36 matches
-
în prepararea colirelor (picăturilor pentru ochi). Heterocromia a fost observată și la indivizii cu sindromul Duane. Dacă heterocromia (cunoscută și ca "heterochromia iridis" sau "heterochromia iridum") este starea patologică în care un iris diferă prin culoare de celălalt (heterocromie completă), heterocromia centrală este afecțiunea oculară în care apar două culori diferite ale unui același iris. Apare în zona pupilară a irisului, unde culoarea diferă față de cea median-periferică (ciliară) a acestuia. Culoarea ochilor este determinată în principal de concentrația și distribuția pigmenților
Heterocromie () [Corola-website/Science/316958_a_318287]
-
iridiene. Deși irisul uman poate avea numeroase culori, combinația a doar trei culori „adevărate” determină aspectul exterior al irisului: căprui, galben și gri. În funcție de concentrația fiecărei culori în ochii unui individ este determinată culoarea acestora. Ochii care sunt afectați de heterocromia centrală sunt numiți „ochi de pisică” datorită aspectului multicolor al irisului. Această formă este mai întâlnită la irisurile care conțin cantități mici de melanină; totodată, heterocromia centrală nu etichetează un ochi ca fiind aluniu. Acest lucru se explică prin faptul
Heterocromie () [Corola-website/Science/316958_a_318287]
-
culori în ochii unui individ este determinată culoarea acestora. Ochii care sunt afectați de heterocromia centrală sunt numiți „ochi de pisică” datorită aspectului multicolor al irisului. Această formă este mai întâlnită la irisurile care conțin cantități mici de melanină; totodată, heterocromia centrală nu etichetează un ochi ca fiind aluniu. Acest lucru se explică prin faptul că cercul exterior al ochiului afectat este culoarea adevărată a irisului.
Heterocromie () [Corola-website/Science/316958_a_318287]
-
are o linie elegantă, cu o notă alungita, botul lung și el terminându-se cu o trufa de culoare neagră. Ochii sunt puternic migdalați, dispuși oblic ("privire asiatică"). Irisul este albastru sau în nuanțe de căprui, întâlnindu-se frecvent fenomenul heterocromiei (ochi de culori diferite). Urechile sunt destul de mari, cu varful ascutit, prinse în plan superior, erecte sau semi-erecte (cu vârful răsfrânt în fața), orientate spre în față. Coadă, de mărime medie, este purtată atârnata în repaus și ușor îndoita, sub linia
Collie cu păr lung () [Corola-website/Science/323125_a_324454]
-
sunt date de supranumele lui Conrad, Nomikos (care amintește de Nomios, unul dintre numele lui Pan), de faptul că el cântă la nai, că poate fi nemuritor și că e desfigurat (șchioapătă, are față brăzdată de cicatrici și suferă de heterocromie). Conrad Nomikos este prototipul unor eroi viitori ai lui Zelazny, cum ar fi Corwin, zeul amnezic din "Cronicile Amberului" și Buddha Sam (cunoscut și ca Mahasamatman), din "Domn al luminii" — ambii umani, dar cu caracteristici supraumane. Zelazny l-a desemnat
Nemuritorul (roman de Roger Zelazny) () [Corola-website/Science/324025_a_325354]
-
diferite proporții. În funcție de intensitatea pigmentului, în cadrul acestei varietăți, se deosebesc nuanțe de culoare închise, deschise și normale. Cele mai apreciate pielicele sunt cele cu nuanțe de roz și bej. Simbolul varietății este KC. Varietatea sur-antic Îagutiă este dată de apariția heterocromiei, adică de prezența a două tipuri de melanocite care induc culori și nuanțe răspândite neuniform pe lungimea aceleeași fibre. Cele mai apreciate pielicele sunt acelea care prezintă nuanțe diferite, cum ar fi: auriu, argintiu, arămiu, platiniu, chihlimbariu și antracit. Simbolul
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
are următoarele elemente specifice: 1. Heterocromia, termen introdus în literatura de specialitate de Rene Zazzo, oferă o nouă dimensiune în diagnosticul dizabilității mentale, contribuind la discriminare și pseudodebilitate, în mod special, precum și la stabilirea etiologiei diverselor cazuri de dizabilitate mentală. Heterocromia se caracterizează prin decalajul fundamental dintre diferitele componente ale dezvoltării generale a copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatică și dezvoltarea psihică dintre vârsta cronologică și cea mentală, între acestea existând un decalaj temporal. Zazzo afirmă că „heterocromia nu este o simplă
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
cazuri de dizabilitate mentală. Heterocromia se caracterizează prin decalajul fundamental dintre diferitele componente ale dezvoltării generale a copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatică și dezvoltarea psihică dintre vârsta cronologică și cea mentală, între acestea existând un decalaj temporal. Zazzo afirmă că „heterocromia nu este o simplă colecție de viteze disparate; ea este un sistem, o structură” (Zazzo, 1960). De aceea, un copil de 10 ani cu vârsta mentală de 6 ani nu poate fi comparat cu un copil normal cu vârsta de
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
teză lansată de A. Pieron, prin care argumentează proporția inversă care există între heterogenitatea aptitudinilor și nivelul global mediu al deficienților mentali. Heterogenitatea se poate exprima prin relativa independență a unor aptitudini în raport cu inteligența și trebuie comparată cu noțiunea de heterocromie pentru înțelegerea mentalității și dinamicii comportamentului care explică dizabilitatea mentală (Cozma, 2000). 4. Incompetența socială teză care definește dizabilitatea după criteriul competenței sociale exprimat în gradul de adaptare socială, calitatea relațiilor sociale. E. A. Doll, principalul susținător al acestei teze, definește
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
caracteristică, B. Inhelder arată că debilul mintal nu poate atinge stadiul gândirii formale, dată fiind vâscozitatea genetică, ceea ce face ca doar unele operații concrete să poată fi bine memorate pentru o perioadă mai lungă de timp; c)René Zazzo observă heterocromia, adică dizarmonia între diversele sectoare ale dezvoltării: dezacord între dezvoltarea fizică și cea mintală; dezechilibru între diferitele funcții psihice. În timp ce la copilul normal dezvoltarea unei funcții stimulează și structura evoluției altora, la debilul mintal avansul unei funcții se realizează în detrimentul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ale copilului investigat, disponibilitatea lui de a progresa sub influența unui învățământ dirijat spre zona proximă a dezvoltării. Dacă avem în vedere și alte particularități specifice copilului deficient mintal, cum sunt cele care se referă la zona proximei dezvoltări, la heterocromia dezvoltării și a vâscozității genetice, vom înțelege corect relația dintre învățare în general și învățarea citit-scrisului în special. Frecvența mai gravă și mai abundentă a dislexo grafiei la debilul mintal față de copilul cu intelect normal (sau liminar, pseudo-debil) rezultă din
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]