131 matches
-
Astfel, conformistul se mișcă Între limitele a ceea ce este recunoscut oficial și utilizează metode licite În acest scop, În vreme ce inovatorul Își propune obiective Încărcate de valoare din punct de vedere social, dar recurge la procedee, dacă nu condamnabile, cel puțin heterodoxe. Cât despre ritualist, acesta este atașat mai mult de literă decât de spirit. Practicile de evaziune, la rândul lor, sunt caracteristice celor care decid să se retragă din joc: este În special cazul vagabonzilor, al drogaților, al cerșetorilor etc. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
teoriile Î), NAȚIUNE, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, POPOR, Suveranitate/suveranism Etc "E" Economie și culturătc "Economie și cultură" Dacă articularea dintre economie și cultură este de neocolit În științele organizării și ale administrării, ea tinde În schimb să-i treacă În rândurile „heterodocșilor” pe cercetătorii În domeniul științelor economice care Îi acordă atenție (Granier și Robert, coordonatori, 2002). Culturi de Întreprindere și contexte culturale În contextul mondializării, Întreprinderea-cetățean ă confruntată cu părțile sale interesate (acționari, parteneri, personal, clienți etc.), cu probleme de mediu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
diferite În funcție de situație. Michael Porter, la rândul său, analizează punctele forte și cele slabe ale țărilor În ceea ce privește capacitatea lor de asimilare de unități productive, ținând seama de normele și de valorile lor (Hofstede, 1994; d’Iribarne, 1989; Porter, 1993). Concepții heterodoxe asupra actorului economic Paradigma neoclasică, bazată pe individualismul metodologic și pe principiul raționalității, consacră existența unui homo œconomicus universal, centru de decizie autonom, și se Înscrie Într-o epistemologie deductivo-nomologică a explicației științifice. Aceasta este paradigma dominantă, prin raportare la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ipotezei euristice a unei raționalități procedurale care s-ar substitui unei raționalități substantive (Simon, 1983), teoria standard nu reușește să conceapă Împreună cultura și dinamica economică, lăsând În seama sociologiei „acțiunile nelogice” (Pareto) și „raționalitatea prin valori” (Weber). Numai școlile heterodoxe pot să conceapă un subiect care nu mai este o simplă entitate ce-și bazează acțiunea pe calcule reci. Agentul subiectiv (motivațiile sale sunt bazate pe rațiuni proprii), conștient și inteligent (el este activ și perspicace din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
el, pe scenă, cu zbiri și cu ucigași plătiți aflați în slujba sa. Un om de teatru - altul - va sintetiza mai târziu: A învinge fără pericol înseamnă a triumfa fără glorie... IX EUDOXIU și „obiectul dorinței pentru toți” -1Un discipol heterodox al lui Platon. Unii își imaginează că Philebos al lui Platon îl ascunde nu atât pe Aristip din Cirene și tezele cirenaice, cât pe Eudoxiu din Cnidos î395-343?/408-356 î. Hr.) și opțiunile lui hedoniste. Dovezile care să permită identificarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
expuneri ample: câteva rânduri în Metafizica îB.1. 996. A.29), și tot cam atât în Retorica îI.1. 1370. A. 1372. B). în schimb, el dă în Etica nicomahică destule detalii pentru a ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în definitiv destul de simple, seci și fără nicio dezvoltare. Posteritatea a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxiu. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
felul său de a practica justifică neliniștea catolicismului. Suntem în 1411 - Jeanne d’Arc e încă în pântecele mamei sale. Acuzatul abjură și evită astfel rugul. E condamnat la închisoare, apoi la recluziune într-una din mănăstirile ordinului său. Carmelitul heterodox apără o poziție radical hedonistă afirmând că viața este în suficientă măsură o vale a plângerii pentru a mai fi nevoie să adăugăm ceva negativității. în fapt, spectacolul lumii în acele vremuri sumbre este edificator pentru pertinența unei asemenea teze
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care opune, clasic, Porticul Grădinii. Ca perfect discipol al lui Epicur, Hedon afirmă că el se identifică cu plăcerea și cu binele suveran. în ochii săi, viața fericită comportă minimum de tristețe și maximum de voluptate. Pentru moment, nimic foarte heterodox... Acolo unde Hedon tranșează în privința ideii larg împărtașite în legătură cu epicurismul este pasajul în care mai mult, mai clar și mai bine decât Lorenzo Valla, el afirmă că cei mai mari epicurieni sunt creștinii care duc o viață de sfinți - și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el, pe scenă, cu zbiri și cu ucigași plătiți aflați în slujba sa. Un om de teatru - altul - va sintetiza mai târziu: A învinge fără pericol înseamnă a triumfa fără glorie... IX EUDOXIU și „obiectul dorinței pentru toți” -1Un discipol heterodox al lui Platon. Unii își imaginează că Philebos al lui Platon îl ascunde nu atât pe Aristip din Cirene și tezele cirenaice, cât pe Eudoxiu din Cnidos î395-343?/408-356 î. Hr.) și opțiunile lui hedoniste. Dovezile care să permită identificarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
expuneri ample: câteva rânduri în Metafizica îB.1. 996. A.29), și tot cam atât în Retorica îI.1. 1370. A. 1372. B). în schimb, el dă în Etica nicomahică destule detalii pentru a ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în definitiv destul de simple, seci și fără nicio dezvoltare. Posteritatea a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxiu. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
i-au silit pe marcioniți să se retragă În zonele rurale. În secolul al V-lea, Theodoret din Cyr a convertit la ortodoxie opt sate de marcioniți aflate În dioceza sa. Pe la anul 140, alt creștin care se va dovedi heterodox - un gnostic de data aceasta -, Valentin, pleca din Alexandria la Roma. Tertulian Îl prezintă drept un concurent eșuat pentru Sfîntul Scaun, ceea ce nu se poate referi decît la succesiunea Episcopului Pius, În 143. A stat la Roma pînă la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
căreia Îi căzuse victimă, Vasile refuză să retracteze și este ars pe rug. În 1167 mai existau Încă biserici bogomile influente la Constantinopol, precum și În teritoriul pe care izvoarele italiene Îl denumesc Sclavonia - probabil Bosnia de pe coasta dalmată, unde creștinii heterodocși, a căror existență e menționată pentru prima oară În 1199, aveau să ajungă să Întemeieze, treizeci de ani mai tîrziu, o biserică puternică. Din păcate, doctrina lor ne este cunoscută numai din surse tîrzii (din secolele XIV-XV), care Îi atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
puțin timp după moartea sa, Sfântul Ioan Hrisostom a fost privit atât de ortodocși cât și de catolici nu numai ca un predicator și exeget remarcabil, ci și ca o voce autoritară în probleme de credință. Atât ortodocșii cât și heterodocșii au vrut să și-l adjudece, începând de la Pelagius, la doar opt ani după moartea sa. Totuși, în nici un caz, în opera lui, nu s-a găsit nimic împotriva adevăratei credințe și, de aceea, Biserica, la Consiliul din Calcedon, în
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
fuseseră precauți în privința discutării doctrinelor și practicii Bisericii. Mulți umaniști au urmat cariere ecleziastice sau au găsit alte ocupații în cadrul Bisericii și în cuprinsul secolului al XV-lea Biserică a devenit treptat mai hotărâtă în combaterea argumentelor considerate a fi heterodoxe. Executarea pentru erezie în 1417 a reformatorului boemian Jan Hus și a adeptului sau Jerome din Praga pare să fi avut un impact puternic asupra umaniștilor italieni, dacă luăm în considerare numărul mare de copii care s-au păstrat în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
se confundă cu lumea care nu a avut niciodată un început și nu va avea niciodată sfârșit; cu natura eternă". 22 Pentru Lillio Tifernate's edition (Vat. lat. 180-185), vezi Jaitner-Hahner (1993, 1, p. 365). 23 Despre eternalism și gândirea heterodoxa, vezi numeroase indicații în Davidson (1992). Despre Bruno care explică în Expulsion of the Triumphant Beast că lumea este "infinit de bătrână", vezi Rowland (2008, p. 165), si Blum (1999). Despre conceptul conex de infinitate, vezi Zellini (2004, pp. 77-88
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de la normă. Nu numai chiliasmul discutat anterior, ci și un alt curent esoteric joacă un rol semnificativ în rotunjirea dialecticii blakeene. În acest sens, Stephen Gurney remarcă: "avem motive întemeiate să-l privim pe Blake drept parte a unei tradiții heterodoxe, dar persistente a misticismului occidental, care s-a menținut constant la periferia creștinismului instituțional" (1993, pp. 26-27). Tradiția respectivă se numește gnosticism, iar originile acestuia trebuie căutate în primele două secole p.Chr. Harold Bloom arată că, în măsura în care Blake poate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a fost continuată de fiul său, Harmonios: după cum spune Efrem, Bardesan ascundea „sub dulceață amarul veninului său”, adică sub frumusețea cîntării gîndul său eretic. Astfel de imnuri erau probabil citite în Siria încă în vremea lui Efrem, deși conținutul lor heterodox nu era întotdeauna înțeles cum trebuie de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri creștine (care au fost apoi distruse rînd pe rînd, fiind înlocuite cu alte imnuri, în general anonime) le amintim pe cel ce începe cu versul „Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al ființei umane se află în concordanță și cu percepția vechilor greci care considerau omul ca ființă rațională, ca măsură a tuturor lucrurilor, într-o lume cârmuită de rațiune 24. 5. Am așezat la baza dezbaterii despre bani, principiile modului heterodox de a privi economia 25. Considerăm că "starea normală a economiei și a piețelor este dezechilibrul". Prin aceasta neînțelegând dezechilibrul decât ca o stare permanentă de mișcare și căutare a noi dimensiuni ale existenței în care se află orice sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
este prețul pe care omul îl plătește în calitatea sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Am putea spune că și natura perfectă în imperfecțiunea sa, sau că perfecțiunea este dată de o sumă de imperfecțiuni. Un alt principiu heterodox este acela că "unitatea de analiză este economia în ansamblu"28. Pe tot parcursul lucrării ne vom situa în această paradigmă, dezbaterea fiind valabilă numai pentru un asemenea sistem economic, chiar dacă uneori am luat în discuție și nivelul mondoeconomic și
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Ioan Cuza" din Iași, Iași, 2007. Țuțea, P., Omul - Tratat de antropologie creștină: Problemele sau Cartea întrebărilor, Editura Timpul, Iași, 1992. Văcărel, I., Relații financiare internaționale, Editura Academiei Române, București, 1995. Voinea, L., Sfârșitul economiei iluziei. Criză și anticriză, o abordare heterodoxă, Editura Publica, București, 2009. Wallerstein, I., Sistemul mondial modern, Editura Meridiane, București, 1992. Weber, M., Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993. Weber, M., Introducere la sociologia religiilor, Editura Institutul European, Iași, 2001. Weber, M., Omul de știință
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de monedă, ceea ce a condus la obsolescența monetarismului neoliberal. Dl. Chirițescu se recomandă ca libertarian, dar unul care acceptă intervenționismul statal de tip keynesist și unele idei marxiste. Destul de ciudat, dar specific pentru realitățile actuale, ce te obligă să fii heterodox, doctrinele pure fiind de domeniul trecutului, ca și politicile economice, inspirate de primele și devenite mixturi ale diferitelor ingrediente doctrinare, combinații de dorit cât mai inteligente și cât mai bine adaptate fiecărei specificități spațio-temporare. Autorul are convingeri ferme, care-l
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
24 "Anaxagoras a spus pentru prima dată că NÜS, adică rațiunea, cârmuiește lumea", Fr. Engels, Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință, Editura PCR, București,1945, p. 11. 25 Vezi și Liviu Voinea, Sfârșitul economiei iluziei. Criză și anticriză. O abordare heterodoxă, Editura Publica, București, 2009, p. 21. 26 Idem. 27 Ibidem 28 Ibidem 29 Liviu Voinea, op. cit., p. 21. 30 Ibidem 31 Thierry de Montbrial, Acțiunea și sistemul lumii, Editura Expert, București, 2003, p. 184. 32 Anthony Giddens, Sociologie, Editura ALL
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
științei economice spre om și nevoile sale". Vezi și Ioan T. Bari, "Tratat de economie politică globală", Editura Economică, București, 2010, p. 28. 958 Daniel Dăianu, în prefața lucrării lui Liviu Voinea, Sfârșitul economiei iluziei. Criză și anticriză, o abordare heterodoxă, Editura Publica, București, 2009, p. 12. 959 "Un element esențial al doctrinelor "neortodoxe" avansat atât de către socialiști, cât și de către toți intervenționiști, este afirmația că recurența depresiunilor ar fi un fenomen inerent însăși funcționării economiei de piață. Dar, în vreme ce socialiștii
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
producției - dispare sub un context de ocazie. O școală filosofică ține de anumite condiții particulare: un inițiator, un fondator, un loc, un oraș, o sensibilitate, niște epigoni, niște dușmani, niște adversari, un corpus, discipoli, adepți credincioși sau necredincioși, ortodocși sau heterodocși, niște exerciții spirituale etc. Textul trimite la acele momente care o fac posibilă. Când citatul constă într-o frază, el nesocotește contextul și o așază într-o perspectivă nouă, menită să genereze contradicții, neînțelegeri, trădări și alte distorsiuni păgubitoare. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aflați în slujba sa. Un om de teatru - altul - va sintetiza mai târziu: A învinge fără pericol înseamnă a triumfa fără glorie... IXtc "IX" EUDOXOS și „obiectul dorinței pentru toți”tc "EUDOXOS și „obiectul dorinței pentru toți”" 1 Un discipol heterodox al lui Platon. Unii își imaginează că Philebos al lui Platon îl ascunde nu atât pe Aristip din Cirene și tezele cirenaice, cât pe Eudoxos din Cnidos (395-343/408-356 î.Hr.) și opțiunile lui hedoniste. Dovezile care să permită identificarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]