60 matches
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului MADELAINA OTRĂVITĂ Trista aventură a hegelienei mele conștiințe de sine a început într-o târzie după-amiază de vară. Mă aflam la marginea răsăriteană, în curtea colhozului de tip sovietic, ce aparținea satului în care venisem pe lume. De undeva, din clădirea aflată-n spatele fostului conac
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
ușor de demonstrat că aceste studii trebuiau să fie centrale în preocupările sale științifice și filozofice, și aceasta va rezulta clar în continuare. Pentru moment, intenționăm să stabilim datele problemei asupra studiilor de indianistică, la apogeul activității filozofice și "istorice" hegeliene, așa cum reiese din operele gînditorului german. Dacă avem în vedere că în 1819 studiile de indianistică se reduceau la un număr de douăsprezece (cum am subliniat în repetate rînduri) și că de la această dată pînă la moartea lui Hegel (1831
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
părăsind RDG-ul, ca Ernst Bloch și Hans Mayer, alții rămânând, precum Markov, Stern sau Baumgarten. Ernst Bloch (1885-1977), remarcat Întâi pentru prima sa opera, Geist und Utopie (1918), apoi pentru lucrările privind raporturile Între subiect și obiect În filosofia hegeliana (1951) și mai ales pentru Das Prinzip Hoffnung (1954-1959), era apropiat de Lukács, Simmel și Weber, apoi de Adorno, Benjamin și Brecht. A fost activ În emigrație Împotriva războiului. Acceptând postul de profesor de filosofie la Universitatea din Leipzig În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
marxismului. Dezbaterile În jurul lui Hegel ilustrează cel mai bine acest lucru. Avea loc În același timp o tentativă de regândire a izvoarelor marxismului, Hegel fiind eliberat de stigmatul de „reacționar” pe care Stalin i-l aplicase În 1941 (considerând filosofia hegeliana expresia unei reacții aristocratice față de Revoluția Franceză), fiind deschisă o posibilitate de dialog cu filosofii din cealaltă Germanie după separarea țării În două state. Miza era deci constituirea unui câmp intelectual german, diviziunea statală putând paradoxal s-o Înlesnească, Întărind
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
titular - pentru lucrarea Existența tragică, publicată cu un an înainte. L’Influence de Hegel sur Taine... anunța un cercetător dotat cu spirit critic, analitic și disociativ. R. demonstra că opera lui Taine e o completare, explicitare și precizare a celei hegeliene, trecută totuși de autorul francez printr-o grilă spinozistă, matematică și mecanicistă. Scrierea ce îi aduce consacrarea ca filosof original este eseul Existența tragică. Încercare de sinteză filosofică, rămasă până astăzi una dintre cele mai frumoase și actuale cărți românești
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
Celălalt aspect, mai dificil de izolat analitic, al „fluxului de autenticitate”, vădește consistența difuză și ocurența enigmatică ale unei pulsații fascinatorii. Prețuindu-se, înainte de toate, ca intelectual, P. își proiectează, încă de pe băncile Universității, evoluția gândirii conform unei scheme ordonatoare hegeliene - dezvăluită, în 1943, revistei „Vremea” („voi scrie până la 25 de ani versuri [...]; între 25-35 de ani teatru [...]; între 35-40 de ani romane [...]. Și abia la 40 de ani mă voi întoarce la filosofie”) -, în cadrul căreia poezia, dramaturgia și proza se
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
naratorul și eroii lui Hesse, istoria așa cum o știm este situată într-un trecut cețos și relativ îndepărtat, denumit „epoca foiletonistică”, „tranziția”, o epocă de confuzie, violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului de filozofia (hegeliană a) istoriei și „foiletonism”. Cu toate acestea, Castalia lui Hesse nu se situează chiar în postistorie, și nici prototipul uman castalian nu este omul ultim hegelian ori nietzschean recăzut în animalitate, deși pare să fi pierdut o trăsătură umană fundamentală
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Caracterul arbitrar al acestor proiecte individuale este unificat într-o traiectorie benignă, guvernată de marea Idee a istoriei universale. (Este ceea ce fundamentează viziunea organicistă despre statul modern, pentru a cărui unitate ideală merită sacrificată pacea 2.) Faptul pozitiv specific metafizicii hegeliene îl reprezintă principiul reconcilierii (die Versöhnung). Demonstrarea acestui principiu nu trebuie doar imaginată conceptual, ci împlinită prin credința în adevărul care ne face liberi (In. 8,35). Acest adevăr este revelat mai întâi de toate celor „săraci cu duhul”. În privința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al omului. Pe când în peratologie, care este eminamente antropologică, năzuința către un statut mai pur nu trimite la ieșirea din sistemul de referință al conștiinței. "Migrația peratologică" este o depășire a condiției umanului fără sacrificarea umanului. Peratologia este kierkegaardiană, nu hegeliană. Seara, "în replică", Noica îmi expune cele opt puncte în care ontologia lui se deosebește prin raport cu Logica lui Hegel. Mi le-am notat, așa încît le transcriu: 1. Hegel începe și își pune problema începutului cu riscurile ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de obicei ca niște "Carnete", un mănunchi de gânduri alese pe marginea subiectului. Dezvoltase ideea pentru aceste "Carnete" în timp ce scria Memoriile lui Hadrian, un obicei pe care îl va păstra până la moartea lui Grace, în 1979. Yourcenar nu era o hegeliană înrăită, fidelă unui Geist sau spirit al epocii ea continua să-l critice pe Descartes și să-l preaslăvească pe Buddha, crezând că fiecare epocă era modelată de către o mentalitate sau filosofie universală, comună tuturor în viață la momentul respectiv
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
totuși cuvântul, acesta menit să realizeze o conversie a tuturor celorlalte limbaje. Este sigur că poetul avea în vedere mai vechile iluminări rimbaldiene, mai sigur încă îl găsim în atelierul lui Mallarmé, cel care, în căutarea absolutului, a ideii ultime hegeliene, râvnea la un cuvânt total, inexistent în dicționare, unicul în măsură să ducă spre inexprimabil. Nici o diferență între mallarméanul mot total (Divagation première) și stănescianul cuvânt-monadă unificând subiectiv, într-un legato irepetabil, elemente combinatorii profund deosebite față de punctul de plecare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să mai adăugăm pe Leo Lowenthal, Walter Benjamin, Ernst Bloch, Otto Kircheimer, Franz Neumann, Henry Grossman, Friedrich Pollock, care e poate cel mai economist dintre toți și alții, ca să avem o imagine mai bună asupra nucleului materialist al dialecticii non hegeliene și negative, al hedonismului utopic al Școlii critice. Teza subiectivității moderne este reconstruită pe baza modelului lui Ulise, care, pentru a supraviețui sacrifica vraja naturii exterioare pe altarul raționalității instrumentale, devenind astfel "protoimaginea individului burghez". Deci rațiunea eliberează de constrîngerile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
În schimb, la Hegel empiricul este integrat în manifestarea spiritului, devine o componentă (relativă în sine, ce-i drept, dar necesară) în procesul conștientizării de sine a Ideii. Cum se împacă însă caracterul static al logicii eleate cu mobilitatea celei hegeliene, de vreme ce am văzut că ambele filozofii pleacă de la același principiu? Spre a răspunde cum este cu putință acest fapt, vom trece la cel de-al doilea dintre reperele anunțate adică la metoda dialectică adoptată de Hegel și vom spune că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el derivă aceste meniri ale filozofiei din trăsăturile esențiale, invariabile (Wesenszüge), pe care constată că le are orice tip de Weltanschauung. Se poate vedea că motivația necesității acestui demers, așa cum apare ea în Das Wesen der Philosophie, amintește de cea hegeliană. Aici mai adăugăm un argument în favoarea necesității unei metafilozofii. El îi este specific lui Dilthey, care, spre deosebire de Hegel, beneficiază de experiența acumulată între timp în ceea ce privește "mizeria istoricismului", cum ar numi-o Popper. O teorie a sistemelor constituie pentru Dilthey și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aici am arătat în mai multe rânduri ce înțelegem prin unitate ipotetică, socotim că acum este momentul să o caracterizăm și prin raportarea ei la celelalte forme de unitate, așa cum apar acestea atât în tradiția cartesian-kantiană, cât și în cea hegeliană, adică în ceea ce noi am numit filozofia hiatusului (aparent) definitiv și, respectiv, filozofia continuității. Reamintim că acestor două perspective filozofice li se opune filozofia înțeleasă ca Weltanschauung, pe care am denumit-o filozofia hiatusului repetabil (vezi II, 2). Redefinind din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung an sich selbst" (autonomie a individului și construcție de sine în deplină libertate) este perfect aplicabilă femeii pariziene. Lucrarea dezvolta înțelegerea orașului ca loc al căutării și identificării Eului, ca modelator al spațiului interior în funcție de cel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vorbind, asemenea lui Bartleby, Benito Cereno este o alegorie despre contrariile absolute, care sfîrșesc prin a se combina. În Bartleby, învinsul (copistul) și învingătorul (avocatul) ajung să fie indistincți la analiza detaliată. Aici, stăpînul și sclavul, chiar după modelul interpretării hegeliane (nu demonstra oare Hegel, în Fenomenologia spiritului, că, prin dezvoltarea "conștiinței de sine", sclavul îl vede pe stăpîn ca pe o anexă a propriei lui existențe, identitățile celor doi fiind astfel mutabile?), funcționează ca tipologii suprapuse și, pînă la un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
alta. Se poate spune chiar că experiența urbană nu survine decât acolo unde ea este în primejdie de a se pierde, de a fi înlocuită cu identitatea abstractă a trăirilor singulare; gestul deconstructiv nu are ca încheiere o „pace speculativă“ hegeliană, o identitate finală a subiectului și a lumii, ci o regresie infinită către o ordine originară, pentru care dispersia reprezintă semnul eliberării posibilităților. Marginalul nu intră niciodată în scenă ca personaj central, memoria trecutului nu este niciodată reactualizată ca atare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
asupra realității. Cu alte cuvinte, caracterul negativ al ideologiei se regăsește în însăși încercarea lui Mannheim de a neutraliza conceptul, astfel că nici apelul său la adevărul-coerență (propriu relaționismului pe care îl invocă) și nici acela la "totalitatea" sau "întregul" hegeliene (implicate de calitatea sintetică a sociologiei cunoașterii) nu par a fi suficient de convingătoare. Mai mult, nici pretenția că intelectualii sau, în cuvintele sale, "intelighenția social detașată" are acces la "întregul" adevăr nu este decât tot o afirmație ideologic-partizană: Dar
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în sfera științelor sociale 308. Desigur, avatarurile individualismului au continuat până în contemporaneitate, acesta fiind nevoit să treacă, mai întâi, de obstacole impuse de filosofii precum cea hegeliană, care chema individul conștient să recunoască în stat eul superior și în comandamentele etatice expresia propriei sale voințe și libertăți, sau cea marxistă, care propunea o alternativă holistă ce valoriza totalitatea socială și urmărea să subordoneze individul uman corpului social
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
10 luni, Céline sub ocupație etc.). Mitul nazist, p. 30. 293 Ibidem, p. 28. 294 Apud Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 8. 295 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 34. Nu este mai puțin adevărat că și "Fenomenologia spiritului" hegeliană e o epopee, la fel ca ale lui Marx, terminându-se cu organizarea statului prusac (ori societatea fără clase în cazul marelui bărbos), dar "tocmai istoria a demitizat sub ochii noștri aceste frumoase fantasme". 296 Yuan Ke, Miturile Chinei antice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că schimbarea a avut loc într-o înlănțuire logică. Panteismul, ajuns la un anumit nivel, duce la naturalism, naturalismul duce la impresionism, iar subiectivismul impresionismului duce, în cele din urmă, la un nou idealism. Schema este dialectică și, în fond, hegeliană. Cei care privesc obiectiv aceste speculații vor exprima scepticism în legătură cu exactitatea amor astfel de scheme. Ei se vor îndoi de caracterul sacru al acestei triade. Unger însuși, de exemplu, distinge două tipuri de idealism obiectiv : un tip armonios, reprezentat de
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
partide. Clivajele precedă astfel nașterea partidelor și nu invers, cum s-a afirmat, de obicei, într-un sens comun. Pentru a defini sursa conflictelor structurale, trebuie sondat un teren foarte haotic, fapt permis de existența unor unelte teoretice prețioase: conceptul hegeliano marxist al contradicțiilor. Această muncă a fost întreprinsă în mai multe rânduri, inclusiv pentru a integra cazul țărilor Europei Centrale și Orientale. Cel de-al doilea comentariu se impune aproape de la sine: conceptul de clivaj se înscrie în mod evident
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
amănuntul că prefața lui V. Hugo la drama Cromwell ar fi o tot atât de îndreptățită prefigurare a aceleiași logici, să reamintesc doar faptul că logica lui Lupasco presupune coexistența contrariilor, în calitate de contrarii nesoluționate, neîmpăcate, și se opune din principiu logicii "silogistice" hegeliene, care rezolvă antinomia prin sinteză. Acestea fiind stabilite, să repunem (cu ajutorul ediției A. Rusu de Opere, voi. IV, p. 425) citatul eminescian fragmentar în contextul din care a fost desprins: "Antitesele sunt viața. Cea mai comică noțiune românească e moftul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
narativă, mai exact ca o fenomenologie epică a spiritualității romanești, a ființei noastre, cum s-ar spune, etnice și istorice. Înainte de a-și expune fundamentele fenomenologiei epice, Theodor Codreanu reține din prolegomenele teoretice ale romancierului (op. cit.) preferința acestuia pentru varianta hegeliana aceea, cu vorba lui C. Noica, a narativității; sau a poveștii aceleia nesfârșite -, nicidecum așadar pentru versiunea moderna husserliană a "împarantezării" modalitate de a (să zicem) priza esențele, nuanțele, în fond, chiar netrăitul; nu totuși de a le și vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]