56 matches
-
1881/1984, p. 16). După cum se știe, din acest plan ambițios Hașdeu nu a dus la capat decât redactarea/publicarea primelor două părți. Prefațând reeditarea Principiilor (în scriere chirilica) dincolo de Prut, Silviu Berejan spunea în 1974: Nedispunând de continuarea operei hasdeiene, putem considera că studiul său "Un nou punct de vedere asupra ramificațiunilor gramaticei comparative" compensează într-o oarecare măsură partea a treia a tratatului, privind "Linguistica în specie"" (Berejan, 1974, p. XXIII). Avantajul ediției basarabene este acela de a fi
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
p. 29) foarte sugestiva: Conștient de importanță propunerilor sale, Hașdeu oferă o serie de justificări suplimentare menite să pună în evidență și mai bine rolul noematologiei. Le reproduc integral, fiindcă nu vreau să alterez, prin parafrazare sau rezumare, mecanismul gândirii hasdeiene: După cum o formă gramaticala nu este decât o construcțiune sintactica condensata, tot așa sensul cel expres nu este decât o condensare a ideei latențe. Noematologia se rapoartă la semasiologie întocmai că sintaxa la morfologie. Ideea latentă și construcțiunea sintactica șanț
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
avea despre perisintaxă, mi-a stârnit interesul. Se cuvenea să verific dacă nu cumva Dragomirescu va fi vorbit despre noematologie încă din 1939. Cercetând, am constatat că în cartea sa tipărită în perioada interbelică nu există nicio referire la studiul hasdeian în cauză. Se suprapune oare perisintaxa lui Dragomirescu peste noematologia lui Hașdeu? Ce anume au în comun? Să revenim, de data aceasta pe larg, la cele scrise de Dragomirescu: "În propoziție și frază, cuvintele nu numai că sunt supuse "constrângerilor
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
27. 3.2.7.4. Faptul că Hașdeu a vorbit destul de succint 28 despre noematologie lasă, într-adevăr, loc de interpretare, însă nu cred că Gh.N. Dragomirescu greșește punând în relație perisintaxa să și pragmatică (ulterioară) cu respectiva concepție (bréalo-)hasdeiana. Vorbim, în acest caz, pur și simplu, de posibilități de dezvoltare pe care Dragomirescu le-a intuit destul de bine în nucleul nedesfăcut al noematologiei. De asemenea, nu văd nimic rău în faptul de a-si fi căutat (și găsit) un
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
dar tot într-un material dedicat semasiologiei lui Șăineanu (asupra acestui amănunt voi mai reveni). De vreme ce Lazăr Șăineanu s-a ocupat in extenso de distincțiile profesorului sau, iar prezentarea să a cunoscut o circulație mai mare decât cea a originalului hasdeian, voi începe cu el. 3.3.2. Preocupat de stabilirea locului semasiologiei printre științele filologice, Lazăr Șăineanu pornește, așadar, de la clasificarea făcută de Hașdeu: "Trebuie dar determinat, înainte de toate, locul ce-l ocupă semasiologia în sfera linguisticei. Domnul Hașdeu, expunând
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
nu se deosebește în fond de cea propusă de Schleicher" (ibid.: 7). Există, totuși, la Heerdegen o diferență notabilă, adică un element a cărui absența Hașdeu o imputase clasificării lui Schleicher: doctrina lexiologiei, preluată, exact cu această denumire, în taxonomia hasdeiana a subdisciplinelor gramaticii comparative. În continuare, Șăineanu înfățișează și punctul de vedere al lui Hașdeu, cu referire la împărțirea gloticii în cele șapte doctrine grupate într-un quadrivium fizico-psihic și într-un trivium psihico-fizic, după care reproduce un amplu paragraf
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și formează că o punte de trecere de la quadrivium fizico-psihic la trivium psihico-fizic al domnului Hașdeu" (ibid., p. 9). 3.3.3. În studiul despre cartea lui Șăineanu, Încercare asupra semasiologiei limbei române, Rudolf Windisch se oprește puțin asupra clasificării hasdeiene pe care a descoperit-o, după cum am văzut deja, la începutul lucrării cercetate în amănunt. Lingvistului german nu i se pare ca Șăineanu ar fi făcut o alegere prea fericită, considerând că o atare opțiune era motivată de un factor
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și "cuvânt în propozițiune"" (ibid., p. 230). Aici se impune o îndreptare: referirea la studiul lui M. Bréal, cel despre reprezentările/ideile latențe, nu-i aparține lui Șăineanu, ci lui Hașdeu (vezi supra, 3.3.2.): face parte din citatul hasdeian reprodus de Șăineanu. Probabil că vina atribuirii greșite n-ar trebui pusă, totuși, pe seama lui Rudolf Windisch, ci a modului defectuos în care Șăineanu a inserat citatele. Chiar și în ediția din 1999 (îngrijita cu atenție de către Livia Vasiluță, care
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
utilă, interesantă, frumoasa sau, din contră, depășită), se cuvine să remarcam că niciunul dintre interpreții menționați nu a încercat să comenteze și criteriile în baza cărora Hașdeu a ajuns la o asemenea diviziune a gloticii. Ultimele patru pagini ale studiului hasdeian sunt de-a dreptul captivante. 3.3.4.1. Hașdeu începe prin a lua ca punct de plecare al discuției cei "trei factori esențiali" implicați în producerea limbii identificați de Schleicher: sunetul ("sonul"), forma și sensul. În felul acesta, cuvintele
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
o frazeologie care să se ocupe de tot ceea ce se repetă într-o formă (mai mult sau mai putin) fixă în vorbirea unei comunități: expresii și locuțiuni, proverbe și zicători, citate celebre ș.a.m.d. Ca să ne exprimăm în maniera hasdeiana, ceea ce este numele propriu în raport cu cuvântul este frazeologismul (= discursul repetat) în raport cu "construcțiunea" sintactica. 3.3.4.4. Din păcate, în epoca lui Hașdeu, timpul frazeologiei că disciplină preocupată de studierea acestor unități lingvistice cu regim special încă nu sosise, si
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
unde se apreciază că acest mic tratat de fonetica generală (primul din istoria lingvisticii noastre) conține unele idei foarte importante. Întrucât conform intenției exprimate de exegetul respectiv întreaga monografie din 1968 s-a concentrat pe elementele valoroase ale operei științifice hasdeiene (lăsând, deci, criticile la o parte), și în această evaluare nu întâlnim evidențiate decât ideile cu adevarat viabile, cum ar fi: (a) faptul de a fi atras atenția asupra necesității stabilirii raporturilor reale dintre sunete și litere (între care multă
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
deosebirea și relația dintre sunet și litera, Brâncuș observa la Hașdeu aceleași lucruri pe care le semnalase și Poghirc (vezi supra, 4.2. (a)&(b)). Într-o notă extinsă, de la sfârșitul celui de-al doilea volum de studii și articole hasdeiene pe care le-a editat, profesorul de la București mai adaugă câteva informații interesante, printre care se găsește și menționarea criticii aspre pe care Al. Philippide a făcut-o, printre altele, acestui mic tratat de fonetica generală. După părerea lui Brâncuș
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
W. Meyer într-un număr din 1884 al prestigioasei publicații "Zeitschrift für Romanische Philologie". Autorul recenziei aprecia, bunăoară, clasificarea ingenioasă pe care Hașdeu o făcuse sunetelor și atenția pe care acesta o acordă fonografului, insă respingea unele idei și soluții hasdeiene. În același timp, desi numărul numelor de specialiști invocați și al titlurilor lucrărilor de profil citate sau consemnate este impresionant la Hașdeu, Meyer îi impută totuși două scăpări bibliografice dintre cele mai recente atunci: o Fonetica (Phonetik) a lui Sievers
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
externă (adică relația dintre lingvistică și alte științe). [5] În acest paragraf, ideea interdisciplinarității apare încă și mai clară. [6] Pentru poziția incertă a mitologiei comparative, vezi Hașdeu, 1881/1984, p. 22. [7] Pentru o caracterizare a retoricii și stilisticii hasdeiene, vezi Brâncuș, 1999, pp. 32-35. [8] În acea vreme, Baudouin de Courtenay nu era o autoritate recunoscută, dar Hașdeu, care avea intuiția valorii, îl aprecia și îl cita. [9] G. Mounin observa că Franz Bopp îl anticipează pe Saussure într-
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a lingvisticii românești din secolul al XIX-lea. Curente principale în lingvistică secolului al XIX-lea, Traducere de Marcel Romă, Editura Saeculum I.O., București, 1995, pp. 194-226). Totuși, în capitolul respectiv H. Frisch nu face nicio referire la studiul hasdeian Un nou punct de vedere asupra ramificațiunilor gramaticei comparative (1882), desi îl consemnează în bibliografia generală a volumului (op. cît., p. 263). Cercetând însă cu atenție secțiunea rezervată Semasiologiei lui L. Șăineanu, am descoperit că, într-adevăr, studiul lui Hașdeu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
reprodus și în Munteanu, 2012, pp. 293-305). 8 Pe la început, și Școala lingvistică de la București a avut o atitudine similară, dovedită, în primul rând, de Ovid Densusianu. Mai apoi, lucrurile s-au schimbat radical, principalii exegeți și editori ai operei hasdeiene (de pildă, C. Poghirc, Gr. Brâncuș, G. Mihăilă etc.) provenind din rândul lingviștilor bucureșteni. În fine, aș mai adaugă aici cuvintele înțelepte ale lui Sextil Pușcariu. În anul 1908, în cel de-al doilea articol din cele dedicate Dicționarului Academiei
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
dramaturgi și piese uitate, efortul recuperator fiind prezent în primul rând în articolele exegetice. Astfel, în volumul Clio și Melpomena (1977), cea mai amplă secțiune, intitulată Piesa uitată, atrage atenția asupra unui repertoriu marginalizat sau de-a dreptul necunoscut, de la hasdeiana Răposatul postelnic la Vrăjitoarele lui Dimitrie Stelaru, trecând prin dramaturgia lui Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale (Începem!), Al. Macedonski (Moartea lui Dante Alighieri), Barbu Delavrancea (A doua conștiință, piesă ibseniană, atipică în ansamblul operei scriitorului), Ion Minulescu, Caton Theodorian, Ion Agârbiceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
introductiv, note și comentarii de Paul Cornea, o contribuție esențială având lectorul Daciana Vlădoiu și tehnoredactorul Pompiliu Statnai. în acest domeniu, un reviriment s-a produs, în dificilile condiții actuale, prin strădania istoricului literar I. Oprișan. Recunoscut ca eminent exeget hasdeian, autor, printre altele, a două fundamentale lucrări monografice, Viața lui B. P. Hasdeu sau setea de absolut (2001) și Opera literară a lui B. P. Hasdeu (2007), I. Oprișan a readus la lumină, la Editura Vestala, în excepționale condiții grafice
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
acestui din urmă volum este, firește, Duduca Mămuca (Din memoriile unui studinte) care, la apariția în volum, a căpătat titlul modificat Micuța, (nuvelă, ea însăși, fiind ușor remaniata dar, spre onoarea autorului, nu în substanță). Cum se știe, aceasta nuvelă hasdeiana a început să apară, în 1863, în revistă viitorului enciclopedist Din Moldova, schimbat apoi în Lumina. Autorul nuvelei avea, atunci, 25 de ani și a fost rău surprins de scandalul ce a iscat. Tînărul începe să fie dușmănit de dăscălimea
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
mai bine pe Ovidiu Bârlea, căruia i-a editat la „Minerva”, unde era redactor, câteva din cele mai importante cărți de etnologie și folclor. Deși Ovidiu Bârlea este unul din cei mai mari folcloriști români, cu o operă de proporții hasdeiene, n-a fost și nu este apreciat după merit. A avut o existență solitară, dramatică, a muncit cu o tenacitate specific „moțească” - pentru că era originar din țara Moților, din Bârleștii Mogoșului, apropiați de Bucium-Șasa, locul unde a preoțit Ion Agârbiceanu
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
procedat în consecință. Pentru început, și-a inventat o identitate strălucită, din care jumătate ori trei sferturi era fantezie, dar care, în ansamblu, îi lăsa pe toți cu gura căscată de admirație. Éblouir les Moldaves - pare să fi fost comandamentul hasdeian suprem, în slujba căruia și-a pus toată energia. Prim pas esențial - Hasdeu face un caz enorm de originea sa princiară, de strălucita familie de domnitor din care ar descinde în mod direct; gîdilînd snobismul instinctiv al intelectualilor, junele de
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
început în eroare de magnifica punere în scenă, au început să vadă în Hasdeu ceea ce el era de fapt - un poet mediocru, un savant de erudiție spectaculoasă, dar ornamentală, un individ posedînd în schimb ego tumefiat și agresiv. Așa că literatura hasdeiană a încetat să existe aproape de la sine, intrată de acum în concurență cu cea a lui Eminescu, Creangă sau Caragiale. Hasdeu a înțeles, de data aceasta cu intuiție într-adevăr genială, că literatura scrisă de el era complet depășită, că
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
decît îngăduință binevoitoare. E drept că Hasdeu și-a elaborat literatura după o complet altă formulă decît cea utilizată pînă atunci în literele românești. Romantic integral, precum majoritatea contemporanilor săi, el n-a mai folosit deloc inspirația franceză tutelară: romantismul hasdeian are surse de-a dreptul curioase în contextul literar al deceniului 1860-1870. Scriitorul practică un romantism negru, alternat cu cel sentimental, romantism ce trimite la Schiller, Heine, ca și la acel Shakespeare tradus și imitat de germani; cultivă, în poezie
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
plasează și titlul acestei monografii: Oameni mari ai României. Ioan-vodă cel Cumplit. Aventurile, domnia, războaiele, moartea lui; rolul său în istoria universală și în viața poporului român (1572-1574). Un iz de protocronism avant la lettre se degajă din multe formulări hasdeiene. Romanul Ursita (1867), altă evocare istorică, optează de data asta deschis pentru literatură, fără a mai recurge la fastidioasa bibliografie; rezultatul este însă același. Mai slabă și mai lipsită de nerv decît Ioan-vodă cel Cumplit, Ursita nu se deosebește însă
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
mult - fiecare personaj vorbește în jargonul caracterului său; termenii în limbi străine, întotdeauna cu funcție ironică, încheagă o atmosferă; Micuța pare scrisă într-o românească vorbită cu diferite accente străine, de efect savuros. După succesul acestei nuvele atît de puțin hasdeiene ca spirit (nuvelă lipsită de patetism, de parcă ar fi fost scrisă de un romantic polonez, german sau rus încă neidentificat și doar adaptată de tenebrosul Hasdeu), autorul va exploata încă o dată arta dialogului spontan, în comedia Trei crai de la Răsărit
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]