107 matches
-
să opresc dezmățul lucrurilor și deschid o carte din turela ei iese precaut un șoarece speriat plin de aluat din creștet până la picioarele lui desculțe și roze. Cu un obiect neidentificat de-abia apuc să scriu pe peretele din fața mea: hecatombe de poeme sângerează sideral. În audiență la Moarte Făceam parte dintr-un lung șir de soldați și așteptam să intrăm în audiență la Moarte, lucrurile din jur, nu noi, aveau o transpirație rece, ne înghețau mâinile pe spetezele scaunelor. Poc
Poezie by Marcel Mureșanu () [Corola-journal/Imaginative/3008_a_4333]
-
măi Tată, închin spre tine cupa.// Prin pleata Mirmidonului zăresc a lui Helios cumplită veghe/ Sunteți aici. Acum știu că pumnul de țărână/ Pe care-l strâng îmi va fi urnă/ Vino, Aheule, pun fruntea jos precum un bou la hecatombă” (pp. 22 - 23). Citat de altfel într-o dedicație, spiritul tutelar al acestei secțiuni e englezul Christopher Logue, cel care, într-un volum din 1981, War Music, a actualizat părți importante din Iliada (cânturile 1-4 și 16-19): „The Shepherd of
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
nu mai prididiți să consemnați crimele “imperialismului” american. Pt dvs numai holocaustul are privilegiul intangibilității, în timp ce caracterul criminal al comunismului poate rămîne liniștit la stadiul de opinie. (Pînă la urmă chiar și negationismul e de preferat “ignorationismului” în care zace hecatomba comunistă). Mă întreb dacă aceasta evidență tendința către partie-prix-uri face parte din recuzita obișnuită a mirobolantului “intelectual de stingă”? În rest banalele poncife “antiimperialiste”:” Războiul nejust din Vietnam, Golful Porcilor, Salvator Allende”. Ai dracu americanii ăștia, cum au încercat ei
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să-i Întîmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși cîțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Corabia aceea trebuia să fi Înaintat cu mare precizie, cu o iscusință extremă, ca să urce pe cursul râului și să ajungă până acolo. Cum ar fi putut face așa ceva cu un echipaj bolnav? Nu, cu siguranță, alta era cauza acelei hecatombe. Probabil că moartea dăduse târcoale la bord asemenea unui oaspete tăcut, trecându-și Îndelung ghearele pe deasupra prăzii, Înainte să lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu de natură... Nenaturale, bineînțeles, dar necesare? Nu: nici naturale, nici necesare: pentru că unii cunosc fericirea fără a filosofa, fără a practica artele frumoase și neștiind nimic despre bucuriile prieteniei... Nu moare nimeni dacă nu practică filosofia - altfel, ce mai hecatombă ar fi! -, arta sau prietenia - în această ultimă ipoteză, omenirea ar dispărea aproape în totalitate... Concluzia se impune deci: există dorințe nenaturale, nenecesare, și totuși dezirabile! Pentru că ele generează plăceri considerabile... Dorința de a fi epicurian, de a gândi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tot mai greu. Ultimele cadavre erau depuse la muzee, iar împărăteasa purta la gât un medalion în care o furnică din aur stătea cu piciorușele în sus, semn a victoriei depline a oamenilor împotriva acestor creaturi infernale. Desigur, în focul hecatombelor furnicești, nimeni nu a observat faptul că grupuri mari de furnici, pe căi numai de ele cunoscute, se deplasaseră în mare secret dincolo de granițele imperiului către întinsele Teritorii Sălbatice. Oamenii erau fericiți fiindcă inteligența lor triumfase încă o dată asupra răului
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
și ascultați și urmați cuvântul lui Dumnezeu. Cuvânt tradus de un sfânt român cu viața, cu inima, cu sufletul, moștenitorilor pământului. Ei au tot dreptul și libertatea să aleagă : între un pământ al iubirii - cu epicentrul lui, Iisus - și o hecatombă a ignoranței, sălbaticei supraviețuiri, sau căpătuirii. Aș vrea să-l las pe părintele Cleopa să vorbească, pentru că rostul acestei prezentări nu este nici acela de a scrie eu, prezentând lucruri pe care nu le cunosc, le simt doar, în parte
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
mirîndu-se: care-i problema? Îi arăt cu arătătorul propria-i căpățînă rasă la tîmple (cu cerceluș în stînga) și urlu: Nuca ta de cocos, asta-i problema! Ne-afundăm din ce în ce într-o lume tot mai răstită, iar hecatomba din 11 septembrie trecut nu e decît începutul unei istorii imprevizibile, cu un singur vector: agresivitatea. În ce ne privește, dacă dictatura comunistă ea însăși agresivă a reușit, prin teroare, să țină sub preș gunoaiele violenței, într-o societate viciată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cuminți”: „la începutul secolului XIX, când Europa traversa în mare o epocă de efervescență națională, de speranțe fără limită, istoria putea să-i apară lui Goethe ca o sursă de entuziasm. La distanță de un veac, întâiul război mondial, cu hecatombele lui de jertfe, a dus dimpotrivă la sumbra profeție spengleriană și la destule altele indicând o situare antinomică în raport cu celălalt început de secol. Paul Valery era chiar de părere că trebuie să vedem în istorie produsul cel mai primejdios pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca la război " 1914 și ceea ce urmează timp de câțiva ani pe fronturile din primul război mondial spulberă, cu o violență ieșită din comun, nu doar milioane de suflete, ci și de teorii despre viață și moarte deopotrivă. În fața uriașelor hecatombe, flirtul cu agonicul, cu morbidețea, cu devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem de valori În care secolul al XIX-lea credea, cu toate contestările și subminările pomenite deja. E proiectată În haos, pierzându-și reperele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
guvernare postfranchistă, autoritățile au încercat un dialog cu ETA. O amnistie generală acordată în 1977 de guvernul socialist n-a folosit la nimic. În discursul lor monocord teroriștii continuau să vorbească de independență, socialism și ilegitimitatea guvernului de la Madrid. O hecatombă de cadavre (19 în 1979 și 30 în 1980) a servit ca pretext pentru tentativa de lovitură de stat din 25 februarie 1981. În 1983 s-a născut GAL (Grupurile antiteroriste de eliberare), formate din foști polițiști. Acestea au recurs
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
nu de natură... Nenaturale, bineînțeles, dar necesare? Nu: nici naturale, nici necesare: pentru că unii cunosc fericirea fără a filosofa, fără a practica artele frumoase și neștiind nimic despre bucuriile prieteniei... Nu moare nimeni dacă nu practică filosofia - altfel, ce mai hecatombă ar fi! -, arta sau prietenia - în această ultimă ipoteză, omenirea ar dispărea aproape în totalitate... Concluzia se impune deci: există dorințe nenaturale, nenecesare, și totuși dezirabile! Pentru că ele generează plăceri considerabile... Dorința de a fi epicurian, de a gândi în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
josnice. După o secundă, indignarea clocotește din nou în vocea lui: — Chiar crezi că îți trebuie coaie ca să ucizi cu săgețile sute de animale nevinovate, să ți bucuri inima auzindu-le răgetele de durere și să îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu mai iasă afară? — Nu. Zvârlim peste ei o lesă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aibă milă de sufletul ei! Să fi fost și de data asta un semn al Cerului, prevestitor de dezastre? Cu toate astea, n-am avut parte în ziua aceea nici de revărsarea Tibrului, nici de valuri nimicitoare, nici de vreo hecatombă. Ba chiar, spre sfârșitul după-amiezei, acordul de pace a fost semnat. Pentru ca orașul să fie cruțat, el specifica totodată că papa va scoate din vistierie o importantă sumă de bani. Banii au fost într-adevăr vărsați, șaizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unitate. Toți politicienii, toți înstrăinații și analfabeții de ieri aveau diplome universitare, doctorate și erau academicieni. Românul a pierdut din memorie și a uitat ce a pătimit el și copiii lui jumătate de veac. Țara a fost transformată într-o „hecatombă”. Școala nu mai era școală, iar Procuratura și Justiția erau un „bordel de prostituate” conduse de lupii și hienele securității care osândeau și ucideau din ordin, premeditat și fără vină, așa zis în numele poporului. Totul era spionare, pâră, crimă, înverșunare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
îl vei întreba, nu va recunoaște asta. Afișează un calm desăvârșit. ― Și războiul? Listele morților sunt cutremurătoare. Ce naiba s-a întâmplat acolo? Cauraincourt își strânse deodată pleoapele, ca și cum ar fi vrut să se apere de o viziune de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah! Ignorau toate ordinele de retragere. Luptau cu încrâncenare, cu un fel de obidă neagră, cu o mare sete de răzbunare... lavă de ură... Ura asta a mujicilor l-a doborât pe Napoleon. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cimitir și nu e nimeni acolo ca să sape gropile, Întrebă secretarul. Discuția continuă aprinsă. La ora douăzeci și trei și cincizeci de minute președintele făcu un infarct miocardic. Muri cu ultima bătaie a miezului nopții. Mult mai mult decât o hecatombă. Timp de șapte luni, căci atât a durat armistițiul unilateral al morții, se acumulaseră pe nemaivăzuta listă de așteptare mai mult de șaizeci de mii de muribunzi, mai exact șaizeci și două de mii cinci sute optzeci, adormiți dintr-odată În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Aidoma ei, mai sunt și alte creaturi, alte făpturi malefice, copii turbați ai Iadului, pasageri clandestini, jivine aciuate și adăpostite sub aparențe și în corpuri muritoare. Păsări stimfalide. Ascultați-mă: Peste oraș și peste restul lumii va veni, vertiginos, Năpasta, Hecatomba, pe drept și pe de-a-ntregul cuvenită, cu vârf și îndesat, pentru stricăciunea și declinul rasei voastre păcătoase, omenești. Nu vă pripiți ca să vă dați cu presupusul, orbilor! Nu este nimic de origine cosmică, geologică, nimic secularizat, nimic de sorginte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la o aceeași idee fixă: Mergem spre catastrofă, domnule! Se acumulează armele, domnule! Crește ura, domnule! Suspiciunea, mefiența! Vine Apocalipsa, amice! Toți vor să aibă bomba, toți fac propagandă, toți mint, domnule ! Opinia publică! FBI-ul! KGB-ul! Vor fi hecatombe! Va fi un coșmar, înțelegi?" Și tot așa, jumătate de oră, timp în care Egor ascultă cu gravitate. Când studentul tăcu, în fine, epuizat, Egor se ridică și scoase dintr-un sertar al scrinului un mare album cu fotografii, legat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
origine complet diferit! Aceeași chestiune se repetă în 2Cr 15,8-14: cu ocazia reformei religioase a regelui Asa în Iuda (sfârșitul secolului al X-lea - începutul secolului al IX-lea î.C.), în luna a treia, poporul a oferit o hecatombă și „a făcut jurământ lui Yhwh, cu glas tare, cu strigăte, cu sunet de trâmbițe și corni” (v.14a, ebr. ûbitĕrûăh). Lăsând la o parte problema istoricității reformei patronate de regele Asa (improbabilă!, cf. 2Reg 15,9-24), notăm că sărbătoarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
poarta fu degajată. Directorul Morton păși peste pragul ei și intră în clădire, împreună cu un membru al expediției. Curând după aceea, Grosvenor le auzi vocile în aparatul lui. Individul care-l însoțea pe Morton vorbi cel dintâi: - E o adevărată hecatombă! Pesemne c-o fi fost vreun război. Dovadă, mașinăriile astea. Par destul de simple. Ceea ce m-ar interesa pe mine este să știu în ce mod și în ce scop erau folosite. - Nu prea înțeleg ce vrei să spui, zise Morton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
poate împlini. Sexualitatea lui Pratt este potențată de proximitatea morții. Devenită înger al răzbunării și preoteasă a iubirii dezlănțuite, Satanhia este sacrificată de Gringo spre a închide acest cerc al vrăjii. Tropicele acordă acestui scenariu al retribuției biblice amploarea unei hecatombe parfumate. În cele din urmă, realismul magic al lui Pratt reconciliază contrariile. Lumea de dincolo, un Paradis straniu, mai apropiat de reveriile voodoo decât de rigoarea creștină, îi așteaptă în sânul ei pe toți actorii acestei drame a iubirii și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Breccia și Oesterheld distruge și reduce la sclavie tot ceea ce întâlnește în drumul ei. Oricât de curajoasă, opoziția umană este inutilă și irelevantă. Aruncat în timp și spațiu de un accident tehnologic, Salvo este unul dintre rarii supraviețuitori ai hecatombei de zăpadă și de sânge. Eternaut, el este condamnat să cutreiere o zonă întunecată, vidată de speranță. Întoarcerea pe Pământ a eternautului este încărcată de paradoxul macabru ce domină istoria sa de la început. Argentina în care Juan Salvo revine este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în dimensiunea fantasticului la Poe și Caragiale. De altfel, doar una dintre cele două povestiri traduse, aparține acestui teritoriu: Masca (The Masque of the Read Dead), în care molima personificată pătrunde în adăpostul prințului Prospero și transformă balul mascat în hecatombă, precum și Balerca de Amontillado operă care creează terifiantul în afara fantasticului. Răzbunarea lui Montresor, care își zidește de viu dușmanul, este o exacerbare a cruzimii, intensificată de narațiunea la prima persoană, de batjocurile călăului, de sarcasticul ,,In pace requiescat’’ care apare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]