58 matches
-
propriu ființei sale" (Despre conștiința filozofică, p. 111). Aici Blaga îi aduce în discuție pe eleatul Parmenide și pe dialecticianul Hegel ca exemple extreme de "purism metodologic" (ibid., pp. 108-112), fără a sesiza că, de fapt, punctul de plecare al hegelianismului este tot unul eleat. 114 G.W.F. Hegel, Enciclopedia științelor filozofice. Partea a treia. Filozofia spiritului, București, Editura Academiei R.S.R., 1966, traducere de Constantin Floru, p. 245. 115 Apud A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 673. 116 Sintagma este folosită
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și devenirii, care tind să le înlocuiască pe cele clasice și clasicizante, mult prea statice și imuabile. Dar mai presus de toate, așa devine posibilă apariția conștiinței istorice factorul determinant în uriașa răsturnare de idei care avea să conducă la hegelianism și apoi la relativism în filozofie, la romantism și mai târziu la realism în arte. Credem că dacă astăzi putem vorbi despre istorism și despre rolul lui major în configurația spirituală a ultimelor două secole, acest lucru se datorează în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a antropologismului ateu feuerbachian ((n prima perioadă) la adoptarea sfioasă a apriorismului kantian (n teoria cunoașterii ș( a unor idei estetice schopenhaueriene ((n cea de a doua), p(nă la influențele mai mult indirecte, deși neortodoxe, dar reale, a[le] hegelianismului ș( istoricismului (n teoria culturii" (Ghiță, 1995, p. 18). (ntr-o exprimare cu tentă malițioasă strecurată (ntr-un text ce amintea prima cuv(ntare a lui Maiorescu ținută la v(rsta de 11 ani, Nicolae Manolescu arăta: "De altfel, ș( mai t
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mari narațiuni" (grand narratives) a fost introdus de părintele postmodernismului, Jean-François Lyotard, în La Condition postmoderne: rapport sur le savoir (1979). După Lyotard, omul postmodern dovedește "l'incrédulité à l'égard des métarécits". Printre acestea el enumeră: pozitivismul, filozofia Luminilor, hegelianismul și marxismul scheme narative care pretind să explice în mod exhaustiv istoria, experiența și cunoașterea umană. 66 Löwith, op. cit., p. 193. 67 Cf. Herbert Butterfield, Christianity and History, G. Bells and Sons, Londra, 1949, pp.47-49, apud Daniélou, op. cit., p.
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ultimului om” (popularizată până la demonetizare de Fukuyama, Începând din 1989). Kojève apare pasager În Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat În câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru Încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico‑etică) de a depăși dihotomia stânga‑dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de filosofie a istoriei. Înțelegând istoria ca „motor al dezvoltării spiritului uman”, el formulează în Problema timpului nostru, expunere publică din 1842, tipărită postum în românește (1938), câteva întrebări fundamentale pentru cunoașterea istorică. Înrâurit de kantianism și cu precădere de hegelianism, de lecturile din Herder, Fichte, Schelling și Görres, autorul delimitează componentele evoluției istorice, face disocieri nuanțate privitoare la viața istorică, la comunitatea umană, se oprește la însemnătatea spiritului național în existența statală, în cultură și în limbă, vorbește despre relația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Paralelă 45, Pitești, 2006, p. 32. Vezi și Peter Singer, Hegel, traducere de Cătălin Avramescu, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 25-46. 73 Idem, Studii filozofice, op. cît., p. 327. 74 Jaques D'Hondt, Hegel și hegelianismul, traducere de Nicolae Râmbu, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 107. 75 Hegel, Principiile filosofiei dreptului, op. cît., pp. 193, 41. 76 Idem, Știința Logicii, op. cît., p. 44. 77 Idem, Principiile filosofiei dreptului, op. cît., p. 55. 78 Vezi Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
cît., pp. 337-338. Subl. în orig. Bibliografie COLȚESCU, Viorel, Immanuel Kant. O introducere în filosofia critică, Editura de Vest, Timișoara, 1999. COLȚESCU, Viorel, Istoria filosofiei. Vol. ÎI, "Kant și idealismul german", Editura Brumar, Timișoara, 2006. D'HONDT, Jaques, Hegel și hegelianismul, traducere de Nicolae Râmbu, Editura Polirom, Iași, 1998. HEGEL, G. W. F., Enciclopedia științelor filozofice, partea a II-a, "Filozofia naturii", traducere de Constanin Floru, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971. HEGEL, G. W. F., Enciclopedia științelor filozofice, partea
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Cozma, Carmen, Lucian Blaga: filosofarea "sub specia misterului", Editura Timpul, Iași, 2002. Croitoru, Rodica, De la metafizica luminii la metafizica moravurilor, Editura Științifică, București, 1996. Cuny, H., Werner Heisenberg și mecanica cuantică, Editura Științifică, București, 1969. D'Hondt, Jacques, Hegel și hegelianismul, Editura Polirom, Iași, 1998. Da Costa, Newton, Logici clasice și logici neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, Editura Tehnică, București, 2004. Daba, Dumitru, Dialectica naturii și gândirea teoretică modernă, Editura Facla, Timișoara, 1981. Dancă, Wilhelm, Mircea Eliade. Definitio Sacri, Editura Ars
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
427. 360 Ibidem, p. 178. 361 Ibidem. 362 John Shand, Introducere în filosofia occidentală, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 207. 363 Cf. Mircea Florian, Îndrumare în filosofie, p. 363. 364 Ibidem, p. 364. 365 Jacques D'Hondt, Hegel și hegelianismul, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 86. 366 Rodica Croitoru, op. cit., p. 149. 367 Ibidem, p. 150. 368 Vezi Athanase Joja, "Asupra unor aspecte ale logicii dialectice", în Studii de logică, vol. I, Editura Academiei, București, 1960. 369 Cf. Nicolae Râmbu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dar și a raportului între identitatea personală și viețuirea comunitară. Încercările de reformă radicală a socialului, ce a caracterizat deopotrivă comunismul și nazismul, nu mărturisesc altceva decât influența pe care anumite filosofii au avut-o în întemeierea doctrinelor acestora. De la hegelianism la antropologia evoluționistă, aceste curente doctrinare au creat iluzia putinței înțelegerii individului într-o anumită paradigmă, o formulă ce se baza pe asumpția că în mod esențial omul nu are o identitate la modul absolut, ci într-o instanță relativă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
încărcate, plivindu-i jargonul și simplificîndu-i prețiozitățile pînă la pragul dobîndirii unei exprimări filozofice demne de a fi puse pe hîrtie. Iar peste filonul adînc al schemelor dialectice a presărat motivele clasice ale gîndirii marxiste, rezultatul fiind un fel de hegelianism de stînga desfășurat în cadența tipică a unor suite de contradicții ce se leagă și se dezleagă după un calapod deprimant de previzibil. În fond, Adorno a păstrat din Hegel mecanismul și i-a aruncat peste bord viziunea, adică a
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
nu șunt o simplă proiecție a umoarei mele dificile, pornite spre negație, si ca fondul serios merită cel putin o judecată dreapta, daca nu o privire binevoitoare". Din acest punct Vianu ia an discuție două aspecte: relația de elucidat ăntre hegelianism și Eminescu și, doi, interpretarea "Luceafărului". Paralelă, cu citarea paragrafelor din studiul vianesc "Influența lui Hegel an cultura română", din 1933 și ămprumuturile efectuate de Călinescu an propria-i cercetare din 1935, ăntăreste impresia că G. Călinescu infirmă opiniile unui
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
și filosofia istoriei. A respins metoda inducției și a încercat să fundeze construcția teoriilor științifice pe procedee strict deductive. Operele sale principale sunt „Logica cercetării“ (1934), „Conjuncturi și respingeri“ (1963) și „Cunoașterea obiectivă“ (1970). Prin pozițiile sale teoretice (a criticat hegelianismul, marxismul, platonismul, pozitivismul și filosofia analitică), a contribuit decisiv la reevaluarea unor mari probleme filosofice, epistemologice, logice și ideologice. Hramuri La praznicul Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) au loc hramuri la două din cele mai vechi așezăminte monahale din Eparhia
Agenda2004-37-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282876_a_284205]
-
un „întuneric” congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima generează conștiința Nimicului, deci a însăși Ființei. Dialogurile din cel de-al doilea capitol accentuează convingerea istoricului literar că, pe cont propriu și în deplin secret, Sesto Pals face o experiență pe care o făcea (exact
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
tu împotriva predicatelor polifoniei acesteia cu iz bizantin cum să-i momești eteriile în culoarul îngust și să-i spubleri în mlaștinile sintaxei cavaleria infanteria gîndindu-te la bărbosul Karl călare pe statisticile lui englezești creier îmbibat de bere și de hegelianism - în copilărie alergam în crîngul din marginea orașului întindeam cleiul pe bețigașe înfigeam bețigașele-n ramuri de plop deasupra lor coborau seara sticleții o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici - sunt cuvinte ușoare ca sămînța
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
trebuie să revină la artă; dacă într-un început au fost pictura, muzica și literatura ceva folositor, au ajuns să fie arte frumoase dulgheria, cultivarea, croitoria, domeniul veterinar etc. Don Fulgencio, cum va ghici cititorul, a trecut prin perioada de hegelianism, a prins gust de formulele maestrului Hegel și a ajuns să spună că meseria este teza, opoziția dintre meserie și artă este antiteza, iar arta singură, sinteza sau mai bine zis, că meseria este primitiva omogenitate în care se împlinește
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
contact cu el, că să vezi ce-o să-i audă urechile! Și cum venea aia cu „trageți în voi“? Erau o groază de universitari care fumau jointuri și vorbeau despre sistemele de manipulare a datelor anteprogramate teoretic sau despre semnificația hegelianismului prepopperian pe scena dialecticii contemporane sau despre ceva la fel de ininteligibil și toți foloseau din când în când cuvintele „futai“ și „pizdă“, ca să arate că au rămas totuși ființe umane. — Și cu ce te ocupi? aveau să-l întrebe ei. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
satisfacția împlinirii lor. Oul lui Brâncuși este o implozie de fericire. Sculptura apare astfel ca o bucurie a finitului. Am discutat astăzi cu Noica, în timpul plimbării, raportul dintre peratologie și Hegel. "Ți-am găsit o imagine plastică pentru diferența dintre hegelianism și peratologie. Nu e totuna să fugi mereu și să te oprești din când în când - hegelianism, cu a sta pe loc și a te destinde ritmic în salturi - peratologie." Într-adevăr, la Hegel precumpănește tăvălugul Aufheben-ului, al suprimării. Există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a finitului. Am discutat astăzi cu Noica, în timpul plimbării, raportul dintre peratologie și Hegel. "Ți-am găsit o imagine plastică pentru diferența dintre hegelianism și peratologie. Nu e totuna să fugi mereu și să te oprești din când în când - hegelianism, cu a sta pe loc și a te destinde ritmic în salturi - peratologie." Într-adevăr, la Hegel precumpănește tăvălugul Aufheben-ului, al suprimării. Există un dezechilibru marcat între piedică și suprimarea ei, fapt care anulează posibilitatea peratologiei, unde totul se bazează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anii ’30; evreii în cultură: o tipologie a traseelor individuale; Fundoianu, Isidore Isou și Cabala; înapoi la „afacerea Eliade”; fascinația lui Eliade pentru iudaism; evoluția ideilor sale asupra chestiunii; unde s-a înșelat Eliade și de ce: influența lui Scholem; un hegelianism invers; izvoarele gândirii lui Eliade; studiul iudaismului vs. lozincile legionare; Cioran; problema lui Eliade: duplicitatea; Arnaldo Momigliano și ebraismul elenistic; „dosarul” Momigliano; Eliade: presupusa continuitate antisemită între legionarism și operă; viziunea simplistă asupra lui Eliade; o înțelegere mai complexă; Grupul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a utilizat viziunea asta pentru a scrie o istorie a religiilor. Problema mea cu Eliade XE "Eliade, Mircea" este tocmai asta: în momentul în care a integrat într-o istorie viziunea de care vorbim, el a creat un fel de hegelianism invers. Hegel XE "Hegel, Georg Wilhelm" a spus că evreii sunt depășiți... S.A.: ...numai cei care i-au supraviețuit mai multe secole lui Isus! Aceștia au devenit goi din punct de vedere spiritual și depășiți din punct de vedere istoric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
lor în mișcarea dialectică a spiritului universal. M.I.: Exact. Iar Eliade XE "Eliade, Mircea" nu a spus că sunt depășiți, dar a reluat teza pe care am discutat-o, potrivit căreia evreii au devenit istoriciști. Acesta e un fel de hegelianism invers! Și aici e problema, nu viziunea asupra iudaismului - fiecare are perspectiva lui, repet. Eliade XE "Eliade, Mircea" a descris însă o viziune despre lume în care era integrată fenomenologia asta. Ce e fascinant însă este că Eliade XE "Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
decît toți marii vizionari, Machiavelli a fost, pe rînd sau totodată, respins și revendicat. Gentillet și Campanella îl acuzau de ateism, Spinoza îl credea un "democrat mascat", jansenistul Scipione de'Ricci îl revendica pentru jansenism, Ferrari pentru patruzecioptism, Croce pentru hegelianism, iar Mussolini și Colloti mai mult decît Mussolini (în anii '30) pentru fascism 10. Responsabili de această receptare, pe cît de paradoxală pe atît de incitantă prin ingeniozitate, sînt cei care l-au interpretat mai mult sau mai puțin inteligent
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
glorioasă a lumilor. Citim mai puțin În aceste texte o credință naivă În puterile literaturii cît o deconstrucție a acestor puteri pe măsură ce ele sînt făcute să apară evidente.” Nu este aceasta, Întreb, o logică a sfîrșitului, mai subtilă desigur decît hegelianismul pentru toți al lui Fukuyama - citat ca exponent al discursului sfîrșitului? Mai subtilă În sensul În care se Întreabă dacă există viață după moarte și cum s-ar petrece această viață Încercînd să găsim semnificațiile morții pe care tocami a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]