441 matches
-
în cazul administrării concomitente . Efectul ambrisentan asupra transportorilor xenobiotici In vitro , ambrisentanul nu are efect inhibitor asupra efluxului digoxinei mediat de glicoproteina P ( gpP ) și este un substrat slab pentru efluxul mediat de gpP . Studii suplimentare efectuate in vitro pe hepatocite de șobolan și umane au arătat că ambrisentanul nu a inhibat transportorul comun sodiu- taurocolat ( TCST ) , pompa de eflux a anionilor organici ( PEAO ) , pompa de eflux a sărurilor biliare ( PESB ) și izoforma- 2 a proteinei de rezistență medicamentoasă multiplă ( PMR-
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
nu a inhibat transportorul comun sodiu- taurocolat ( TCST ) , pompa de eflux a anionilor organici ( PEAO ) , pompa de eflux a sărurilor biliare ( PESB ) și izoforma- 2 a proteinei de rezistență medicamentoasă multiplă ( PMR- 2 ) . De asemenea , studiile efectuate in vitro pe hepatocite de șobolani au arătat că ambrisentanul nu are efect inductor asupra gpP , PESB sau PMR- 2 . 19 Administrarea de ambrisentan în doze repetate ( până la atingerea stării de echilibru ) la voluntari sănătoși nu a avut efecte relevante clinic asupra farmacocineticii digoxinei
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
număr mare la nivelul pielii și mucoaselor, sunt infectate precoce și apoi diseminează virusul în interval de 3-4 zile în întregul organism prin circulația sanguină și limfatică, virusul fiind detectat în parenchimul și spațiile interstițiale ale viscerelor. Are loc infecția hepatocitelor, fibroblastelor și endoteliocitelor. Viremia se observă la maimuță la 24 h după inoculare, iar la bolnavi după 4-5 zile, replicarea virală fiind prezentă în toate organele într-un interval de 6-8 zile, cu producere masivă de virus infectant și liză
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
bolnavi după 4-5 zile, replicarea virală fiind prezentă în toate organele într-un interval de 6-8 zile, cu producere masivă de virus infectant și liză celulară. În țesuturi și organele interne virusul se multiplica în organele limfoide secundare și în hepatocite, apoi, în faza terminală, infectează alte celule cum ar fi celulele endoteliale și epiteliale și fibroblastele. La babuin, examenele biochimice relevă disfuncții hepatice și renale începând din a 3-a zi, datorită creșterii permeabilității vaselor. La pacienți și la animalele
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
la care eventual pot parveni toate afecțiunile hepatice. În funcție de mecanismul de acțiune factorii hepatopatogeni se clasifică în: Patogenia generală a insuficienței hepatice constă în dezvoltarea consecutivă sub acțiunea factorilor etiologici a proceselor patologice în formă de leziuni, distrofii și necroza hepatocitelor, inflamația, atrofia și sclerozarea ficatului cu reducerea succesivă a funcțiilor. Manifestările insuficienței hepatice sunt consecutive pierderii funcțiilor ficatului. Dereglările metabolismului glucidic constau în diminuarea funcțiilor hepatice de glicogenogeneză, gluconeogeneză, depleția glicogenului în ficat. Aceste dereglări se traduc prin intoleranța glucidelor
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
procese este acumularea acetatului cu sinteza și acumularea în exces a corpilor cetonici. De rând cu aceasta depleția glicogenului în ficat conduce la lipoliza intensă și la mobilizarea lipidelor din țesuturilre adipoase cu hiperlipidemie de transport. De asemenea scade capacitatea hepatocitelor de a sintetiza acid glucuronic, necesar pentru procesele de detoxicare, ceea ce diminuează capacitatea detoxifiantă a ficatului și rezultă autointoxicație cu produși endogeni - substanțe biologic active (serotonina), hormoni (aldosteron, estrogene), xenobiotice. În final dereglările metabolismului glucidic se manifestă prin depleția glicogenului
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
nedegradați - estrogene, aldosteron cu consecințele respective - feminizarea la bărbați, retenția sodiului cu hipernatriemie și eliminarea potasiului cu hipokaliemie, edeme hiperosmotice. Dereglarea metabolismului bilirubinei și acizilor biliari, aminelor biogene se traduce prin hiperbilirubinemie, posibil și colalemie, hiperaminemie (histamina, serotonina, tiramina). Liza hepatocitelor de orice origine (toxică, ischemică, hipoxică, virală, autoimună, prin peroxidare) provoacă eliberarea de enzime intracelulare cu hiperenzimemie (aminotransferaze). Or, rezultatul final al insuficienței hepatice sunt dismetabolismele generale (hipoglicemia, hipoproteinemia, hiperlipidemia, hipercolesterolemia), dishomeostaziile generale (hipercetonemia, acidoza metabolică, hiperamoniemia, hipernatriemia, hipoxia, hiperenzimemia
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
se cunoaște relevanța clinică a acestei observații ( vezi mai jos și pct . 4. 4 ) . 4 Substraturile selective ale izoformelor CYP : Studii in vitro privind inducția enzimatică a CYP : Activitatea CYP1A2 și CYP3A4 nu s- a modificat în urma tratării culturilor de hepatocite umane cu sorafenib , ceea ce indică improbabilitatea ca sorafenibul să fie un inductor al CYP1A2 și CYP3A4 . Substraturile P- gp : S- a observat că proteina de transport glicoproteina P ( P- gp ) a fost inhibată de sorafenib in vitro . Cresterea concentrațiilor plasmatice
Ro_692 () [Corola-website/Science/291451_a_292780]
-
baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței , toxicitatea după doze repetate și toxicitatea asupra funcției de reproducere . Rasagilina nu a prezentat potențial genotoxic in vivo și pe o serie de sisteme in vitro în care s- au folosit bacterii sau hepatocite . În prezența activării metaboliților , rasagilina a indus o creștere a aberațiilor cromozomiale la concentrații cu citotoxicitate excesivă , care nu este realizabilă în condițiile utilizării clinice . 7 Rasagilina nu a fost carcinogenă la șobolan în cazul expunerii sistemice de 84- 339
Ro_121 () [Corola-website/Science/290881_a_292210]
-
șobolan și a produs sterilitate la șoarecii și hamsterii de sex masculin . Administrări repetate de DMA au dus la apariția unor semne de toxicitate a ficatului , prima dintre acestea fiind creșterea valorii serice a enzimelor , urmată de modificări histopatologice ale hepatocitelor . DMA este teratogen la șobolani . Doze de 400 mg/ kg și zi de DMA administrate în timpul organogenezei au dus la importante anomalii de dezvoltare . Malformațiile au inclus anomalii grave ale inimii și/ sau ale vaselor mari de sânge : trunchi comun
Ro_155 () [Corola-website/Science/290915_a_292244]
-
4. 2 ) . Studiile in vitro au demonstrat că vareniclina nu inhibă enzimele citocromului P450 ( IÎ50 > 6400 ng/ ml ) . A fost testată inhibiția următoarelor enzime P450 : 1A2 , 2A6 , 2B6 , 2C8 , 2C9 , 2C19 , 2D6 , 2E1 și 3A4/ 5 . De asemenea , pe hepatocitele umane in vitro , s- a demonstrat că vareniclina nu induce activitatea enzimelor 1A2 și 3A4 ale citocromului P450 . De aceea , este puțin probabil ca vareniclina să modifice farmacocinetica compușilor care sunt metabolizați primar prin enzimele citocromului P450 . 5. 3 Date
Ro_190 () [Corola-website/Science/290950_a_292279]
-
4. 2 ) . Studiile in vitro au demonstrat că vareniclina nu inhibă enzimele citocromului P450 ( IÎ50 > 6400 ng/ ml ) . A fost testată inhibiția următoarelor enzime P450 : 1A2 , 2A6 , 2B6 , 2C8 , 2C9 , 2C19 , 2D6 , 2E1 și 3A4/ 5 . De asemenea , pe hepatocitele umane in vitro , s- a demonstrat că vareniclina nu induce activitatea enzimelor 1A2 și 3A4 ale citocromului P450 . De aceea , este puțin probabil ca vareniclina să modifice farmacocinetica compușilor care sunt metabolizați primar prin enzimele citocromului P450 . 5. 3 Date
Ro_190 () [Corola-website/Science/290950_a_292279]
-
mixturii S9 ( o creștere de 6, 2 până la 6, 8 ori ) , cât și în absența acesteia . De asemenea , fumaratul de tenofovir disoproxil a fost ușor pozitiv la testul de siteză neprogramată a ADN- ului , efectuat in vivo/ in vitro pe hepatocite primare de șobolan . Fumaratul de tenofovir disoproxil nu a demonstrat potențial carcinogen într- un studiu de carcinogenitate pe termen lung , efectuat la șobolani , în care acesta a fost administrat oral . Un studiu de carcinogenitate pe termen lung , efectuat la șoareci
Ro_1156 () [Corola-website/Science/291915_a_293244]
-
Metabolizarea azacitidinei are loc prin hidroliză spontană și dezaminare mediată de citidin - dezaminază . În fracțiunile hepatice umane S9 , formarea metaboliților a fost independentă de NADPH , ceea ce presupune cataliza metabolizării de către enzimele citosolice . Studiile in vitro cu azacitidină în culturi de hepatocite umane indică faptul că la concentrații între 1, 0 µM și 100 µM ( adică , până la aproximativ 30 ori mai mari decât concentrațiile care se pot obține în condiții clinice ) , azacitidina nu are efect inductor asupra izoenzimelor citocromului P450 ( CYP ) 1A2
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]
-
cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă ( vezi pct . 4. 4 și 4. 8 ) . Contraceptivele orale Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile cu contraceptivele orale . Lenalidomida nu este un inductor enzimatic . Într- un studiu in vitro cu hepatocite umane , lenalidomida , în diferite concentrații testate , nu a provocat inducția CYP1A2 , CYP2B6 , CYP2C9 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . În consecință nu se așteaptă o inducție care să ducă la scăderea eficacității medicamentelor , inclusiv a contraceptivelor hormonale , în cazul administrării lenalidomidei în
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă ( vezi pct . 4. 4 și 4. 8 ) . Contraceptivele orale Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile cu contraceptivele orale . Lenalidomida nu este un inductor enzimatic . Într- un studiu in vitro cu hepatocite umane , lenalidomida , în diferite concentrații testate , nu a provocat inducția CYP1A2 , CYP2B6 , CYP2C9 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . În consecință nu se așteaptă o inducție care să ducă la scăderea eficacității medicamentelor , inclusiv a contraceptivelor hormonale , în cazul administrării lenalidomidei în
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă ( vezi pct . 4. 4 și 4. 8 ) . Contraceptivele orale Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile cu contraceptivele orale . Lenalidomida nu este un inductor enzimatic . Într- un studiu in vitro cu hepatocite umane , lenalidomida , în diferite concentrații testate , nu a provocat inducția CYP1A2 , CYP2B6 , CYP2C9 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . În consecință nu se așteaptă o inducție care să ducă la scăderea eficacității medicamentelor , inclusiv a contraceptivelor hormonale , în cazul administrării lenalidomidei în
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă ( vezi pct . 4. 4 și 4. 8 ) . Contraceptivele orale Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile cu contraceptivele orale . Lenalidomida nu este un inductor enzimatic . Într- un studiu in vitro cu hepatocite umane , lenalidomida , în diferite concentrații testate , nu a provocat inducția CYP1A2 , CYP2B6 , CYP2C9 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . În consecință nu se așteaptă o inducție care să ducă la scăderea eficacității medicamentelor , inclusiv a contraceptivelor hormonale , în cazul administrării lenalidomidei în
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
la aminoacizii săi constituenți , cu reciclare ulterioară a aminoacizilor în organism . Studiile in vitro asupra microzomilor umani și studiile in vivo indică faptul că enfuvirtide nu este un inhibitor al sistemului enzimatic CYP450 . În studiile in vitro asupra microzomilor și hepatocitelor umane , hidroliza grupului amido a amino- acidului terminal C , fenilalanina a determinat apariția unui metabolit de- amidat și formarea acestui metabolit nu este dependentă de NADPH . Acest metabolit este detectat în plasma umană după administrarea de enfuvirtide , cu o ASC
Ro_399 () [Corola-website/Science/291158_a_292487]
-
la aminoacizii săi constituenți , cu reciclare ulterioară a aminoacizilor în organism . Studiile in vitro asupra microzomilor umani și studiile in vivo indică faptul că enfuvirtide nu este un inhibitor al sistemului enzimatic CYP450 . În studiile in vitro asupra microzomilor și hepatocitelor umane , hidroliza grupului amido a amino- acidului terminal C , fenilalanina a determinat apariția unui metabolit de- amidat și formarea acestui metabolit nu este dependentă de NADPH . Acest metabolit este detectat în plasma umană după administrarea de enfuvirtide , cu o ASC
Ro_399 () [Corola-website/Science/291158_a_292487]
-
luni, până când acestea dispar). Odată ingerat virusul, acesta intră în circulația sangvină traversând mucoasa digestivă la nivel intestinal și începând să se multiplice la nivelul intestinului subțire. Virusul este apoi transportat direct la ficat, unde pătrunde și se înmulțește în hepatocite și celulele Kupfer. Virionii sunt secretați în bilă și de aici ajung în fecale. De obicei se răspândește prin a consumul de mâncare sau apă contaminată cu materie fecală infectată. Crustaceele care nu au fost gătite îndeajuns este o sursă
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
deci, unica pentru fiecare compus, 1 UI de retinol fiind echivalent cu aproximativ 0,3 µg (300 nanograme). În timpul procesului de absorbție din intestine, retinolul este reținut de chilomicroni sub formă de esteri și aceste particule mediază transportul spre ficat. Hepatocitele păstrează vitamina A că ester, iar când este nevoie de retinol în alte țesuturi, este dez-esterificat și eliberat în sânge că alcool. Retinolul se atașează apoi de o moleculă de transport, proteină de legătură pentru retinol, pentru drumul spre țesutul
Retinol () [Corola-website/Science/301325_a_302654]
-
și proteinele implicate în sistemele de reparație celulară. Există două căi de transducție a semnalelor "Fas", depinzând de tipul celulei. În celulele de tip 1, de ex. timocitele, caspaza-8 activează în mod direct caspaza-3. În celule de tip 2, ca hepatocitele din ficat, caspaza-8 activează "Bid", o proteină pro-apoptoică ("BH3 interacting domain death agonist")provocând liberarea citocromului C. Asocierea dintre citocromul C și APAF1 ("Apoptoic peptidase activating factor 1") activează caspaza-9 care, la rândul ei, activează caspaza-3. Marea familie a proteinelor
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
are o frecvență cuprinsă între 3%(Asia), 3-7%(SUA) și 33%(Africa), variațiile depinzînd de numărul de probe prelucrate, de metodele de analiză și de polimorfismul regiunii TATAA (TATAA promoter). Patogenia ei destul de neclară, indică alterări în captarea la nivelul hepatocitelor a bilirubinei (concentrația plasmatică valori normale 2-5 mg/dl, valoarea crește în situații de stres, deshidratare, post prelungit.Aceste alterări de captare sunt de regulă însoțite de o activitate scăzută la nivelul glucuronil transferazei mai precis uridin difosfatglucuroniltransferazei izoforma A
Bilirubină () [Corola-website/Science/304651_a_305980]
-
ALT ) , asociate administrării bosentanului , sunt dependente de doza administrată . Modificările enzimelor hepatice apar în mod tipic în cursul primelor 26 săptămâni de tratament ( vezi pct . 4. 8 ) . Aceste creșteri se pot atribui parțial inhibării competitive a sărurilor biliare la nivelul hepatocitelor dar alte mecanisme , care nu au fost stabilite cu certitudine , sunt probabil , de asemenea , implicate în apariția insuficienței hepatice . 4 sărurilor biliare ( PESB ) , de exemplu : rifampicină , glibenclamidă și ciclosporină A ( vezi pct . 4. 3 și 4. 5 ) , dar datele referitoare
Ro_1068 () [Corola-website/Science/291827_a_293156]