53 matches
-
pe acesta îl măgulește inducându-i ideea că jocul este deschis, că perspectivele și ipotezele pot fi multiplicate la infinit. Văzut și ca „un avar în domeniul artistic, care se desparte de ceea ce posedă în imaginație la fel de greu ca orice harpagon de ceea ce posedă în realitate” (Nicolae Manolescu), O. este totuși un epicureu, care trăiește autentic doar în și prin text. O poezie difuză, un abur de ușoară melancolie, ce ține de sentimentul vremelniciei, învăluie pagina. În echilibrul clasicului, aparent mai
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Suetonius, e mult mai pasionant. Fedra în schimb e o capodoperă modernă, rezistentă la intemperii, ca o statuie de bronz. La lectură Molière mi se pare acum mai mare și în același timp mai mic decât îl aveam în memorie. Harpagon, de pildă, e prea convențional după ce știm că există Gobseck și Grandet. Mizantropul însă e o surpriză, ca și Fedra. În școală (unde elevul e silit să se familiarizeze cu marile creații), 244 nu înțelegem bine ce citim. Les femmes
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
te, tu ai două fete?... Iar după spectacol, fostul director îl ia pe Guță de braț și-l întreabă: Audi, bă Gutică, te-au ătia din teatu cu fita, de n-o ditribuie?! Avarii care nu l-au jucat pe Harpagon... Lumea teatrului e plină de histrioni care-au visat roluri celebre: toți vor să joace Hamlet vorba poetului; dar și Oedip, Othello, Solness, Voinițki, Verșinin, Cațavencu, Miroiu, Gelu Ruscanu, Ianke, Aneta Duduleanu ș.a.m.d. Ei bine, azi vom vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
care-au visat roluri celebre: toți vor să joace Hamlet vorba poetului; dar și Oedip, Othello, Solness, Voinițki, Verșinin, Cațavencu, Miroiu, Gelu Ruscanu, Ianke, Aneta Duduleanu ș.a.m.d. Ei bine, azi vom vorbi despre cei care n-au apucat Harpagon pe scenă și au compensat, trăindu-l în viață. Scîrțarii teatrului românesc. O să-ncep cu cel mai absurd/ incredibil dintre ei, G. Lungoci, de la Timișoara. Stăruia întruna, la Primărie, să i se dea un apartament în centru. Dar nu oricare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
care plecau în turneu pe litoral, cu spectacole: noroc porcesc! Stăteau moca, își luau și familia, uneori, veneau încărcați cu mîncare și băutură... ce mai, life tată! Azi e puțin mai greu: turneele au dispărut, mesele ieftine la fel... Puținii harpagoni care mai sînt mor repede, de inimă rea... De-ale lui Gigi Dinică Deceniul opt. Este celebră scena de la restaurantul Berlin (unde și mie tare-mi mai plăcea, prin anii 70 și)! Simțind că ospătarii îl înșeală la nota de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
directoare! 36 Gară pentru unu 36 Povestiri hasidice în premieră mondială 36 Se mai schimbă mentalitățile, nu?!... 36 Despre meștereală ca virtute 36 Vancea candidat la... actorie! 36 Vancea apreciind tinerele talente 36 Avarii care nu l-au jucat pe Harpagon... 36 De-ale lui Gigi Dinică 36 Fetița-fantomă 36 La mare, în turneu cu teatrul 36 Directori defecți 36 Memorii credibile & fixații incredibile 36 De ce nu voi pleca din țară niciodată?!... 36 Memoriile unui actor care a știut să... vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să-i reprezinte în cele mai mărunte particularități ale lor, în gesturile lor cotidiene, el critică modul lor de "generalizare în loc să individualizeze; personajele lor nu mai sunt ființe vii, ci sentimente, argumente, pasiuni deduse și gândite" (Naturalismul în teatru). Dacă Harpagon este "Avarul", Moș Grandet, în Eugénie Grandet, roman față de care Zola nu-și precupețește elogiile, este mult mai uman, căci el este "un avar". "Luați deci ca exemplu mediul contemporan, scrie Zola în Naturalismul în teatru, și încercați să-i
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
psihanalitic, în care sînt invocate alte determinări: a fi bărbat sau femeie, a fi sau nu neliniștit sau nefericit în dragoste etc. Această metaforă teatrală are totuși limitele sale: dacă un actor poate afirma că el nu este Hamlet sau Harpagon, cei care participă la genurile discursive, cu excepția unor cazuri particulare, nu pot să-și lase costumele în cabină. Într-o anumită măsură, personalitatea noastră este formată din "rolurile" pe care le jucăm. Jocul A vorbi de joc înseamnă a reveni
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
bătrânul Euclio tremură pentru o ulcică de bani și bănuiește pe oricine că i-ar putea-o fura; până la urmă intriga se rezolvă prin căsătoria fiicei lui Euclio cu tânărul Lyconides, a cărui slugă găsise ulcica îngropată, așa cum la Molière, Harpagon păzește cu sfințenie caseta cu galbeni și dorește partide bogate pentru copiii săi, și va fi de acord cu căsătoriile acestora după ce își va recăpăta banii furați de către sluga fiului său. Scena de disperare a avarului, în momentul când nu
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
sunteti multi hoți. Ce? Nu? Nimeni nu a furato? Mă sufoci, mă omori... Spune, spune o dată, cine e? ... A, nu știi? Vai, vai nenorocitul de mine! Sunt pierdut. S-a sfârșit cu mine!...”. Actul final din Avarul îl surprinde pe Harpagon în cea mai adâncă disperare, încercând să-și recupereze caseta eu cei zece mii de galbeni : “ Hoții ! Hoții ! Asasinii ! Ucigașii ! Dreptate sfântă, Cerule drept ! sunt pierdut, m-au omorât, mi-au tăiat beregata, mi-au furat banii ! Cine poate să fie
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex., trăsătura aferentă /avar/ în numele personajului Harpagon devine trăsătură inerentă /avar/ în numele comun harpagon. Același mecanism se produce când trăsătura aferentă /viteaz/ din numele personajului Egor devine trăsătura inerentă cu care acest nume intră în proza Domnișoara Christina, în momentul tratării lui ironic-intertextuale de către fetița diabolică, Simina
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex., trăsătura aferentă /avar/ în numele personajului Harpagon devine trăsătură inerentă /avar/ în numele comun harpagon. Același mecanism se produce când trăsătura aferentă /viteaz/ din numele personajului Egor devine trăsătura inerentă cu care acest nume intră în proza Domnișoara Christina, în momentul tratării lui ironic-intertextuale de către fetița diabolică, Simina: "Viteazul nostru Egor!" Fără a intenționa de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a convenit de minune acestui obsedat de setea de îmbogățire, parvenire și faima. Cu toate ca și în regimul comunist al lui Ceaușescu ar fi dobândit o poziție înaltă datorită susținerii și protecției Securității, nu ar fi putut însă acumula averi că Harpagon, așa cum i s-au creat posibilități nevisate după 1989. Mai întâi profitase că ginere al lui Angelo Miculescu, un alt oportunist, care ajunsese în cele mai înalte funcții de stat pe timpul lui Ceaușescu: ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, ambasador în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
de reparații. Interioarele nu arătau nici ele mai bine, iar mobilierul din birouri și apartamente se adapta titlului piesei "Mobilă și durere" gioarse urâte, vechi, nefuncționale, cumpărate la mâna a doua de la un evreu român din Montevideo, tipul clasic de harpagon, creionat și de Shakespeare în Shylok, "Neguțătorul din Veneția". Predecesorul meu, un bun diplomat, cu experiență și "vechime" la Montevideo, lăsase "treburile lumești" ale misiunii pe seama administratorului, care, la cele peste 100 de kilograme ale sale și la clima uruguayană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de trac, deși auzisem despre faimosul trib al actorilor societari, parțial proprietari ai Comediei Franceze, și de cât pot fi de dificili, atribuindu-și puteri feudale, chiar cu regizorii autohtoni. Actorul pe care l-am ales să-l joace pe Harpagon - Gérard Giroudon - mi-a fost drag de cum l-am cunoscut. Concluzie: În teatru să nu crezi În ce „auzi“. Pe ceilalți actori i-am luat din generația tânără care, fiind primită nu demult În casa așa-zis „sacrosanctă“ a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
specială japoneză, ce mi se păreau teatrale și care aminteau de stilul tablourilor lui Rothko. Aceste desene În miniatură au fost reproduse sub formă de paravane pictate pe dimensiunea scenei. Decorul, un labirint de paravane, nu descria geografic casa lui Harpagon, ci sugera atmosfera de angoasă și teroare ce-i contamina pe toți, inclusiv pe tineri: aceștia nu erau victime inocente ale unui tată-monstru, ci, dimpotrivă, acționau și ei egoist, interesați doar să obțină cu orice preț caseta cu bani, ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sugera atmosfera de angoasă și teroare ce-i contamina pe toți, inclusiv pe tineri: aceștia nu erau victime inocente ale unui tată-monstru, ci, dimpotrivă, acționau și ei egoist, interesați doar să obțină cu orice preț caseta cu bani, ei Înșiși Harpagoni În devenire. În Avarul nostru nu mai era vorba despre o comedie cu un personaj comic, cam bizar și dezechilibrat, ci de o lume rece, o lume a interesului, a lăcomiei, care de fapt Îi caracteriza pe toți. Această lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lumini, care crea un fel de câmp magnetic al forțelor negative. În timpul celebrului monolog, unde scriitura lui Molière Îmi amintea de Kafka, din paravanele cenușii apăreau ochi gigantici din care țâșneau mâini Înmănușate În negru, atacându-l de peste tot pe Harpagon, ca o Întruchipare a imaginației lui bolnave. Acest moment Îl doream ca o Împletire de teroare comică și coșmar suprarealist ce depășea realismul obișnuit de situație, ce Îl ajuta pe actor să atingă zone de joc expresioniste. Lucrând recent cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
situație. Căci nu văd de ce comediile de caracter - să luăm piesele lui Molière cele mai clasice - nu sunt, dacă le faci analiza lor formală, comedii de situație, în care se divulgă caracterul prin situațiile în care este pus, de pildă, Harpagon. Și am fost foarte bucuros să întâlnesc, acum poate un an, o tabletă a lui Philippide, în care am citit același lucru : nu există decât comic de situație. De altminteri, și comicul de limbaj, dacă ne gândim, e tot de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dramaturgului francez Molière. A avut premiera la 9 septembrie 1668 la Théâtre du Palais-Royal. În "", pornind de la "Aulularia" lui Plaut, Molière păstrează doar ideea centrală: un zgârcit care își ascunde comoara, obsedat de pierderea ei. Cei doi copii ai lui Harpagon s-au îndrăgostit: Cleante îi mărturisește surorii sale, Eliza, marea iubire pentru Marianne, fiica unei văduve destul de strâmtorate din apropiere. Eliza, la rândul ei este îndrăgostită de Valere, fiu rătăcit al unei familii bogate, care chiar își caută părinții atunci când
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
mai absurde. Deși amândurora dragostea le este confirmată, Eliza și Cleante nu sunt tocmai fericiți, căci știu că zgârcenia tatălui său nu le va permite niciodată să se căsătorească după pofta inimii. Norocul pare însă să-i surâdă lui Cleante: Harpagon îl cheamă să-i ceară părerea chiar în privința Mariannei, vrând să știe dacă fiul său o găsește potrivită pentru o soție. Firește că tânărul îi face portretul cel mai încurajator, totuși Harpagon întrebase pentru sine, căci s-a decis să
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
Norocul pare însă să-i surâdă lui Cleante: Harpagon îl cheamă să-i ceară părerea chiar în privința Mariannei, vrând să știe dacă fiul său o găsește potrivită pentru o soție. Firește că tânărul îi face portretul cel mai încurajator, totuși Harpagon întrebase pentru sine, căci s-a decis să-și ia o soție tânără și cuminte. „Fără să fie prea egoist”, fiului său îi rezervase deja o văduvă bogată, în vreme ce Elise se va căsători cu bătrânul Anselme, care nici nu cere
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
se va căsători cu bătrânul Anselme, care nici nu cere zestre. Cleante trebuie să o ia înaintea tatălui său, dar nu are nici un ban. Cămătarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se împrumuta se dovedise a fi chiar Harpagon. Cel care găsește soluția este La Fleche, valetul lui Cleante, care-i fură bătrânului caseta cu bani îngropată în grădină. Înnebunit, Harpagon își amenință servitorii și îl cheamă pe procuror. Jupân Jacques (bucătar și vizitiu) care nu-l poate suferi
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
nici un ban. Cămătarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se împrumuta se dovedise a fi chiar Harpagon. Cel care găsește soluția este La Fleche, valetul lui Cleante, care-i fură bătrânului caseta cu bani îngropată în grădină. Înnebunit, Harpagon își amenință servitorii și îl cheamă pe procuror. Jupân Jacques (bucătar și vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere, aruncă vina asupra lui. Luat din scurt asupra "crimei" sale, Valere crede că este vorba de dragostea ascunsă pentru Elise
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
Jupân Jacques (bucătar și vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere, aruncă vina asupra lui. Luat din scurt asupra "crimei" sale, Valere crede că este vorba de dragostea ascunsă pentru Elise și încearcă să-și ceară iertare în fața lui Harpagon, a procurorului și a lui Anselme, sosit și el întâmplător. În felul acesta iese la iveală nu doar adevărata vină a lui Valere, dar și identitatea sa. Lovitură de teatru: atât acesta, cât și frumoasa Marianne sunt copiii domnului Anselme
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]