care era vorba. Ascult! Uite, promit să nu te mai întrerup. Cunoscând că Negru era hapsân la băutură dar și zgârcit nevoie mare și nu cumpăra mai mult de un butoi odată, cei trei pizmași se hotărâră să vorbească cu boieroaica, începu să povestească mai departe Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
o palmă în rotund dezmeticit de -ascuns... Fata îi stuche nesimțirea și lasă capu-n jos cu-un plan nespus. Apoi cei doi își râd agresiunea în feluri ne-nțelese de gândul în pitiș. - Dați de băut la toată lumea ! strigă hapsânul pofticios. Și băutorii amețiți de mult încep alt chef cu și mai mult... - Să cânte muzica și să gâlgâie vinul ! continuă cu râgâială în sughiț și strivit de perne... Cu opaițe și lumânări în pâlpăit, cu cât de-mbărbătat cadâne și-
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
al său nume Dat de nașă: Sânziană. Ea muncea pe ici, pe colo Pe la cei avuți din sat Pentr-un boț de mămăligă Aspru tare și uscat. Dar bogații răi la suflet O mai și batjocoreau Când din mâna lor hapsână Dumicatul i-l dădeau. Dar se sătura cu atâta Și în gând îi mulțumea Domnului și Maicii Sfinte Pentru hrana ce primea. Iară dumicatul tare Avea grijă să-l împartă Cu-animale, păsări gâze Ce o așteptau în poartă Și
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
Soare prietenos”: „A plouat și-a fost răcoare,/ Doar o oră a trecut. / Soarele pe cer apare, / Vesel, parcă încrezut,/ / Că s-au scuturat toți norii / Și-a rămas pe cer stăpân./ Cum nu vrea ca muritorii / Să-l considere hapsân, / /Împrumută-o adiere / De la vântul cel sprințar / Și-o trimite cu plăcere / Pământenilor, în dar.” Dar nici luna nu este omisă, crăiasa nopții în toate ipostazele: „Stăpâna nopții”, „Unde-i luna?!”, „Eclipsă”, „Luna plină”, „Luna e îndrăgostită”: „O steluță călătoare
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
chinul Maicii Domnului pe toată durata patimilor lui Hristos: Mamă, sfântă mamă,/ Cum nu ți-a fost teamă/ Drumuri să străbați,/ La atâtea porți să bați./ Să te latre potăi,/ Să te înjure oameni răi,/ Să dai peste călăi,/ Peste hapsâni,/ Peste cruzii stăpâni,/ Peste câini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp.
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
acestuia, dusă printre îngeri mult prea devreme, i-a lăsat doar dorul pentru o iubire puternică, nicidecum, un fiu. Principele, om cumpătat și cu suflet mare, crede în puterea sângelui, își calcă peste mândrie și încearcă o împăcare cu fratele hapsân, principe peste Țara Severinului, căruia soarta îi dăruise doi fii. Demersurile sale rămân fără rezultat. Simțindu-ți sfârșitul aproape, dezamăgit de frate, caută soluția bună pentru păstrarea averii ținutului său, pe care ani de-a rândul l-a apărat de
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
ne vom întâlni în cer vă voi trage la răspundere pentru încălcarea poruncilor mele!” Ca și în orice legendă, conflictul dintre bine și rău se încheie, prin victoria forțelor binelui, rămânând însă vraja, tocmai să păstreze în permanență echilibru: fratele hapsân împreună cu fiul mare vor fi nimiciți de propria lăcomie, iar fiul cel mic, Mihai va continua visul unchiului său, păzit de acesta și de îngerii Domnului. Ion Nălbitoru nu este însă un simplu narator al unei legende. El își crează
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
acestuia, dusă printre îngeri mult prea devreme, i-a lăsat doar dorul pentru o iubire puternică, nicidecum, un fiu.Principele, om cumpătat și cu suflet mare, crede în puterea sângelui, își calcă peste mândrie și încearcă o împăcare cu fratele hapsân, principe peste Țara Severinului, căruia soarta îi dăruise doi fii. Demersurile sale rămân fără rezultat. Simțindu-ți sfârșitul aproape, dezamăgit de frate, caută soluția bună pentru păstrarea averii ținutului său, pe care ani de-a rândul l-a apărat de
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
ne vom întâlni în cer vă voi trage la răspundere pentru încălcarea poruncilor mele!” Ca și în orice legendă, conflictul dintre bine și rău se încheie, prin victoria forțelor binelui, rămânând însă vraja, tocmai să păstreze în permanență echilibru: fratele hapsân împreună cu fiul mare vor fi nimiciți de propria lăcomie, iar fiul cel mic, Mihai va continua visul unchiului său, păzit de acesta și de îngerii Domnului.Ion Nălbitoru nu este însă un simplu narator al unei legende. El își crează
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
conturi din străinătate îndoindu-se de siguranța politică a soțului, moment surprins abil în romanul său „Sărbătoarea Țapului” de Mario Vargas Llosa:”...îi ceruse lui Chirinos să-i transfere cinci milioane de dolari în Elveția; acum încă un milion./.../ Cotoroanță hapsână! /.../ De tânără fusese lacomă și, o dată cu vârsta, devenise și mai și. /.../ Banii fuseseră întotdeauna singurul motiv pentru care /.../ îndrăznise să sfideze autoritatea soțului. De două ori, doar săptămâna asta. Complota pe la spatele lui, nici mai mult, nici mai puțin. Așa
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
cap în cap strivind vieți și destine în nesfârșite șuvoaie sângele stelelor căzătoare se revarsă În eternul fluviului cu apele de smoală de sub munții războinici Caron le duce spiritele sfâșiate-n convulsii de harpii cu gheare în lumea lui Hades hapsânul Crux plânge și amenință cu pumnul zenitul așteptându-și copiii răpiți se pregătește regele încoronat cu fir înspinat plătind cu durere și sânge să-i răscumpere să-i aducă acasă aducând la împlinire legea dreptății. Referință Bibliografică: RĂSCUMPĂRAREA / Maria Giurgiu
RĂSCUMPĂRAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367742_a_369071]
-
2016 Toate Articolele Autorului 28 Ianuarie 2016 Te-am ajutat atunci când ți-a fost greu, Ți-am dat tot ce-am avut mai bun la sân, Prieten de-o viață, frate bun al meu, Dușman îmi ești acum și ce hapsân! Flămând, neajutorat și invalid, Erai căzut în bernă ca un fald, Ți-am pus pe masă dragostea în blid Și te-am culcat în așternutul cald. Când ai plecat în lume cu merinde Așa mi-ai spus, rămân dator în
PRIETEN DE-O VIAȚĂ, FRATELE MEU BUN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363605_a_364934]
-
tura-a treia, din sfârcuri de cometă Sugeam cafea amară și aduceam prinos Când îmi ieșea testarea, o largă piruetă. Programator sunt, doamnă, programator bătrân, Am învățat și Windows și Linux, chiar și DOS, Dar timpul este astăzi atâta de hapsân Încât nu-mi dă răgazul să-mi fie de folos. Programator sunt, doamnă, și totuși nu-nțeleg. După o viață lungă ce-am dus-o împreună, Cu un mesaj de-adio pe monitor m-aleg: - Rămâi programator pe viață. Noapte
PROGRAMATOR SUNT, DOAMNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349508_a_350837]