660 matches
-
-a mea! Târziu i te-ai ivit ca paznic, N-ai dreptul a ne judeca. Pe mândră inima-i fierbinte, Mi-am pus pecetea și-o ntăresc ; De-acum, aici n-ai rosturi sfinte, Eu sunt stăpânul, eu iubesc ! » Și heruvimul, plin de jale, La biată jertfă a cătat, Si lin, cu aripile sale În slavi cerești s-a înălțat. ............................... X Tamara O! Cine ești? Primejdioasa E vorba ta, si mă-ngrozești ! Din rai sau iad aici sosești ? Ce vrei cu
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
aducerea aminte a celor ce le-au moștenit și așa s-au păstrat, puse În slovă”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 161 footnote>. Pentru a se apropia cineva de sfințenia celei mai cinstite decât Heruvimii, se cere, Înainte de toată curăția, sfințenie. Pentru a vorbi despre cea care Însumează toată taina teologiei, este necesară o minte de teolog. Deci, singurii În măsură să ne Învețe despre Născătoarea de Dumnezeu, prin toate descoperirile minunilor celei mai mărite
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
cu El de la Început până la sfârșit. Maica Domnului este așezată În vârful piramidei creaturii, este cea mai Înaltă din toată făptura văzută și nevăzută, pentru că ea nu numai că este mai slăvită decât toți oamenii, ci este „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”. Ea este cu adevărat plină de daruri ale sufletului și ale trupului. Părinții filocalici o laudă pe Maica Domnului pentru că ei, cu ochii cei curați ai inimii lor, au văzut-o pe ea
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care mărindu-L Împreună cu oștile Îngerești, pe Tine te mărim... Născătoare de Dumnezeu, tu ești viața cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieții, singur Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii...”<footnote Ibidem, p. 95 footnote>. Precum putem ușor constata, dincolo de toate cele câte s-au scris despre ea, Maica Domnului rămâne „mai presus de minte și de cuvânt”, de vreme ce Dumnezeu-Cuvântul S-a unit cu ea, dar nu cum se unește
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
de Iisus Hristos „prin unitatea teandrică dintre Maică și Fiu”<footnote Pr. Drd. Nicolae Bălașa, Maica Domnului În iconomia mântuirii, după Învățătura ortodoxă, În rev. Mitropolia Olteniei, anul XLIII, nr. 1/1991, p. 24 footnote>, fiind astfel „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. Din toate generațiile omenirii, Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu ca vas scump al Întrupării Domnului. Trebuia ca femeia din care se va naște Mântuitorul să fie mai curată decât toate femeile
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Născătoare de Dumnezeu, pe tine te măresc cetele Îngerilor și ale oamenilor”<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 86 footnote>. Tot el o numește „vița cea adevărată, care a odrăslit rodul vieții, singura Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii...”<footnote Ibidem, p. 95 footnote>. Observăm că, atunci când descriu necuprinsele măreții ale Maicii Domnului, cuvântul sfinților deodată devine cântare, laudă și preamărire. Ei știau că oricâte ar spune despre ea, niciodată nu vor găsi cuvinte să cânte Îndeajuns pe Maica
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Ea iubește dumnezeieste, divin. Fericită că înc-o iubire nu moare Se înalță cu aripi în timp, peste timp Din inima ei plăpândă un soare Luminează "enorm, etern și sublim". E iubirea trimisă din cer pentru tine Îngenuncheată pe aripi de heruvim Iubește-o pe ea la fel ca pe mine Dar mai "enorm, mai etern, mai sublim"! Sursa foto: internet Referință Bibliografică: Destin în culori / Roberta Sanders : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de
DESTIN ÎN CULORI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382699_a_384028]
-
sculptorul vienez Johann Jospeh Rössler, și îi reprezintă pe Sf. Carol Boromeus și pe Sf. Tereza aducând prin aceasta omagiul cuvenit împăraților Carol VI și Mariei Tereza, care au sprijinit efectiv ridicarea catedralei. Sculptorul vienez a realizat și perechea de heruvimi care domină ornamentația din partea centrală a altarului. Orgile Catedralei La început, în catedrala romano-catolică, partea muzicală a slujbelor a fost asigurată de mici formații instrumentale. Chiar și la misa solemnă de sfințire a domului din 8 septembrie 1754 au cântat
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
Suntem ,vom fi a lumii comparație; nuntașii vor a ne schimba tributul, pe care altădată s-a cerut Creație, acum,numindu-l simplu...atribut. Acum,suntem liberi de păcate, zidurile masive s-au prăbușit, sufletele amorțite,marmorate, transformându-se-n Heruvimi Sfințiți! Referință Bibliografică: Din apusul soarelui / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stanca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DIN APUSUL SOARELUI de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381647_a_382976]
-
noastră l-a făcut scriitorul Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române, care a menționat că nu există alt loc mai semnificativ pentru înmânarea acestei prestigioase distincții, subtilizând că premiul decernat lui Mircea Lutic pentru culegerea de versuri „Arminden cu heruvimi” ne onorează pe toți intelectualii români din Bucovina. Deoarece în virtutea circumstanțelor familiale n-a avut posibilitatea să se deplaseze la București și să asiste la solemnitatea Academiei Române, înalta distincție i-a fost înmânată de Consulul General al României la Cernăuți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93713_a_95005]
-
pot să-mi duc pe lume crucea-n spate, Cu bucurie multă, cu răbdare! Tu, Doamne, pe pământ m-ai făcut dascăl, Să fiu copil cu sufletul mereu curat, Când voi muri, mă fă, te rog, vioară, Să cânt de heruvimi înconjurat... În seara asta, Doamne, stăm de vorbă, Cum am mai stat în taină, amândoi. Eu îți voi spune Ție, taine multe, Voi plânge sigur...dar vom ști doar noi.... Referință Bibliografică: O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU / Gabriela Munteanu : Confluențe
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
gramaticale/ din ce în ce mai frecvente/ pe drumul din Armenească spre Universitate// doar peste două mii de ani la radio va fi amintită din nou/ ora cinci și cinci/ într-o zi de mai din al cincilea an/ al unui mileniu oarecare/ cei cinci heruvimi plini de praf/ fără instrumente muzicale/ fără aripi fără surâsuri/ vor rămâne la fel de indiferenți la stările noastre/ înainte și după trecerea prin fața Bisericii Ruse/ dar toate astea se vor întâmpla/ înainte de a călca vitejește în băltoaca/ ingenios camuflată/ de perdeaua
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
se socoteau împărații și stăpânii pământului și dobitoacelor, foame și boliști de toate felurile, întinse ca niște molime prin lumea măruntă și îngroșată a ticăloșilor; împreunări păcătoase, oi născând miei cu cap de șacal și câini lătrând cu voci de heruvim castrat; vrăjitori scheletici răsăriți în același cap de nebun, vaiete de profeți și strigăte din morminte, dealurile curgând din păduri cu păduri cu tot și apele văilor urcând în deal. În ultima noapte se înstăpâni în lume ultima urgie: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi rămași deschiși, ca niște heruvimi! Se pare că sunt foarte aproape: cu aurul, cu fierul cu piatra, cu apa și aerul, cu drumul, cu vatra, cu cetățile bogate, cu inimi de frate sau de gheață. rămase în obscuritate. Belșugul s-a tot uscat, lumea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
iubirii și a creației, e de netăgăduit: "La marginea munților, unde / Ochii vînturilor cad în mister, / Înaltul, continentul cerului / Larg, fîlfîitor pătrunde. // Tu ești din toate lumile venită, / Cu fruntea despicată de lumină; / lîngă fluvii și stepe lunare / cuvintele nasc heruvimi". Dar aceste bucăți, de "o stranie simplicitate muzicală", vin în contrast cu atîtea altele, virulente, ofensatoare prin chiar adevărul lor crud, nu o dată inavuabil. Poetul o iubește pe Olivia (Maria-Maria) "cu dragoste de cîine". Știm din romanul autobiografic Zeii prind șoareci (dar
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
ci pe o bucată amărîtă de lemn, că fecioara Maria nu a fost fecioară nici înainte și nici după nașterea lui Hristos, că doctrina imaculatei concepții se susține prin chiar enormitatea absurdă a viziunii pe care ne-o propune, că heruvimii erau orice altceva dar în nici un caz îngeri, că David nu l-a ucis pe Goliat, că exodul evreilor în Egipt nu a avut loc niciodată, că înainte de înălțarea turnului lui Babel nu a existat o singură limbă, cum spune
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
noroc, Într-o reclamă aparținând unei societăți de asigurări. Din loc În loc existau diferite anunțuri de genul „Vă rugăm, nu atingeți Îngerii“ sau afișe promoționale: „Excursii În Eden la cele mai mici prețuri“ sau „White Bull Îți dă aripi de heruvim“. Unul dintre ei renunță și se Întoarse, iar Întunecimea Îl Înghiți, fără Însă a-l Înapoia exteriorului și făcându-l să ajungă direct În Infern. Ceilalți merseră Însă Înainte și ajunseră la recepție, unde funcționarul le notă numele și-i
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mijlocul de transport pe care-l folosești... e o chestiune de clasă, Sascha, să știi de la mine. Apoi, Întinzându-mi mâna, rosti un „adio“ enigmatic. În ultimul meu an de liceu, Anton avansa orizontal, Întins pe perne cu puf, cu heruvimi roz ca niște purcei plutind În jurul său. Mă rog, asta era imaginea pe care voia s-o creeze. Evident, nu puteam nici să mă Îndoiesc de el; nefiind un domn, nu aveam Încă exeperiențe personale ca reper. Pe lângă asta, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cel stâng un drăcușor. La fel se întâmpla și cu îngerașul cel dintâi și așa mai departe, și mai departe. Aceasta era reductio ad infinitum a sentimentului moral al lui Alan: o uriașă pânză renascentistă înfățișând șiruri din ce în ce mai mici de heruvimi și serafimi, spiriduși, satiri și animăluțe de casă. Toate îngrămădindu-se unele peste altele spre un gol de nepătruns. Vedeți voi, Alan avea deja ce îi trebuia și unde trebuia. Pactul cu diabolica păpușă rusească a ironiei dramatice fusese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te crăcănezi și ești în cele două deodată, te dai pe tobogan, vâjjj, între cele sfinte, și-ajungi în poala lui Michiduță, orice heruvim are sub bască niște cornițe, încă molcuțe, la noi descinde Dumnezeu ca generalul, „mătărângă ai zis, țopârlane, păi asta să-ți răsară, să-nflorească, să-ți umple ogoru’...”. Continuați, continuați... - Candrii blereduiți... - Care scot din piatra folozofală pusă-n alambic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
literele, am suflat aureolele, am terminat aripile, le-am făcut conturul... azi nu mai sunt, s-au ciuciulit, parcă-s niște pui de cioară pe gard... Pe vitralii s-au întins, s-au amestecat toate culorile, niște mâzgăleli, unde erau heruvimii îs ca niște cai de mare îmbârligați sau ca niște muțunachi care joacă fripta... Își face o cruce mare. - Pedeapsa lui Dumnezeu... E pedeapsa lui Dumnezeu.... Doamne Dumnezeule, de ce ne cerți cu urgia ta? Doamne Dumnezeule, când ai s-auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ea. Băncile afișau Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după nori, capete negre de heruvimi, cu nasul mânjit cu polen, se ițeau curioase. Când trecea Ea. Fanții de mahala din pitoreasca galerie a lui Miron Radu Paraschivescu invadară străzile Brăilei. Își întorceau pe dos hainele stilizate, expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate anatomică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pantaloni pe cablurile TV. Telefericele umane erau urmate de telescaune pentru sicrie, care trebuiau să ajungă la cimitirele răsărite ca ciupercile după ploaie, neatinse, neurmărite de Ea. Câteva fulgere neurmate de tunet sclipiră în plin cer senin, semn că, probabil, heruvimilor le-au scăpărat obrajii de palmele primite pentru obrăznicia de a fi privit printre gardurile norilor, prin gaura cheii ușii dinspre Rai sau din borta vântului. Când trecea Ea. Privitul pe furiș, vorba după colț, tainele de sub plapumă, ocheadele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa cum se rotește cerul cu stelele lui, cu nevăzutele ființe care ne privesc și ne aplaudă și dirijează fiecare gest, gând, gând-gest, gând-trup, gând-suflet și poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de frumoase, pe care să zburde îngeri și heruvimi în vârtejul dansului, dans de epocă, dans de libertate, dans-cer, dans, dans, dans! Vârtej de vânt, șuvoi conic cu vârtejul în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]