46 matches
-
obligatoriu în intersecția teoriilor dezvoltării cognitive. Practic, ea nu poate fi ocolită, fiind principalul element de raportare și referință. După Piaget, concordantă cu direcția generală a evoluției cognitive, este și judecata morală a copilului. Într-o primă fază aceasta este heteronomă (preia norme, reguli, interdicții, valori etc.) din anturajul imediat, fiind neselectivă, nesituativă, rigidă și vizând doar fapta, nu și motivația. Apoi ea devine autonomă, prin interiorizarea și implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. Distincția heteronom-autonom în judecata moralăă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
o anumită măsură, relativ spontan și autonom, și mai ales cînd pornește de jos, chiar din rîndul cetățenilor și urmărește să-i influențeze pe cei care dețin puterea politică. Trebuie să fie numit, însă, mobilizare, atunci cînd este indus și heteronom, cînd reflectă intenția celor care dețin puterea politică de a-și asigura și de a ține sub control, prin instrumentele pe care le au la dispoziție, consensul și susținerea. Totuși, trebuie să adăugăm imediat că, în sens tehnic, mobilizarea socială
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
asistăm la slăbirea puterii democrației asupra ei înseși, pe de alta, la întărirea voinței de însușire de către societate și de către indivizi a regulilor pe care este fundamentată acțiunea lor. Nu e vorba de „moartea valorilor”, ci de prăbușirea regulilor morale heteronome și, corelativ, individualizarea raporturilor cu sfera eticului. Societatea hiperindividualistă nu se reduce la cultul obsesiv al plăcerilor private, ea este și aceea în care este de datoria individului să decidă ce trebuie să facă, stabilind regulile propriei conduite. Consens în jurul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
asociate cu aceste două medii fiind albastrul Închis al cerului de noapte și galbenul strălucitor al luminii de zi. Albastrul Închis este, de aceea, culoarea liniștii și a pasivității, galbenul strălucitor fiind culoarea speranței și a activității. Acestea sunt culori „heteronome―, culori care controlează fiziologic și psihologic activitatea. Fiecărei culori Îi sunt asociate anumite caracteristici specifice, a căror manifestare este interpretată În corelație cu a celorlalte. Patru culori sunt considerate fundamentale și patru secundare. Deși ele au nume comune (roșu, verde
Polarităţile arhitecturi by Daniel Nicolae Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92987]
-
rapide și-a interiorizat valori și norme. pe care societatea i le-a inculcat în copilărie, se conduce după propria lor conștiință. Alt tip de sportiv ar fi caracteristic pentru civilizația capitalistă a secolului al XIX-lea; sportivul devine individul heteronom, care se conduce după ideea care crede că și-o fac alții despre el. Un sportiv, o persoană cu anumite disponibilități fizice, își construiește idealul fericirii pornind de la imaginea sa de virtual învingător într-o competiție, cu doi sau mai
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
al scopurilor" pe care Kant îl întrezărea, optimist, în mijlocul dezolantei lumi a fenomenelor, spre adoptarea de către subiect a maximelor având capacitatea de a fi universalizate, acționând astfel autonom, din convingere, din conștiința datoriei pe care o are față de societate, nu heteronom, adică supunându-se involuntar unor reguli de teama repercursiunilor cauzate de nerespectarea lor. Împotriva intelectului și a lumii fenomenale de care acesta depinde, rațiunea proclama libertatea subiectului și desprinderea acestuia din fluxul cauzalității fenomenologice prin intermediul moralității care eliberează și înnobilează
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
de vedere al disciplinei, există patru stadii ale evoluției individului: • Stadiul puterii. Elevii aflați în acest stadiu au un comportament tipic recalcitrant; adesea refuză să urmeze indicațiile și sunt sfidători, solicitând foarte multă atenție din partea profesorului. Ei posedă o moralitate heteronomă (adică au doar câteva reguli, în rest urmând regulile altora). Cei mai mulți copii depășesc acest stadiu la vârsta de 4-5 ani, dar și alții (mai în vârstă) "funcționează" încă la acest nivel. Acest stadiu se sprijină pe dezechilibrul puterii dintre copil
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
utilitatea un înlocuitor al valorii? Consider relevantă acesta întrebare, precum și multe altele care privesc elemente fundamentale ale vieții noastre fără de care dispariția noastră este iminentă: prietenia, dragostea, adevărul, binele, compasiunea, dreptatea. Acestea exprimă valori intrinseci; a le impune o natură heteronomă echivalează cu anihilarea lor. (În momentul în care te întrebi dacă o prietenie este folositoare o ucizi.) O persoană sau o societate pentru care utilitatea este masură vieții este una fundamental lipsită de iubire, de compasiune, prietenie, golită de adevăr
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
192). În schema lui Levinas, subiectivitatea este constituită prin, și ca, o relație etică. Efectul abordării lui Levinas este că reanalizează noțiunile de subiectivitate și responsabilitate în lumina unei etici a celuilalt, sau a alterității. "Etica redefinește subiectivitatea ca ... responsabilitate heteronomă" (Levinas, citat în Campbell 1994: 463, 1998a: 176). Astfel ia naștere o noțiune a eticii ce se abate de la principiul kantian al generalizării și simetriei ce poate fi găsit în teoria critică. În loc să înceapă de la Sine pentru ca apoi să generalizeze
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
viziunea lui Kant, imaginația este o "schemă" cu "funcție structurală" (transcedentală) care particularizează "formele universale", categoriile. În antropologie, imaginația este "o condiție a experienței elementare" care dezvăluie țesătura evenimentelor umanității. 4 Ca produs al imaginației, imaginea este duală, autonomă și heteronomă, în același timp; înțeleasă ca "reprezentare", "reproducere", "reflectare", imaginea își întemeiază propria existență pe alteritatea obiectualului înstăpânit. Plecând de la această conceptualizare a realului, s-a stabilit o tipologie filosofică a imaginii 5: 1. Imaginea-copie caută sensul absolut, născut din dialectica
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întreținere, de corectare, etc. La acestea putem adăuga și ”funcția auxologică - de dezvoltarea fizică și psihică, funcția conativă - de împlinire a unor nevoi de mișcare și funcția integrativ socială” MIHAI EPURAN op.cit. (2005) ”Plastia” corporală MIHAI EPURAN (ibidem), de sorginte heteronomă sau autonomă (n.n.), rezultată prin modelarea sau remodelarea corpului uman, prin optimizarea marilor funcțiuni sistemice și organice, prin conotațiile sale de natură psihică, cu vechime milenară. Mens sana in corpore sano, devine astfel, un domeniu fundamental al activităților umane, în
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
motrică, de optimizare și dezvoltare a capacității motrice, este una din problematicile mai puțin abordate, din punct de vedere didactic, în relația antrenor-sportiv. Așa cum am mai subliniat, rareori se întâlnește termenul de didactică în antrenamentul sportiv, privit ca un proces heteronom, cu valențe instructiv-educative. Încadrarea antrenorului, în profilul profesional al unui pedagog, nu se regăsește în majoritatea studiilor sau lucrărilor referitoare la Teoria și metodica antrenamentului sportiv. Calitățile de ordin pedagogic sau, prin extensie, cele de cercetător, ale unui antrenor, sunt
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență și să dobândească un destin istoric. În sfârșit, clădit pe baze documentare solide, modelul lexical al lui M. echilibrează raportul de forțe dintre vocația autonomă și cea heteronomă a literaturii - obiect al unui contencios milenar. Căci literatura reprezintă un „în-sine” care întotdeauna a dispus de mijloace ca să se prezinte cititorului drept un „pentru-altul”. Abandonând semnalmentele și constantele, Biografia... urmărește ce s-a petrecut pe verticala istoriei. Cele două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale literaturii. Iar la antipozi, sensul autonom, specific se angajează decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul al XIX-lea are un statut cu totul aparte și pune în cauză pentru prima oară însăși norma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
sau/sau. Se anunță intoleranțele ce vor domina literarul până în ultimele decade ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor legi și al sistemelor impunătoare de gândire absoarbe literatura într-un continuum de valori heteronome, concatenate și de determinisme rigide. În partea opusă termenii sunt la fel de tranșanți: arta pură sau frumosul pur etc. Survine ruptura dintre rațional și poetic. Sâmbure incandescent cu potențial seismic al stratului specific, periclitând periodic stabilitatea rețelei de sensuri a matricei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
joc dublu pe cele două planuri principale de referință: specificul și heteronomia. Sub presiunile contextuale enorme ale epistemei contemporane, polarizarea opune formalismul agresiv de o parte, ideologizarea ofensivă de cealaltă. Din motive explicabile, teoreticianul se ocupă cu predilecție de polul heteronom. Înstrăinarea totală a literaturii de menirea ei - în special în versiunea doctrinară autointitulată estetică marxistă - fusese anterior marcată de tabuuri. Autorul profită de dispariția cenzurii ca să încerce prima tratare sistematică și de anvergură a chestiunii. Demonstrația urmează două direcții esențiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
aceeași zi începe, prin intrarea în existență a Republicii Populare România (RPR), ultima etapă a cuceririi puterii, aceea a unui "regim monolitic", integral comunist (King: 1980, 47-51). Chalmers Johnson propune o tipologie dihotomică a regimurilor comuniste, în funcție de modalitatea autonomă sau heteronomă prin care acestea ajung la putere. Partidele comuniste care se instalează la guvernare prin forțe proprii și care beneficiază totodată și de o anumită susținere populară "se găsesc, într-un fel, prinse în capcana propriei popularități", confruntându-se, pe cale de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
diverselor probleme. În ceea ce privește etică, aceast] situație este cât se poate de clar]. Unii gânditori evrei susțin c] etică evreiasc] este autonom], în sensul kantian al cuvântului, alții spun c] ea este, a fost și ar trebui s] r]mân] absolut heteronom] (vezi capitolul 14, „Etică lui Kant”). Diverși gânditori consider] c] orice abordare posibil] a relației dintre etic] și halaha reprezint] poziția autoritar] a tradiției iudaice. Mai concret, exist] rabini care se consider] experți în legea și etică iudaic] și care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
logic-formal sau judicativ). Dar pentru că în structura lui, ceea ce este formal (relația S P) rezistă "logic" prin conținutul (interpretarea, "valoarea") celor două poziții (S și P), cerut, se pare, el însuși de formă (acest principiu semnificând întotdeauna o relație determinată heteronom, P nefiind S, neavând aici de-a face, așadar, cu o tautologie), enunțul în cauză, chiar luat drept principiu formal, semnifică și pe linia unui conținut ("obiect") de gândire, nu doar pe aceea a unei forme; el are, prin urmare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei cele mai generale; iar dintr-o altă perspectivă, libertatea, nemurirea și Dumnezeu. Ceea ce s-a numit "onto-teo-logie", apoi cosmologia, psihologia, teologia "raționale", după criteriul "critic" al lui Kant, sunt, toate, "științe" judicative, căci fiecare are ca scop fundamental descrierea heteronomă a unui obiect (specific), indicarea, prin mijlocirea formei judecății, a atributelor acestuia, a "categoriilor" care îi pot încadra "ființa"; și toate acestea se întemeiază pe enunțul S este P. Micul tratat Despre interpretare (Peri Hermeneias), care face parte, cum știm
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucru în sine". De aceea aplicarea logicii transcendentale în scopul constituirii cunoștinței prin partea sa de analitică este condiționată de experiență. Ca analitică, ea este autonomă, în sensul că poate fi "descrisă" în întreaga sa structură; însă aplicată, ea devine heteronomă, fiindcă este condiționată de experiență; e drept, experiența însăși este condiționată de logica transcendentală, ceea ce însemnă că avem de-a face cu o circularitate a condiționărilor în relația dintre experiență și logica transcendentală kantiană, care va trebui evidențiată ca atare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]