46 matches
-
de autocompătimire și autodistructiv de Hauptweh descris de Thomas Mann și de alții -, iar acest lucru le reduce capacitatea de a trăi democratic. De fapt, regimurile democratice sînt cele mai solicitante dintre toate regimurile politice. Spre deosebire de toate formele de guvernare heteronome, democrația cuprinde proceduri de a ajunge la decizii colective în domeniile societății civile și structurilor de stat, separate instituțional dar cu legături între ele, prin controverse publice neviolente și prin compromisuri vizînd împărțirea puterii, totul prin participarea, cît mai deplină
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
la profet și credinciosul la salvator; dar celui care făcuse din rațiune firul conducător al propriei existențe nu-i mai rămânea, ca singură virtute, decât exercițiul radical al rațiunii. Rațiunea își păstrează luciditatea doar dacă nu se supune nici unui principiu heteronom, ci își dă sieși propria lege și propria formă: puterea rațiunii constă în distrugerea oricărui element substanțial și în faptul de a se erija în propriul său fundament. Exercițiul rațiunii este virtutea unei ascetici mundane ce recunoaște și acceptă caracterul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
orale 2.2.1. Reprezentări și dezvoltare cognitivă Într-o serie de studii clasice (1932, 1978), Jean Piaget analizează modul în care copilul își formează o concepție despre lume, despre judecata morală, despre spațiu și timp. Evoluția gîndirii egocentrice și heteronome (tipică indivizilor foarte tineri) către un tip de reprezentare cooperativă și negociată a regulilor și mai apoi către o anumită autonomie a individului este, în fiecare fază de dezvoltare, asociată tipurilor de relații și de interacțiuni instaurate cu adulții și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
192). În schema lui Levinas, subiectivitatea este constituită prin, și ca, o relație etică. Efectul abordării lui Levinas este că reanalizează noțiunile de subiectivitate și responsabilitate în lumina unei etici a celuilalt, sau a alterității. "Etica redefinește subiectivitatea ca ... responsabilitate heteronomă" (Levinas, citat în Campbell 1994: 463, 1998a: 176). Astfel ia naștere o noțiune a eticii ce se abate de la principiul kantian al generalizării și simetriei ce poate fi găsit în teoria critică. În loc să înceapă de la Sine pentru ca apoi să generalizeze
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
diverselor probleme. În ceea ce privește etică, aceast] situație este cât se poate de clar]. Unii gânditori evrei susțin c] etică evreiasc] este autonom], în sensul kantian al cuvântului, alții spun c] ea este, a fost și ar trebui s] r]mân] absolut heteronom] (vezi capitolul 14, „Etică lui Kant”). Diverși gânditori consider] c] orice abordare posibil] a relației dintre etic] și halaha reprezint] poziția autoritar] a tradiției iudaice. Mai concret, exist] rabini care se consider] experți în legea și etică iudaic] și care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
importantă a situațiilor obiective reprezentate constă, pentru Ingarden, în redarea și arătarea calităților metafizice determinate. Acest lucru este posibil, spune Ingarden, datorită posibilității perceperii calităților metafizice în diferite situații. Calitățile metafizice sunt concretizare și redate prin intermediul obiectivităților reprezentate, fiind ontologic heteronome și pur intenționale fiindcă stimulează prezența lor. Prin intermediul calităților metafizice, opera literară dobândește valoare estetică. Acest lucru nu înseamnă exploatarea operei literare doar din perspectivă estetică, întrucât termeni precum "frumos", "sublim" sau "agreabil", înțeleși ca experiență perceptuală ce oferă plăcere
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o anumită măsură, relativ spontan și autonom, și mai ales cînd pornește de jos, chiar din rîndul cetățenilor și urmărește să-i influențeze pe cei care dețin puterea politică. Trebuie să fie numit, însă, mobilizare, atunci cînd este indus și heteronom, cînd reflectă intenția celor care dețin puterea politică de a-și asigura și de a ține sub control, prin instrumentele pe care le au la dispoziție, consensul și susținerea. Totuși, trebuie să adăugăm imediat că, în sens tehnic, mobilizarea socială
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
logic-formal sau judicativ). Dar pentru că în structura lui, ceea ce este formal (relația S P) rezistă "logic" prin conținutul (interpretarea, "valoarea") celor două poziții (S și P), cerut, se pare, el însuși de formă (acest principiu semnificând întotdeauna o relație determinată heteronom, P nefiind S, neavând aici de-a face, așadar, cu o tautologie), enunțul în cauză, chiar luat drept principiu formal, semnifică și pe linia unui conținut ("obiect") de gândire, nu doar pe aceea a unei forme; el are, prin urmare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei cele mai generale; iar dintr-o altă perspectivă, libertatea, nemurirea și Dumnezeu. Ceea ce s-a numit "onto-teo-logie", apoi cosmologia, psihologia, teologia "raționale", după criteriul "critic" al lui Kant, sunt, toate, "științe" judicative, căci fiecare are ca scop fundamental descrierea heteronomă a unui obiect (specific), indicarea, prin mijlocirea formei judecății, a atributelor acestuia, a "categoriilor" care îi pot încadra "ființa"; și toate acestea se întemeiază pe enunțul S este P. Micul tratat Despre interpretare (Peri Hermeneias), care face parte, cum știm
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucru în sine". De aceea aplicarea logicii transcendentale în scopul constituirii cunoștinței prin partea sa de analitică este condiționată de experiență. Ca analitică, ea este autonomă, în sensul că poate fi "descrisă" în întreaga sa structură; însă aplicată, ea devine heteronomă, fiindcă este condiționată de experiență; e drept, experiența însăși este condiționată de logica transcendentală, ceea ce însemnă că avem de-a face cu o circularitate a condiționărilor în relația dintre experiență și logica transcendentală kantiană, care va trebui evidențiată ca atare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceeași zi începe, prin intrarea în existență a Republicii Populare România (RPR), ultima etapă a cuceririi puterii, aceea a unui "regim monolitic", integral comunist (King: 1980, 47-51). Chalmers Johnson propune o tipologie dihotomică a regimurilor comuniste, în funcție de modalitatea autonomă sau heteronomă prin care acestea ajung la putere. Partidele comuniste care se instalează la guvernare prin forțe proprii și care beneficiază totodată și de o anumită susținere populară "se găsesc, într-un fel, prinse în capcana propriei popularități", confruntându-se, pe cale de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care structura constrânge acțiunea.310 Naționalismul a adus cu el noțiunea abstractă a cetățeniei, înlocuind auto-identificarea cu a fi subiectul unui stat sau al unui prinț. Autorul prezintă trei schimbări epocale ale sistemului internațional, și anume tranziția de la ordinea medievală, heteronomă, feudal-teocratică la sistemul bazat pe suveranitatea dinastică (Augsburg, 1555), cea de-a doua este tranziția de la sistemul Ausburg la sistemul suveranității teritoriale (sistemul westfalic, 1648); cea de-a treia tranziție este către sistemul suveranității naționale (primul sistem post-westfalian). Variațiile privind
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
actorului este o componentă critică a structurii "identităților și intereselor" care variază de-a lungul timpului istoric și care generează schimbări epocale în sistemul internațional. În continuarea celor trei schimbări epocale ale sistemului internațional, și anume tranziția de la ordinea medievală, heteronomă, feudal-teocratică la sistemul bazat pe suveranitatea dinastică (Augsburg, 1555), apoi trecerea la sistemul suveranității teritoriale (sistemul westfalic, 1648) și, ulterior, tranziția către sistemul suveranității naționale (primul sistem post-westfalian), conform teoriei lui Hall, auto-identificarea indivizilor cu umanitatea creează premisele unei alte
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de vedere al disciplinei, există patru stadii ale evoluției individului: • Stadiul puterii. Elevii aflați în acest stadiu au un comportament tipic recalcitrant; adesea refuză să urmeze indicațiile și sunt sfidători, solicitând foarte multă atenție din partea profesorului. Ei posedă o moralitate heteronomă (adică au doar câteva reguli, în rest urmând regulile altora). Cei mai mulți copii depășesc acest stadiu la vârsta de 4-5 ani, dar și alții (mai în vârstă) "funcționează" încă la acest nivel. Acest stadiu se sprijină pe dezechilibrul puterii dintre copil
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
asociate cu aceste două medii fiind albastrul Închis al cerului de noapte și galbenul strălucitor al luminii de zi. Albastrul Închis este, de aceea, culoarea liniștii și a pasivității, galbenul strălucitor fiind culoarea speranței și a activității. Acestea sunt culori „heteronome―, culori care controlează fiziologic și psihologic activitatea. Fiecărei culori Îi sunt asociate anumite caracteristici specifice, a căror manifestare este interpretată În corelație cu a celorlalte. Patru culori sunt considerate fundamentale și patru secundare. Deși ele au nume comune (roșu, verde
Polarităţile arhitecturi by Daniel Nicolae Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92987]
-
și sentimentelor”, este concentric, posesiv, incorporativ, senzitiv, perceptiv. - Verde-albăstrui reprezintă “elasticitatea voinței” și este: concentric, pasiv, defensiv, autonom, reținut, neschimbabil. - Roșu-oranj reprezintă “forța voinței” și este: excentric, activ, autonom, locomotor, competitiv, operativ. - Galben-strălucitor reprezintă “spontaneitatea” și este “excentric” activ, proiectiv, heteronom, expansiv, aspirativ, explorativ. În ceea ce privește culorile auxiliare, specialiștii spun că preferința pentru una din următoarele: gri, negru, maro este considerată ca indicând o atitudine negativă în fața vieții. Din această perspectivă însușirea culorilor de către copil este un aspect important al dezvoltării sale
Caleidoscop by Oana Agheorghiesei, Irina Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93500]
-
dobândit autonomie, aceasta având caracter politic și/sau cultural, mai degrabă decât lingvistic. Sunt și limbi care au avut autonomie, unele având și o literatură, dar au pierdut-o, cum sunt limbile scots, provensală și germana de jos, devenind dialecte heteronome față de limbile engleză, franceză, respectiv germană. Standardizarea limbilor care aveau demult o literatură a început prin standardizarea limbii acesteia, iar normele acestei limbi literare au fost considerate demne de urmat de către toți utilizatorii limbii. Prin urmare, limba standard era limba
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
introdus în studiile despre limbi și dialecte noțiunile de autonomie și heteronomie. Folosind noțiunile lui Kloss și ale lui Haugen, Trudgill definește limba "ausbau" ca o varietate standard autonomă, împreună cu toate acele dialecte nestandard din continuumul dialectal respectiv care sunt heteronome față de acea varietate standard, adică dependente de ea. Trudgill (2004) deosebește limbi "ausbau" elaborate în cadrul formării statelor naționale și limbi "ausbau" elaborate fără un asemenea cadru. În prima categorie există exemple din primul val de formare de asemenea state, precum
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
formării statelor naționale și limbi "ausbau" elaborate fără un asemenea cadru. În prima categorie există exemple din primul val de formare de asemenea state, precum cea a limbii norvegiene după obținerea independenței Norvegiei în 1814, pe baza dialectelor care fuseseră heteronome față de limba daneză, și exemple relativ recente, bunăoară instituirea limbii luxemburgheze ca limbă națională în 1984. Totodată, Trudgill constată un fenomen "ausbau" actual, care n-ar fi național, ci etnolingvistic, existent la minoritățile lingvistice. Cazurile tendințelor de autonomizare sunt relativ
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
Majoritatea speciilor sunt nearipate (aptere), la altele numai masculii au aripi. Aripile, când există, sunt homonome, cu nervația redusă, cele anterioare puțin mai scurte. Capul este prognat, mare, oval, cu clipeu mare și antene moniliforme de lungime medie. Toracele este heteronom, cu protoracele mai mic, mezotoracele fiind segmentul cel mai mare. Picioarele heteronome, tarsele din trei articole. Pe tarsul primei perechi de picioare se află o glandă sericigenă, cu care-și țes culcușul pe pământ. Abdomenul este alcătuit din 10 segmente
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
când există, sunt homonome, cu nervația redusă, cele anterioare puțin mai scurte. Capul este prognat, mare, oval, cu clipeu mare și antene moniliforme de lungime medie. Toracele este heteronom, cu protoracele mai mic, mezotoracele fiind segmentul cel mai mare. Picioarele heteronome, tarsele din trei articole. Pe tarsul primei perechi de picioare se află o glandă sericigenă, cu care-și țes culcușul pe pământ. Abdomenul este alcătuit din 10 segmente, ultimul înzestrat cu o pereche de cerci scurți biarticulați, asimetrici la masculi
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]