56 matches
-
în aceeași perspectivă, folosirea conceptului de tron era interzisă domnitorilor Moldovei și Țării Românești, căci în ideologia otomană, tronul și coroana erau atribute ale sultanului, ca stăpân absolut al lumii supuse lui. Totuși, unele formule politico-juridice, întâlnite frecvent în cuprinsul hatișerifurilor, firmanelor sau ale altor documente emise de sultan sunt edificatoare pentru o relativă întărire a formulei juridice de autonomie: expresia mefrûz-ül-kalem maktû-ül-kadem min küll-ilvücûh (în sensul de teritoriu “separat de cancelarie, scutit de a fi călcat cu piciorul și liber
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
adăugau importante sume plătite ca peșcheșuri, devenite sarcini oficiale: peșcheșul bairamului era stabilit la 90.000 de piaștri pentru ambele Principate, iar peșcheșul Anului Nou musulman, la 40.000 de piaștri pentru Țara Românească și 25.000 pentru Moldova. După ce hatișeriful din 1774 desființa o serie de dări, cum ar fi djaigelele, avaieturile, kudumiile și ubudieturile, același Sened din 1783 sublinia că domnii nu sunt ținuți a da daruri cu prilejul schimbărilor survenite în principalele dregătorii ale Porții. Nu se desființau
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ale Porții. Nu se desființau, în schimb, cele trei categorii de cheltuieli în legătură cu domnia: obținerea domniei, confirmarea la trei ani (mucarerul mare) și confirmarea anuală (mucarerul mic). Spre deosebire de haraci, aceste obligații au crescut în proporție cu deprecierea valorii argintului. Chiar dacă hatișeriful de la Gülhane (1802) dispunea că “toate impozitele, veniturile și rechizițiile nou stabilite după senedul din 1783 vor rămâne suprimate”, concurența dintre candidații la domnie a anulat în practică această dispoziție; Condica Moldovei pe anul 1805-1806 indică cifra de 522.236
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
grânele, care făceau obiectul unui monopol permanent și absolut, oile necesare aprovizionării seraiului și ienicerilor, cheresteaua destinată construcțiilor de case, poduri, vapoare sau reparării cetăților turcești, silitra care era predată gratuit arsenalului imperial. Cu scopul îngrădirii pretențiilor arbitrare ale Porții, hatișeriful de la Gülhane dispunea livrarea furniturilor în raport cu posibilitățile de producție ale Țărilor Române, care aveau dreptul de a înștiința oficial puterea suzerană asupra situației lor economice. Deși unele abuzuri au continuat și după 1802, după cum rezultă din diferite acte, inclusiv din
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
pe anii 1805-1806, ele au fost totuși mai puțin numeroase, valoarea totală a furniturilor livrate Porții însumând numai 183.462 lei, aproape de trei ori valoarea haraciului. Această relativă moderație se datorează faptului că Țara Românească și Moldova dobândiseră, prin dispozițiile hatișerifului din 1802, o bază legală de opoziție. Așa cum se știe, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, vistieria statului și cămara domnească se separă, dar nu pentru a îngrădi abuzurile curții, ci pentru că domnitorul risca, în contextul cererilor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Prut și Nistru, numită ulterior Basarabia (după partea ei sudică), a intrat în componența Imperiului țarist. în concluzie, principalele schimbări privind statutul politico-juridic internațional al Principatelor în această perioadă au fost, în afară de Legea Nouă, din 1792, în număr de două: hatișeriful de la Gülhane, din 1802, care limita, în principiu doar, abuzurile de orice fel, inclusiv de natură fiscală, ale turcilor, reglementând totodată întreaga problematică a raporturilor dintre creștini și musulmani, și fixând durata domniei la 7 ani. Se pare că această
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
natură fiscală, ale turcilor, reglementând totodată întreaga problematică a raporturilor dintre creștini și musulmani, și fixând durata domniei la 7 ani. Se pare că această din urmă prevedere s-a introdus la intervenția Rusiei, prin ambasadorul său la Constantinopol. Textul hatișerifului precizează: “Cum că de acum înainte vremea domnilor să fie rânduită în șapte ani deplin, socotindu-se din ziua ce se vor rândui domni și, pe cât nu se va arăta greșeala dovedită, domnii să nu se facă mazili mai înainte
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
raportului de forțe la începutul secolului al XIX-lea, dreptul Rusiei de a interveni în “favoarea” popoarelor din sud-estul Europei a devenit o problemă fundamentală a chestiunii orientale. Diplomația țaristă se considera îndreptățită ca, după Kuciuk-Kainardji, și mai ales, după hatișeriful de la Gülhane, să-și exercite “protecția” asupra Principatelor Române. Cu timpul, acest drept de intervenție a fost transformat, după expresia cavalerului de Gentz, într-un fel de coregență, dobândind “creditul adevărurilor incontestabile pe care Poarta însăși le-a recunoscut”. Convenția
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
economică și socialpolitică a Principatelor. Astfel, în ceea ce privește stabilirea impozitelor, se prevede că “hospodarii împreună cu boierii din divanurile respective vor stabili și vor fixa impozitele și plățile anuale ale Moldovei și Valahiei luând ca bază regulamentele care au fost stabilite în urma hatișerifului din 1802. Hospodarii nu vor putea în nici un caz să se dea la o parte de la stricta îndeplinire a acestei dispoziții. Ei vor ține seama de observațiile ministrului maiestății sale imperiale și de cele pe care consulii Rusiei le vor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
suzeranitatea Sublimei Porți și Rusia garantându-le prosperitatea, este de la sine înțeles că ele își vor păstra toate privilegiile și imunitățile care le-au fost acordate, fie prin capitulațiile lor, fie prin tratatele încheiate între cele două imperii, sau prin hatișerifurile date în diverse momente. în consecință, ele se vor bucura de libera exercitare a cultului lor, de o siguranță perfectă, de o administrație națională independentă și de o deplină libertate a comerțului ...”. în Act separat relativ la principatele Moldova și Țara
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
treburile interne ale provinciilor (s.n. - după cum se vede, terminologic, celor două Principate li se recunoștea doar statutul de provincii în cadrul Imperiului otoman) lor, consultând divanurile respective, fără a putea, totuși, să aducă vreun prejudiciu drepturilor garantate celor două țări de hatișerifuri, și nu vor fi tulburați în administrarea lor internă de nici un ordin contrar acestor drepturi”. 2. Poarta va veghea ca privilegiile, frontierele și libera administrație a Principatelor să nu poată fi încălcate de comandanții militari turci din dreapta Dunării: “Sublima Poartă făgăduiește
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
aceasta, la fiecare reînnoire a hospodarilor prin decesul, abdicarea sau destituirea legală a titularilor, principatul în care s-ar întâmpla un asemenea caz va fi obligat să plătească Sublimei Porți o sumă echivalentă cu tributul anual al provinciei, stabilit prin hatișerifuri. Cu excepția acestor sume, nu i se va mai cere niciodată țării și nici hospodarilor nici un fel de alt tribut, redevență sau dar, indiferent sub ce pretext”. 7. Libertatea comerțului: “ ...locuitorii se vor bucura de deplina libertate a comerțului pentru toate
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în cel mai scurt timp posibil, guvernului otoman, care, după ce s-a înțeles cu Curtea Rusiei și a constatat astfel că există aprobare reciprocă, va acorda respectivelor modificări sancțiunea sa definitivă, care va fi publicată cu ajutorul formei uzitate a unui hatișerif al maiestății sale sultanului. Art. IV.- întrucât frământările care au tulburat acum atât de profund Principatele au demonstrat necesitatea de a li se da guvernelor lor sprijinul unei forțe militare în stare să reprime cu promptitudine orice mișcare insurecțională și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
suspende orice rezolvare definitivă fără participarea lor”. Răspunzând acestui document, tânărul sultan Abdul Medjid a acceptat ca Marile Puteri să negocieze o pace cu Egiptul în locul său. Concomitent, el a declanșat o serie de reforme cunoscute sub numele de Tanzimat. Hatișeriful Gülhane a fost promulgat tocmai cu scopul de câștiga bunăvoința Puterilor occidentale. Documentul garanta libertăți individuale, dreptul de proprietate tuturor locuitorilor Imperiului și promitea reforme în sistemul fiscal și militar. Exprimându-și încrederea în capacitatea de regenerare a Imperiului Otoman
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cu Franța; prin Tratatul din 25 iunie 1802, precedentul a fost creat, pentru că în textul documentului se prevedea libera navigație a flotei comerciale franceze în Marea Neagră. O lună mai târziu, la 29 iulie, Marea Britanie obținea un privilegiu asemănător, întărit prin hatișeriful sultanului Selim al III-lea, din 15 zilhidge 1217 (8 aprilie 1803), în conformitate cu vechile capitulații (taxe vamale de 3 %, judecarea litigiilor de către comisii mixte etc.). într-un raport adresat Londrei de către ministrul rezident britanic la Constantinopol, Alexander Straton, în 1803
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
un evreu care Încălca această interdicție risca să-și plătească Îndrăzneala cu propria-i viață <endnote id="(322, p. 219)"/>. Probabil că evreii din Țările Române s-au plâns la Înalta Poartă de acest tabu vestimentar, căci un ordin (turc. hatișerif ) al sultanului, emis În 1771 și reiterat În 1787 și În 1803, abroga asemenea interdicții discriminatorii. În acest ordin se cerea ca atât evreii pământeni, cât și ceilalți locuitori ai Moldovei „să nu aibă vreo supărare de către nimeni asupra straielor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ceva pe cei scutiți. Când țara era la mare nevoie, fie din cauza războaielor, a foametei, a bolilor și nu putea face față tributului datorat, Măria Sa Sultanul ierta și el birul țării, bunăvoință care, spre recunoaștere și respect datorat Porții, prin hatișerif iertarea se citea de vistiernic în plin Divan, fiind cunoscut darul Măriei Sale până la sate. Atunci, pentru domni și boieri, cetățenii țării erau mișeii, adică calicii țării, pentru că starea de sărăcie era considerată urmare a mișeliei omului. Era chiar o breaslă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mijlocită. Noul context geopolitic creat în Europa de războaiele napoleoniene s-a repercutat și în sfera problemei orientale. Până la întâlnirea de la Tilsit (1807), raporturile dintre țarul Alexandru I și împăratul Napoleon au păstrat un caracter conflictual. Încălcarea de către Poartă a Hatișerifului din 1802 l-a obligat pe Alexandru I - din rațiuni de prestigiu, dar și de ordin strategic și politic - să declare război Porții. Documentele diplomatice ruse publicate în valoroasa colecție Dokumentî Vneșnei Politiki Rossii atestă că Alexandru I își fixase
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
său, și obține în aprilie 1815 autonomia Șerbiei, în limitele Pasalâcului de Belgrad, reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu cucerește Timocul și Craina. La Pacea de la Adrianopole din 1829 și prin Hatișeriful de la 1830, Milos Obrenovici solicită anexarea județelor majoritar românești, Timoc și Craina. Printr-o intervenție militară trei ani mai tarziu, acestea sunt ocupate, iar granița cu Bulgaria este stabilită pe râul Timoc. În acest mod, se realizează pentru prima oara
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu a cucerit Timocul și Craina. Prin «Pacea de la Adrianopole» din 1830, care aduce Bisericii Sîrbe și statului, libertatea, oferită de patriarhul de Constantinopole, și prin Hatișeriful de la 1830, Milos Obrenovici reușește să anexeze județele majoritar românești, Timoc și Craina. Obrenovici inițiază un program agresiv de asimilare forțată a românilor din Timoc. Educatorii români sunt înlocuiți de sîrbi, care nu vorbeau română. Preoții români sunt alungați în
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Islâhat Hatt-ı Hümâyûnu) din 1856, prin care era proclamată egalitatea totală a cetățenilor indiferent de religie, și de Legea Naționalității din 1869, care a creat cetățenia otomană fără a ține seama de deosebirile religioase sau etnice ale cetățenilor imperiului. Modificarea hatișerifului „Camerei Trandafirului” a fost prima reformă majoră a ului în timpul domniei sultanului Abdulmecid, putând fi considerată drept un eveniment crucial în procesul de secularizare. Modificarea a vizat desființarea privilegiilor privind dreptul persoanelor fizice de colectare a impozitelor din agricultură și
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
populației. De asemenea, reformele garantau dreptul la viață și la proprietate pentru toți cetățenii, indiferent de religie. Aceasta a pus capăt sistemului care permitea musulmanilor să-și execute servitorii nemusulmani și să le confiște averile. Cea mai importantă prevedere a hatișerifului a fost legiferarea egalității în fața legilor a tuturor cetățenilor, indiferent de religie. Nemusulmanii din imperiu erau tratați ca niște cetățeni de rangul doi și erau victime a exploatării funcționarilor corupți. Aceste reforme au căutat să stabilească egalitatea juridică și socială
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Reformele au vizat și modernizarea sistemului financiar, reglementat de deciziile băncii centrale, emiterea bonurilor de tezaur și de monedă divizionară. Nu în ultimul rând, reformele au ajutat la extinderea rețelelor de drumuri, canale și căi ferate și îmbunătățirea transportului. Modificarea hatișerifului „Camerei Trandafirului” a reprezentat o încercare de occidentalizare. Reformele erau inspirate de idealurile liberale ale Revoluției Franceze, care puneau accent pe om și drepturile individuale. Această modificare a fost concepută ca o măsură de salvare a imperiului prin impunerea modernizării
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Britanicii au fost cei care au sprijinit păstrarea integrității teritoriale ale Imperiului Otoman, care ar fi trebuit în schimb să pună în practică reformele. Printre tradiționaliștii musulmani au apărut asociații precum Frăția Musulmană, care s-au opus schimbărilor. Deși modificarea hatișerifului „Camerei Trandafirului” și Tanzimatul s-au dovedit a fi linii directoare importante pentru societate, ele nu au înlocuit de fapt constituția care lipsea imperiului și nu a dus scăderea autorității sultanului. Tanzimatul a avut un efect global pe termen lung
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
al II-lea a promulgat constituția, el a devenit oponentul cel mai puternic al legii fundamentale. Instituțiile statului au fost reorganizate, legile au fost modernizate, iar învățământul, moda vestimentară, artele și stilul de viață de tip occidental au fost încurajate. Hatișeriful de reformă din 1856 a urmărit să pună în practică promisiunile Tanzimatului. Acest hatișerif avea prevederi clare cu privire la statutul nemusulmanilor. În mod oficial noile reglementări scoteau în afara legii convertirea forțată la islam și aplicarea pedepsei cu moartea pentru musulmanii care
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]