228 matches
-
Ștefan Vlăduțescu: Mesaje și texte gânditoare de Dan Ionescu „Tema controlului hermeneutului de către text este recunoscută” (Ștefan Vlăduțescu, Mesaje și texte gânditoare, Craiova, Sitech, 2008, p. 9). „Având în vedere problema ridicată prin abordarea unei astfel de aporii, Matei Călinescu (A citi, a reciti, Iași, Polirom, 2003, p. 180) procedează la segregarea
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-mesaje-si-texte-ganditoare/ [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
nemijlocit, să constate lucrul textului și direcția în care lucrează textul pentru a face transparent un mesaj. Suveranitatea naturală a comprehensiunii își are corespondentul în imposibilitatea determinării exacte a destinatarului. Textul are o tensiune mentală atemporală. Odată cuplat la ea, hermeneutul va media între mesaj și lector: „cel pentru care scrii nu este cel care lecturează“. Cele patru secțiuni ale cărții se caracterizează prin: seriozitatea investigației teoretice, înțelegerea operelor în sistemul de reprezentare actuală a literaturității și în termenii orizontului contemporan
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-mesaje-si-texte-ganditoare/ [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
demersul hermeneutic, orientat asupra unor cărți ale literaturii contemporane, își asumă și obiective evaluative. Astfel, în prima secțiune, principala temă o reprezintă textul și aporiile textului. În discuție vor încăpea ipostazele de interacțiune în general datorate mesajului, dintre autor și hermeneut sau dintre autor și lector. Ștefan Vlăduțescu lucrează cu fișe din filosofia lui Hegel, Platon, Nietzsche sau din opera lui Matei Călinescu. În cea de-a doua secțiune a cărții, sunt atrase în analiză volume de lirică ale unor poeți
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-mesaje-si-texte-ganditoare/ [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
studiu tenace, de minimum patru ore zilnic, al marilor poeți, pe cât posibil în original, concomitent cu aprofundarea cel puțin a monumentalelor istorii literare create de G. Călinescu, Francesco de Sanctis, Fritz Martini și a exegezelor fundamentale publicate de marii structuraliști, hermeneuți și critici universitari. Suntem, totuși, în zorii mileniului al treilea, iar poezia de secol XVII - XVIII a rămas undeva, hăt, departe. Acum o sută de ani, am trăit o mișcare avangardistă demnă de asimilat. De la Didahiile lui Dosoftei și Amărâtă
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
au ursit Soarta și Destinul, de-au rătăcit chiară scrisoarea făcută poștă cu hapuri cu tot, voievodul bucureștean murise neasistat, ea uneltea de-acum în DRO la Alep, mult impresionat de profețiile versificate arătându-se pe-acolo prin Asia manelară hermeneutul, parizianul gay renascentist, Petru Cercel, fiu Pătrașcului celui Bun, cum pesemne și Mihai Bravul, în consecință la negrele profeții ajungând voievozi fiecare din cești doi fii învățați viteji, primul au mutat Capitala cât mai departe de Dunăre, de la București la
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346244745.html [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
explica un pasaj dificil, dar aceasta nu semnifică decât o pregătire pentru a desprinde sensul tipic sau învățătura morală a textului. Este de netăgăduit că Sfântul Ioan Gură de Aur ocupă primul loc în literatura noastră bisericească, mai ales ca hermeneut neîntrecut al Bibliei sau Sfintei Scripturi. Fidel principiilor Școlii din Antiohia, al cărei ilustru reprezentant și este, el se atașează mai ales exegezei literare. Totuși, temperează rigiditatea acestei metode fie printr-un recurs prudent și moderat la un oarecare alegorism
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474544376.html [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
și la practicarea într-ajutorării. Dacă ne întrebăm, care a fost calitatea lui superioară, și care a fost caracteristica sa deosebită, negreșit vom răspunde că în privința culturii filosofice și enciclopedice, nu era mai prejos de scriitorii din timpurile sale; ca hermeneut al Bibliei sau Sfintei Scripturi a fost aproape de neîntrecut, pentru care toți hermeneuții de după dânsul, pe el l-au avut de bază în herminiile lor; în privința sfințeniei vieții a fost unul dintre cei mai rari bărbați ai Bisericii creștine iar
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474544376.html [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
de la critica literară și istoria artei, la interpretarea juridică. În special în acest ultim domeniu, s-au obținut rezultate cu adevărat revoluționare în contrast cu doctrina pozitivistă a dreptului ( de ex.: în Germania, Arthur Kaufmann, în Italia, Emilio Betti). Mircea Eliade, ca hermeneut, înțelege religia ca "experiență a sacrului" și interpretează sacrul în raport cu profanul. Filosoful român subliniază faptul că relația dintre sacru și profan nu este de opoziție, ci de complementaritate. Hermeneutica mitului este o parte a hermeneuticii religiei. Oamenii nu ar trebui
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
Ființei) și pe cel al lui "Dasein" (cel al Existenței). Deși au purtat o corespondență și au fost o vreme prieteni, afilierea lui Heidegger la Partidul nazist a pus capăt relației, Jaspers fiind căsătorit cu o evreică. Doi dintre marii hermeneuți și fenomenologi, Paul Ricoeur (unul din elevii lui Jaspers) și Hans-Georg Gadamer (succesorul lui Jaspers la Heidelberg) prezintă urme importante ale influenței sale. Alte opere importante au fost incluse în volumul "Filozofie și Existență" (1938). Pentru Jaspers, termenul "existență" ("Existenz
Karl Jaspers () [Corola-website/Science/299056_a_300385]
-
cele mai recente studii consacrate filozofului român, atât pe continentul european, cât și În SUA. Comunicarea sa subliniază meritele deosebite ale abordării comparatiste a subiectului și subliniază contribuțiile majore pe care și le-a adus Eliade, ca profund și original hermeneut, În domenii ca: istoria religiilor, credințelor și ideilor religioase, a religiilor și filosofiilor orientale, mitologiei, cosmologiei, simbolisticii, metafizicii, hermeneuticii, al chimiei, șamanismului, yogăi, tantrei, filosofiei indiene și multe altele. Inițiatorul și coordonatorul simpozionului, prof. univ. dr. Theodor Damian și-a
Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
(n. 11 februarie 1900 - d. 13 martie 2002) a fost un filozof german cunoscut în special pentru opera sa monumentală (magnum opus) din 1960, "Adevăr și metodă" ("Wahrheit und Methode"). Este fără îndoială cel mai important hermeneut al secolului XX. Preocupat de reabilitarea "filosofiei practice", în scrierile sale are în atenție fenomenul comprehensiunii, care nu trebuie inteles doar ca simplu act subiectiv, ci ca inserție într-un proces mai amplu, în care prezentul se intersectează fără încetare
Hans-Georg Gadamer () [Corola-website/Science/299199_a_300528]
-
conflict cu sistemul comunist din lumea academică ("Orgolii", "Refugii") și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.<br> Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.<br> Buzura a continuat tematica romancierilor
Augustin Buzura () [Corola-website/Science/297625_a_298954]
-
unei culturi bogate și multilaterale (cuprinzând, pe lângă literatură muzica, estetica și artele plastice), George Popa este unul dintre cei mai luminați intelectuali ai Iașului contemporan. Deși observă cu acribie calitățile și defectele unei cărți, a refuzat cu obstinație, calitatea de hermeneut. Cu o singură excepție: Eminescu. Despre el a scris șase cărți pe care le-a integrat sub titlul de „Filozofia culturii”: Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (2003). Libertatea metafizică eminesciană (2005) și
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
nu sunt prezente, deoarece lipsește solul care să le hrănească. Întrebarea lui George Popa, transcendentă Într-un fel realității poemului, se referă la „opțiunea noastră ca ființe umane” și la eventuala opțiune a lui Eminescu Însuși. Înainte de a Înregistra argumentele hermeneutului, să menționăm că acest capitol figura În cartea Prezentul etern eminescian (1989) și că, de fapt, eseul pe care Îl interpretăm urmărește cele mai valoroase idei pe care George Popa le-a reținut În timp cu privire la poemul respectiv. Pentru George
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
două personaje terestre. Și Hyperion aspiră spre ceva, echivalent cu Împlinirea ontologică „la un mai Înalt nivel” , prin intrarea „În circuitul viului”. Dar constată poetul ce gândește În termenii filosofici - eternul și efemerul ascultă de legi proprii. La rândul său, hermeneutul George Popa descoperă că ipotetica balanță eminesciană Înclină spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Ion Bălu, Mircea Zaciu, Dan Mănucă și alți câțiva, nu mulți, Z. Ornea a fost și altceva decât un exeget al literaturii. A făcut pentru literatură ceea ce nu poate face criticul sau istoricul literar din foișorul său de cercetător și hermeneut. A fost un editor profesionist, cu o experiență de zeci de ani, nu un lector obișnuit, adică doar funcționarul unei instituții culturale - și aceasta fiind, fără îndoială, o profesiune nobilă. Z. Ornea a construit programe editoriale, a avut inițiative de
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
ideea poetică nu e rațional, ci muzical inteligibilă; criticii ar proceda prin simplă intuiție. În cea de a doua abordare, poemele sînt pline de conținut: nu ideatic, în sens strict, dar simbolic. Intuiția nu-i mai este deajuns cititorului. Ca hermeneut, el are nevoie de un cadru conceptual și de anumite mijloace de cunoaștere. Contradicția cu pricina e bogată în consecințe care s-ar cuveni stabilite. Modificarea în timp a poeticii lui Călinescu nu poate să nu aibă legătură cu analizele
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
deoarece aparțin unor scoli psihanalitice complet diferite, chiar adversare. Lipsa nuanțărilor nuanțări prezente, de altfel, în alte pagini din studiu se datorează amatorismului, periculos ca orice amatorism, care judecă lucrurile prin prisma aproximațiilor. Premisa de la care pleacă autorul este corectă: "hermeneutul are obligația profesională de a distinge între narcisismul patogen care-l pândește pe creator și narcisismul creator, biruință adesea eroică asupra celui dintâi". Sau: "în noianul de simptome oferite de medici, se uită adesea că între artist și pacient diferența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al gândului. Modelul deontologic superior îi este, firește Eminescu, pentru care are o înțelegere a sa, proprie și în spiritul noilor paradigme filosofico/culturale. Dubla sacrificare a lui Eminescu, Eminescu Dialectica stilului și Modelul ontologic eminescian sunt lucrări ale unui hermeneut modern dotat cu un instrumentar nou pe potriva textului descifrat. Spiritul polemic se aprinde cu o forță nimicitoare când e vorba de apărarea adevărului și punerea Poetului în lumina adevărată a documentului și interpretării etice și valorice juste. Înzestrat cu asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cauzalității obiective ce determină destinul tragic al popoarelor. Theodor Codreanu nu este adeptul dogmatic al unei singure metode critice. El a fost de la început conștient de posibilele riscuri, căci a absolutiza o metodă echivalează cu moartea exegezei adevărate. Ca atare, hermeneutul transparent în sens maiorescian convoacă la ospățul evaluativ autorități incontestabile, fie din domeniul criticii și istoriei literare, fie din domenii conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
personală, eseistică-artistică și polemică, anumite motive întâlnite în poezia lui Vieru, punându-le în comparație cu motivele altor poeți contemporani. În fine, linia directoare care traversează lirica viereană, conturată de criticul Th. Codreanu, este structurată tematic pe mai multe paliere, semn că hermeneutul român operează în zona criticii după principiile călinesciene, unind în discursul său atât funcția majoră a motivelor poetice, stilul, cât și funcția estetică a limbajului. În acest sens, pe culoarul structural axial deschis de către critic întâlnim interpretările făcute pe tema
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nouă a revistei care vedea lumina tiparului în concomitența cărții despre care vorbim aici, fără să o cunoaștem la ora aceea, nici eu, nici Adrian Lesenciuc. Ne vom opri într-un alt material asupra cărților doctorului în filologie Ion Popescu-Brădiceni, hermeneut, teoretician al transmodernismului. Acesta este debutul contribuției românești la definirea termenului de transmodernism vehiculat în Occident, mai ales după evenimentele de la 11 septembrie 2001 și într-o extraordinară ofensivă după 2003. În pionierat în România, Noua Paradigmă a secolului XXI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
treia ritmul pur, atins abia în ultimul ciclu, Isarlîk, unde "poetul se abandonează ritmului pur", încheind pentagrama cu septenarul El Gahel." (p. 295) Codreanu identifică o construcție ezoterică a volumului, în care vede o carte canonică supremă. Surprinzător (sau nu), hermeneutul respinge ideea unui Isarlîk imaginar și susține ideea potrivit căreia cetatea este depozitara unor straturi de civilizație succesive și, implicit, a unor niveluri de inițiere și cunoaștere distincte. El leagă sudul mediteranean de nordul hiperborean, trimițând la Riga Crypto și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
complex volum scris la noi despre poezia barbiană. O carte care, dincolo de speculațiile uneori discutabile, marchează un moment de referință în exegeza barbiană. Respingând, pe bună dreptate, insuficiența criticii impresioniste, lipsa deschiderii către interși transdisciplinaritate sau prejudecățile ("complexele de cultură"), hermeneutul sfârșește însă prin a deveni uneori victima propriei teze, aidoma șarpelui Uroboros. Oricât de seducătoare ar fi interpretările sale (și sunt!) și oricât de necesară abordarea transmodernă (și poate fi!), ea nu este singura corectă, cum lasă a se înțelege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sunt destule argumente bazate pe reprezentări arhetipale care permit a se citi opera lui Camil Petrescu din perspectiva seducătoare a unei capodopere care a conferit măreție Renașterii, anunțându-i și sfârșitul. E și aici un paradox al istoriei remarcat de hermeneuți. Moartea lui Hamlet înseamnă și declinul ireversibil al epocii. II.5. Câmpul arhetipal eminescian Deși, la prima vedere, romanticul Eminescu și adeptul introspecției Camil Petrescu par suficient de diferiți, perspectiva arhetipală ne oferă șansa de a-i redescoperi prin unele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]