129 matches
-
care opune, clasic, Porticul Grădinii. Ca perfect discipol al lui Epicur, Hedon afirmă că el se identifică cu plăcerea și cu binele suveran. în ochii săi, viața fericită comportă minimum de tristețe și maximum de voluptate. Pentru moment, nimic foarte heterodox... Acolo unde Hedon tranșează în privința ideii larg împărtașite în legătură cu epicurismul este pasajul în care mai mult, mai clar și mai bine decât Lorenzo Valla, el afirmă că cei mai mari epicurieni sunt creștinii care duc o viață de sfinți - și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el, pe scenă, cu zbiri și cu ucigași plătiți aflați în slujba sa. Un om de teatru - altul - va sintetiza mai târziu: A învinge fără pericol înseamnă a triumfa fără glorie... IX EUDOXIU și „obiectul dorinței pentru toți” -1Un discipol heterodox al lui Platon. Unii își imaginează că Philebos al lui Platon îl ascunde nu atât pe Aristip din Cirene și tezele cirenaice, cât pe Eudoxiu din Cnidos î395-343?/408-356 î. Hr.) și opțiunile lui hedoniste. Dovezile care să permită identificarea cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
expuneri ample: câteva rânduri în Metafizica îB.1. 996. A.29), și tot cam atât în Retorica îI.1. 1370. A. 1372. B). în schimb, el dă în Etica nicomahică destule detalii pentru a ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în definitiv destul de simple, seci și fără nicio dezvoltare. Posteritatea a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxiu. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
culeg din grădina mea, chiar dacă n-am nimerit totdeauna florile cele mai cuviincioase.” Într-adevăr, întreaga sa operă e traversată de spirit religios creștin. Dar nu neapărat în expresie canonică. Din punct de vedere teologic, literatura lui G. e tot atât de heterodoxă pe cât este din punct de vedere literar de eteroclită. Proza scurtă însumează narațiuni și articole, însă granițele dintre specii sunt, la autorul Bisericuței din Răzoare, cu totul fluide. Scrierile clasabile sub genericul „articole” includ, dacă nu sunt (integral sau în
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
a fost continuată de fiul său, Harmonios: după cum spune Efrem, Bardesan ascundea „sub dulceață amarul veninului său”, adică sub frumusețea cîntării gîndul său eretic. Astfel de imnuri erau probabil citite în Siria încă în vremea lui Efrem, deși conținutul lor heterodox nu era întotdeauna înțeles cum trebuie de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri creștine (care au fost apoi distruse rînd pe rînd, fiind înlocuite cu alte imnuri, în general anonime) le amintim pe cel ce începe cu versul „Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era Iovan Brancovici) și nepoată a Miliței, s-a însurat și Petru Rareș (el mai fusese căsătorit o dată cu o anume Maria) și din această însoțire se vor naște viitorii Domni (Iliaș, ilustru mai ales ca renegat, și Ștefan, prigonitor al heterodocșilor) și soții de Domni (Chiajna, teribila Doamnă a lui Mircea Ciobanul al țării Românești, Anca măritată cu Vlad înecatul și Ruxandra, căsătorită în cele din urmă cu Alexandru Lăpușneanu). Pe măsură ce deceniile se scurg, enclavele alogene (dorite, unele, cu insistență - căci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scăpat teferi după slalomul uriaș printre zecile de examene ale celor patru ani - unele materii având un tarif fix de trecere -, studenții la Teologie preferă o urgentă „reorientare profesională”, când nu se angajează la vânătoarea de burse în universitățile apusene („heterodoxe”, se înțelege). Nu vă așteptați ca vreunul să sufle o vorbă despre această gravă stare de lucruri și nici ca visul unei Academii de excelență să devină realitate înainte ca o mulțime de „doctori” în teologie să fie retrogradați la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ascunde în faimoasele sale „tratate practice”, veritabile bijuterii ale gândirii ascetice de inspirație biblică, iar nu în speculațiile cosmologice de inspirație origenistă, care compun Kephalaia gnostica. Acestea sunt „doar o tentativă (discutabilă adeseori) de a contrapune o gnoză ortodoxă gnozei heterodoxe, o încercare cifrată de a umple, cu mijloacele intelectuale și specifice ale epocii, spațiul dintre asceza «practică» și mistica «teologică». Ele și numai ele în ansamblul corpusului evagrian sunt într-adevăr o operă de speculație intelectuală, dar privată, asupra unui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sunt al dracului de forțat. Noroc chior. — N-aș zice, spuse el. Opoziția însăși e un fel de zungzwang în care relația care s-a stabilit între regi nu mai poate fi modificată. Există o astfel de situație, ca opoziția heterodoxă. În poziții compuse se mai numesc și studii conjugate ale pătratelor. Înțelegi... Mi-am astupat urechile cu mâinile. Martin continua să vorbească, ursuz, supărat, cu fața aprinsă. Nu știu dacă această nouă și ciudată voce a mea a avut vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
știm, nu afirmă decît ceva la fel de „simplu” : motivația primă a Omului este interesul său egoist, pe care acesta se străduiește permanent să-l gestioneze în mod rațional, maximizîndu-și avantajele. Doar că cele două viziuni au consecințe fundamental opuse. Din perspectiva heterodoxă a recunoașterii, „oamenii nu ne mai apar doar și în primul rînd ca ființe ale trebuinței, precum animalele ; acestea devin propriu-zis umane doar în registrul dorinței, iar această dorință este în primul rînd dorința de a fi recunoscut, dorința de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
parte, nu în ebraică sau aramaică, ci în traduceri în diferite limbi (Sacchi 1981, 1989) - și de scrierile grupului de la Qumran, stabilit în apropiere de țărmul nord-occidental al Mării Moarte (Soggin 1995). Este vorba de texte care înfățișează un iudaism heterodox, dacă îl evaluăm după criteriile iudaimsului rabinic din secolul al II-lea d.C. După excluderea grupurilor care mai târziu vor fi definite „sectare”, credința lui Israel va fi deja, cu puține, dar importante variante (de exemplu, existența templului din Ierusalim
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
III-lea î.C. În ambele cazuri este evident că luăm cunoștință de conexiunea dintre sărbătoarea alianței și cea a săptămânilor. Pe măsură ce se înaintează în epoca post-exilică, numărul acestor mărturii tinde să crească, chiar dacă, la început, doar în sânul iudaismului heterodox. În Cartea Jubileelor (datată probabil în secolul al II-lea î.C. pe baza unor fragmente descoperite în prima grotă de la Qumran; textul complet s-a păstrat doar în limba etiopiană antică; Sacchi 1981, pp. 179 ș.u.) 6,21
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
García/Martone 1996, pp. 73 ș.u.) să se fi desfășurat în contextul acestei celebrări. Și Targumul, în 2Cr 15,10 citea „sărbătoarea săptămânilor” în loc de „luna a treia”. S-ar părea deci că această combinare s-a concretizat în iudaismul heterodox, în timp ce iudaismul ortodox nu a luat în considerare aceste date. e) Prin acest procedeu sărbătoarea săptămânilor este inclusă și ea în contextul istoriei sacre din care lipsea la început după cum putem observa prin comparație cu celelalte două sărbători de pelerinaj
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lent decât în cazul altor solemnități: conform celor notate anterior (cf. 11.1.f și 11.2.e), sărbătoarea e atestată doar indirect în două fragmente biblice și nu apare nicăieri în cărțile deuterocanonice, fiind acceptată numai în mediul iudaic heterodox (Cartea Jubileelor și probabil la Qumran). Abia spre începutul perioadei populare a reușit să-și facă loc în templu și sinagogă. Cel puțin ipotetic, acest lucru era posibil doar după eliminarea acelor idei de origine cananeeană ce constituiau un scandal
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Această distincție (morală etici) se impune din momentul în care constatăm cât de desuetă și de amăgitoare este abundența bunelor intenții. Din momentul în care nu mai putem nega sau denega, totodată, forța coezivă / agregativă a practicilor și a ideilor heterodoxe; ciudată și îngrijorătoare, dar nu mai puțin prezentă în viața obișnuită. Tocmai această (re)emergență a paradoxului trimite la o heterodoxie îndrăzneață. Nesupunerea gândirii în acord cu o trăire nesupusă, vita ipse, viața însăși, sursă a tuturor generozităților reînnoite care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
simplu, indiciile cele mai sigure ale unei culturi în gestație? Modulările actuale ale acestei ebrietas antropologice, ale acestei beții care sfredelește în mod regulat corpul social. Răsturnând construcțiile doctrinare sau normative cele mai stabile. Propunând moravuri alternative, moduri de gândire heterodoxe. Pe scurt, posturi corporale și intelectuale care mărturisesc o nouă împărțire a cărților societală. Semnalez că aici este vorba de o constantă pe care o regăsim în toate culturile. Arhetipul trișorului, a cărui funcție constă tocmai în a aduce o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
numitele "collegiants"52. Acestea privilegiau o interpretare teologică non-dogmatică, un cult non-ierarhic. Membrii lor formau "conventicules", deveneau "creștini fără Biserică" și, dincolo de doctrine, puneau accentul pe dimensiunea emoțională a religiei. Urmând acest model și trecând peste constrângerile normative, Spinoza devine heterodoxul pe care îl cunoaștem. Heterodoxie a cărei influență ulterioară asupra gândirii nu este deloc de neglijat. Din punctul său de vedere, în cartea La morale de Spinoza, sociologul René Warms arată importanța simpatiei pentru emoțiile umane la Spinoza, aceea a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de lampă, („Un căscat în amurg“, „Chronique villageoise“, „Danțul pe frînghie“, „Zvonuri“, „Ev“ dar mai ales „Cravata de cînepă“), extravagant-antiliterara „Aliluia...“, o oarecare amprentă suprarealistă în nuvelele din Paradisul suspinelor nu atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă pasul” decisiv către forme cu adevărat radicale de modernitate. S-a vorbit, cu temei, despre o angoasă expresionistă care ar circula prin venele acestui tip de proză poetizantă, cu precizarea că expresionismul nu a fost asimilat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mutant” al culturii Decadenței. Nu-i mai puțin adevărat că nici Vinea, nici Arghezi, și cu atît mai puțin „frondeurii” Adrian Maniu sau Emil Isac, nu au rezistat prea mult timp pe aliniamente radicale, repliindu-se pe coordonatele unui modernism heterodox, reconciliat cu tradiția. Jocul de măști al identităților scripturale, curent la avangardiști, apare și la Ion Vinea. Poemul în proză „Preumblare“ din Contimporanul, an II, nr.1, 6 ianuarie 1923 - una dintre piesele de rezistență ale autorului (semnată „camuflat” Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
paradigmei sau doxei, după care duc o existență secundă, pâlpâind permanent în spațiul secundarului până la momentul următoarei izbucniri. Fenomenul s-a radicalizat pe măsură ce ne apropiem de momentul vorbirii, 2005, în sensul că elementele de noutate au devenit tot mai virulent heterodoxe în raport cu canonul de care se despărțeau. Așa au apărut postmodernismele radicale de care ai amintit precum versiunile cele mai radicale ale feminismului și ale tuturor celorlalte curente apărute de multe ori ca fenomene necesare, chiar vitale, de spargere a dogmelor
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
acum unul afirmativ : da, poate exista un mod de gîndire economic. Există patru căi întru cunoaștere : cea religioasă, cea filosofică, cea științifică și cea artistică. Unii urmează cu strășnicie doar una dintre ele (ortodocșii), alții merg pe mai multe cărări (heterodocșii). Important este să fim pe cale și să mergem : ea se așterne sub pașii noștri. Acestea patru sunt și moduri autentice, originare și originale de gîndire. Mă gîndeam că cel economic ar putea fi un submod al celui științific, dar el
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
greu de înțeles cînd e vorba despre niște liberali care, prin definiție, ar trebui să fie mai concesivi și mai puțin încrîncenați, mai deschiși către dialog. Stilul lor este unul opac, specializat în exces. Eu sunt mai curind o vulpe heterodoxă, deși, cu vîrsta, credințele și ideile s-au așezat într-un anumit sistem, dar e unul deschis. Nu mă pot ghemui ca un arici, închide deci, și știu că nici nu-l pot ataca fără să mă înțep. Dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
failibilă, adică rețeta Economiei duce și nu duce la lucrul bine făcut. Nu este, altfel spus, vorba despre o soluție absolută, lucrul bine făcut fiind înțeles ca atare în contexte bine configurate. „Bine făcut” are pentru lucrurile economice un sens heterodox și rațional, și de fabricație, și de creație, și eficient, și etic, și util, și estetic. Orice reducere de sens ne duce în modele deviate de economie. Distinctivitatea Economiei ține și de teorie (cunoaștere) și de acțiune (producere); conceptele economice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se armonizeze cu substanța altor niveluri de înțelegere. În opinia mea, un alt tip de cogniție poate să răspundă acestor provocări, și anume cogniția contextuală. Principala caracteristică a acestei căi cognitive este natura sa integrativă de sensuri și semnificații, vocația heterodoxă în privința perspectivelor și neutralitatea metodologică. Punctul forte al cogniției contextuale este asigurat de faptul că ea stă la baza ordinii spontane, este măsura echilibrată a interacțiunii dintre a face și a avea, a vrea și a putea. Cogniția contextuală reface
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
salvată de suprabombardarea prin canalele de comunicație cu informația de tip puzzle. Sistemul acționează ca o invitație adresată minții umane de a-și depăși reflexul condiționat al simplificării ca singura formulă de înțelegere, de generare a cunoașterii. Abordarea holistă și heterodoxă devine posibilă după ce știința s-a eliberat de controlul aserțiunilor de către mecanismul inflexibil al logicii aristotelice, unde gradele de adevăr nu erau considerate ca folositoare, ca și când devenirea (aproximarea întregului prin procesul de creștere) este interzisă. Or, ariile de semnificații indecise
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]