45 matches
-
În timpul contracției hemolimfa este pompată în aorte, de aici în artere ajungând în hemocel, mai exact în lacunele dintre organe. Apoi, hemolimfa este îndreptată spre plămâni se oxidează și ajunge în pericard. De aici, în timpul extinderii inimii de către mușchii laterali, hemolimfa nimerește în inimă prin osteole. Ca pigment repirator hemolimfa conține hemocianină. Respirația se execută prin 4 perechi de plămâni (numiți și saci pulmonari) situați în segmentele 3 - 6 ale mezosomei. În exterior ei sunt vizibili ca zone albe situate lateral
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
în artere ajungând în hemocel, mai exact în lacunele dintre organe. Apoi, hemolimfa este îndreptată spre plămâni se oxidează și ajunge în pericard. De aici, în timpul extinderii inimii de către mușchii laterali, hemolimfa nimerește în inimă prin osteole. Ca pigment repirator hemolimfa conține hemocianină. Respirația se execută prin 4 perechi de plămâni (numiți și saci pulmonari) situați în segmentele 3 - 6 ale mezosomei. În exterior ei sunt vizibili ca zone albe situate lateral pe sternite. Intern, plămânii prezintă lamele aranjate paralel în
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
4 perechi de plămâni (numiți și saci pulmonari) situați în segmentele 3 - 6 ale mezosomei. În exterior ei sunt vizibili ca zone albe situate lateral pe sternite. Intern, plămânii prezintă lamele aranjate paralel în care se efectuează schimbul găzos dintre hemolimfă și aer. Plămânii sunt puternic vascularizați. Ei se deschid în exterior prin orificii laterale, numite stigme. Fiecărui plămân îi revine câte o stigmă. Aparatul digestiv. Înainte de a comsuma prada, scorpionii o lichifiază prin injectarea enzimelor digestive, având loc digerarea externă
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
aceea ele pote fi clasificate în 3 categorii: Veninul se sintetizează și se depozitează în glandele veninoase perechi localizate în telson. Telsonul se termină cu un ac prin care este eliberat veninul. Cantitatea de venin eliminată este reglată de scorpion. Hemolimfa scorpionilor este la fel de toxică, ca și veninul eliminate de aceștia. Mecanismul de acțiune al toxinelor, este legat de disfuncția membranelor celulare și al continuității curentului biologic în organism. Sub influența toxinelor extrase din scorpioni se dereglează canalele de transport al
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
și furnizează sânge țesuturilor din prosomă. Inima pompează sângele prin artere în lacunele dintre organe numite sinusuri. Aici are loc eliminarea oxigenul și primirea dioxidului de carbon. După acesta sângele ajunge în pericard și din nou în inimă prin osteole. Hemolimfa (sângele) conține ca pigment respirator hemocianină, cu funcție similară hemoglobinei. Hemocianina conține doi atomi de cupru de care se leagă oxigenul și conferă o nunață albăstruie. Păianjenii respiră prin plămâni (saci pulmonari) și prin trahei. Ambele sisteme sunt amplasate în
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Traheele sunt mai bine adaptate le deshidratare, reținând apa mai eficient. Dar se întâlnesc și păianjenii cu respirație exclusiv traheală - familia Caponiidae. Plămânii sunt puternic vascularizați, au o structură lamelară în care are loc schimbul de gaze dintre aer și hemolimfă. Traheele reprezintă tuburi ramificate care transportă oxigenul direct la organe și țesuturi, fără intermediul hemolimfei. Atât plămânii, cât și traheele se deschid în exterior prin stigme pulmonare și, respectiv, traheale. Stigmele pulmonare se află în partea ventrală anterioară și laterală
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
păianjenii cu respirație exclusiv traheală - familia Caponiidae. Plămânii sunt puternic vascularizați, au o structură lamelară în care are loc schimbul de gaze dintre aer și hemolimfă. Traheele reprezintă tuburi ramificate care transportă oxigenul direct la organe și țesuturi, fără intermediul hemolimfei. Atât plămânii, cât și traheele se deschid în exterior prin stigme pulmonare și, respectiv, traheale. Stigmele pulmonare se află în partea ventrală anterioară și laterală a opistosomii. Traheele se unesc și se deschid doar printr-o singură stigmă situată în
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
au o pereche situată median și 2 - 5 perechi - lateral. Aparatul circulator este de tip deschis. De la inima tubulară, aflată în opistosomă, pleacă aortele anterioară și posterioară și vasele laterale, care se ramifică în arterii. La păianjenii aorta posterioară lipsește. Hemolimfa (sângele) ca pigment respirator conține hemocianină, în componența căreia intră cupru. Respirația se realizează prin plămâni (saci pulmonari) și trahei. Sacii pulmonari reprezintă o invaginare în cuticulă, pereții lor formează lamele pulmonare în care și are loc schimbul de gaze
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
schimburi de substanțe, cedarea oxigenului spre celule și preluarea CO și a altor produși metabolici, hidrolimfa îndeplinind în felul acesta funcția respiratorie, de hrănire și de epurare a organismului. Într-un stadiu mai evoluat, odată cu apariția cavității celomice, hidrolimfa devine hemolimfă, un lichid incolor sau ușor albăstrui (la crustacee, insecte, moluște) sau roșu (unii viermi). Hemolimfa are o compoziție proprie, diferită de cea a mediului extern cu care nu mai vine în contact direct. Hemolimfa conține o cantitate mai mică de
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
hidrolimfa îndeplinind în felul acesta funcția respiratorie, de hrănire și de epurare a organismului. Într-un stadiu mai evoluat, odată cu apariția cavității celomice, hidrolimfa devine hemolimfă, un lichid incolor sau ușor albăstrui (la crustacee, insecte, moluște) sau roșu (unii viermi). Hemolimfa are o compoziție proprie, diferită de cea a mediului extern cu care nu mai vine în contact direct. Hemolimfa conține o cantitate mai mică de apă, iar cantitatea de substanțe minerale și organice sporește, la care se mai adaugă anumite
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
odată cu apariția cavității celomice, hidrolimfa devine hemolimfă, un lichid incolor sau ușor albăstrui (la crustacee, insecte, moluște) sau roșu (unii viermi). Hemolimfa are o compoziție proprie, diferită de cea a mediului extern cu care nu mai vine în contact direct. Hemolimfa conține o cantitate mai mică de apă, iar cantitatea de substanțe minerale și organice sporește, la care se mai adaugă anumite tipuri de celule și substanțe pigmentare, cu o afinitate mai mare pentru oxigen, accentuând astfel funcția respiratorie a acestui
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
cantitate mai mică de apă, iar cantitatea de substanțe minerale și organice sporește, la care se mai adaugă anumite tipuri de celule și substanțe pigmentare, cu o afinitate mai mare pentru oxigen, accentuând astfel funcția respiratorie a acestui lichid circulatoriu. Hemolimfa circulă într-un sistem circulator lacunar deschis, venind direct în contact cu celulele corpului. Dezavantajul acestui sistem o circulație mai înceată. La insecte sângele nu are rol de transport al gazelor. Aerul atmosferic pătrunde în organism prin orificii de pe laturile
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
menținere a compoziției sale cresc. La animalele vertebrate este un sistem circulator închis, lichidul de circulație fiind numit sânge. Deoarece sistemul circulator este închis, sângele nu mai vine în contact direct cu celulele diferitor țesuturi, așa cum are loc în cazul hemolimfei. Schimbul diferitor substanțe se face prin intermediul lichidului extracelular (plasma interstițială). Acest lichid este drenat din spațiile intercelulare de sistemul limfatic și devine limfă. Sângele este un țesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substanță fundamentală interstițială, plasma, în care
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
lamele puternic vascularizate. De asemenea, aceste organe pot absoarbe și o anumită cantitate de apă. Aparatul cardiovascular este de tip deschis. Inima se află în opistosomă, de la ea pornește o aortă anterioară. Ea este tubulară și subțire. Sângele este numit hemolimfă, iar pigmentul respirator - hemocianină, ce conține cupru de care se leagă oxigenul. Sistemul digestiv. Tubul digestive este alcătuit din: orificiul bucal, în care se deshid glandele salivare; faringe musculos, cu funcția de aspirație a hranei; esofag; intestin mediu, în care
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
patela (rotula), tibia, bazitars și tars. La unii opilioni picioarele se termină cu gheare. La cele mai multe specii Eupnoi și Dyspnoi coxele sunt libere și mobile, în timp ce la alții sunt contopite cu corpul. Picioarele se mișcă datorită presiunii hidraulice create de hemolimfă (sânge).<br> La stadiul de nimfă, etapă de creștere și dezvoltare, la Grassatores și unele Insidiatores există structuri suplimentare pe tarsul ultimilor două perechi de picioare, care permit, probabil, aderență la suprafețe netede în timpul năpârlirii, dar acestea sunt absente la
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
în principal dintr-o inimă tubulară dorsal și două aorte, una anterioară și alta posterioară. Inima este inervată de un ganglion cardiac. Miofibrele musculare ale inimii sunt dispuse inelar și contractă inima în timpul sistolei. Există două valvule ce preveni refluxul hemolimfei în inimă. <br> Respirația este de tip traheal. Două trahei laterale principale se ramifică puternic, aproape la fiecare organ intern. Traheile se deschid prin stigme amplasate pe opistosomă. Intern, ele au o structură spiralată ce împiedică închiderea lor în timpul locomoției
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
Inima este împărțiă în cameri ce corespund fiecărui segment. Fiecare cameră are câte două osteole. Anterior de la inimă pleacă spre creier o aortă cefalică, iar lateral câte 1 - 2 arterii laterale. Vasele sangvine se deschid în mixocel, de unde prin osteole hemolimfa ajunge înapoi în inimă. Respirația are loc prin trahei - tuburi interne. Traheile se deschid în exterior prin stigme, situate ventral în fiecare segment. Tubul digestiv este constituit din mai multe regiuni. Anterior, după gură se află esofagul (intestin anterior) continuat
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
se găsesc în interiorul cavității opistosomei și se deschid în exterior prin stigme pulmonare. Ei sunt formați din lamele pararalele așezate asemena filelor din cărți, de unde și denumirea în unele limbi de plămân carte. Lamele sunt puternic vascularizate și bogate în hemolimfă. La unele arahnide plămânii lipsesc, respirația efectuându-se prin suprafața corpului sau trahei ramificate (acarieni, opilioni etc). Iar la păianjenii araneomorfi sunt și plămâni și sistem traheal. Plămânii reprezintă invaginării în cavitatea opistosomei. Pereții formează lamele (plăci) așezate paralele. Aerul
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
sunt și plămâni și sistem traheal. Plămânii reprezintă invaginării în cavitatea opistosomei. Pereții formează lamele (plăci) așezate paralele. Aerul intră în plămâni prin stigme. Apoi, el ocupă spațiul dintre lamele și aici are loc schimbul de gaze dintre aer și hemolimfă - sângele arahnidelor. Structura lamelară mărește suprafața de contact cu aer. <br> Cele mai vechi urme fosile de acest tip de plămâni au fost găsiți la trgonotarbide, arahnide dispărute cu 410 milioane ani în urmă. Este imposibil, de a diferenție plămânii
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
exact distanța de care are nevoie pentru a sări. Înainte de săritură, mai ales când executa sărituri de pe plane verticale, ei lipesc un fir de mătase de suprafață, astfel încât, după prindere insectei, el urcă pe fir. Săritura este posibilă datorită presiunii hemolimfei create în picioare. Viteza medie este în timpul săriturii s-a estimat a fi între 64 și 79 cm / s. Păianjenul zebră se hrănește cu diferite insecte mai mari sau asemenea lui în dimensiuni (de ex. țânțarii), evită furnicile. O alta
Salticus scenicus () [Corola-website/Science/319243_a_320572]