38 matches
-
-mi fac decât o imagine a personalității ei. Nu aveam nici o idee cum se Îmbracă, ce fel de coafură are, dacă este slabă sau grasă. O chelneriță Îmbrăcată Într-o cămașă cu mâneci lungi, din acelea purtate de pianiști sau harpiști, cu părul ridicat frumos Într-un coc, a sunat clincănind dintr-un clopoțel, apoi s-a strecurat ceremonios printre mese cu o planșă pe care scria Mister Miyashita. Eram cât pe ce să ridic mâna, strigând ca un școlar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la diferite momente ale evoluției culturii și la diferite popoare. În problema morții, deși la egipteni domina optimismul conform căruia moartea este întoarcerea acasă în câmpiile Hialou, ale fericirii și "cunoașterii tainei dinapoia tuturor tainelor", în puternic contrast, în Cântecul harpistului, de un profund pesimism, moartea este tot o întoarcerea acasă dar înțeleasă ca neant dintr-un lung exil într-o lume străină, unde zeii, deși implorați cu rugi și ofrande, nu i-a adus omului decât întristare și suferință. Luciditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
relativ la justiția divină: "Din copilăria sa omul s-a străduit să înțeleagă gândirea Zeului, cu umilință a căutat-o, și totuși zeii mi-au adus suferință și mizerie în loc de fericire și bună stare". Având în vedere toate acestea, în Cântul harpistului se spune: Nu este cineva care să nu coboare sub pământ. Durata răgazului terestru ține doar cât un vis". Din acest motiv, "Fă-ți o zi fericită. Respiră balsamul și parfumul cel mai fin și oferă ghirlande de lotus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca urmare a dilatării șinelor vara, atunci când trebuia să vină cineva deloc plăcut, moartea, sau se contractau atunci când trebuia să sosească, neanunțată, moartea. De necrezut cum putea să sune Sonata în tren major pentru gări și orchestră, compusă din doi harpiști care ciupeau corzile fumurilor așteptând trenul, suflătorul la tubă, neîndemânatic, pentru că îi zbura știma de pe pupitru, probabil înmărmurit la vederea atâtor brăilence frumoase sau din cauza stării pe care ți-o dă tuba, aceea de a o înclina exact spre zarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alte motive pentru a le primi. Un geniu își face propriile sale reguli, dar un articol despre "cum să" este scris de un muritor de rând pentru folosul unui semen al său. Pe Harpo Marx, unul din cei mai mari harpiști ai tuturor timpurilor, nu l-a învățat nimeni cum să cânte; conform învățământului standard, tot ce a făcut el era "greșit". Cea mai mare parte a lucrurilor pe care un articol cum este acesta le poate spune are cel puțin
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
țațe, deoarece comportamentul fâț] de animale era inclus printre acțiunile care urmau s] fie judecate în viața de apoi. Desigur, unii erau sceptici în privința vieții de apoi promise. La petrecerile date de egipteni, atmosfera era întreținut], în parte, de un harpist care încuraja oaspeții s] se dedea pl]cerii, deoarece nu aveau nici o sigurant] c] sârguința pe p]mânt le va aduce fericirea veșnic]” (Wilson, 1958, p. 467). Harpistul spunea c] mormintele piramidale ale divinilor faraoni și ale nobililor lor fuseser
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
La petrecerile date de egipteni, atmosfera era întreținut], în parte, de un harpist care încuraja oaspeții s] se dedea pl]cerii, deoarece nu aveau nici o sigurant] c] sârguința pe p]mânt le va aduce fericirea veșnic]” (Wilson, 1958, p. 467). Harpistul spunea c] mormintele piramidale ale divinilor faraoni și ale nobililor lor fuseser] profanate, si era ca și cum nici nu ar fi existat vreodat]. El preciza c] nimeni nu se întorsese vreodat] din mormânt pentru a-i asigura pe cei vii de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor fuseser] profanate, si era ca și cum nici nu ar fi existat vreodat]. El preciza c] nimeni nu se întorsese vreodat] din mormânt pentru a-i asigura pe cei vii de existență nemuririi. Asemenea hangitei care îl sf]tuise pe Ghilgameș, harpistul îi sf]tuia pe cei care îl ascultau: Urmeaz]-ți dorințele în toat] viața ta, Capul s] ți-l împodobești cu mirt și vesminte alese s] porți... Caut] s]-ți împlinești pl]cerea și vrerile, Grijește-ți de nevoile lumești
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tr]i. R]spunsul oferit de povestea lui Iov a fost c] individul ar trebui, desigur, s] respecte regulile indiferent de consecințe. Un r]spuns diferit a fost dat de textele Ecclesiastului. Acestea reflect] teme familiare din Ghilgameș și cântecele harpistului din Egipt. Autorul, imitându-l pe Solomon, isi asum] titlul de Qoheleth (înv]ț]tor). Viață este deșert]ciune - așa își începe el jalea. În virtutea statutului, a bog]ției și puterii sale (asemenea lui Solomon), el își putea satisface orice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
semnificației prezenței zeului În lume și asupra responsabilității sale. Unul dintre personajele mizerabile pe care le descria Ipuwer ajunge să scrie: „Dacă aș ști unde este zeul, i-aș aduce ofrande”. Iar pe pereții unui mormânt princiar de la Teba, un harpist cântă o invitație foarte umană la bucurie 1: „Generațiile pier și trec”. Chiar și monumentele funerare sunt o garanție caducă și: „Nu vine nimeni de Dincolo să ne spună despre felul lor (?) și despre lucrurile lor și să ne liniștească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
om la fel ca pe aproapele său. Eu nu le-am poruncit acestora să facă rău, dar inima lor este cea care a Încălcat ceea ce le-am spus (Coff. T., cap. VII, 1130). Putem deduce o aparentă impietate În cântecul Harpistului, În plăcerea de a contempla sfârșitul unei lumi incapabile să Înfăptuiască ordine și dreptate, În vertijul unei sinucideri contemplate, În „de ce-ul” referitor la rău. Dar tocmai această impietate este o aplecare pasionată asupra problemei „de ce-ului” istoriei, În căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
egalității Între oameni, exprimat În justificarea demiurgului, pe care am văzut-o mai sus, se va Împlini astfel printr-o regalitate extinsă la toți, chiar dacă aceasta se va Întâmpla Într-o lume viitoare, care scapă experienței (după cum prevestise cu amărăciune harpistul). Totuși, În acest mod se pun bazele unei comunicări mai intime Între oameni și zeul care Îi cuprinde În sine la finalul vieții lor pământene: numele oficial al celor morți va fi „Osiris... al lui ...”, și va avea ca atribut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce cunoșteau un meșteșug pe care să nu-l stăpânească nimeni la Tara; așadar, portarul Îl Întrebă pe zeu despre aceasta. Zeul spune că este țesător, dar țesători existau deja la Tara. Atunci el spune pe rând că este fierar, harpist, poet, medic, vraci, aurar, Însă toate acestea existau deja; argumentul decisiv care i-a permis să intre a fost că la Tara nu exista nimeni care să stăpânească toate meșteșugurile. Putem considera sigură ecuația conform căreia Mercurxe "Mercur" (la Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]