43 matches
-
o lume de suspecți instituită de propriul lui delir. Fenomenele de îmbolnăvire ale unei culturi trebuie explicate în principal prin anularea relativei autonomii de care are nevoie orice cultură pentru a fi sănătoasă. Patologia culturii este un caz particular de heteronomie; o societate ajunge să se raporteze la cultură exact cum se raportează oamenii în general la natură: prin intervenții care dereglează definitiv sistemele autonome de feed-back. Pentru orice formă de existență care funcționează pe modele organice, autoreglarea este un principiu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de vedere al valabilității în timp a evaluării diagnostico-prognostice, este evident că valabilitatea cea mai lungă o vom obține în cazul personalităților hiperintegrate, iar cea mai scurtă, în cazul personalităților slab integrate. Dacă introducem în ecuație și legile heterocroniei și heteronomiei, ajungem la concluzia că în sistemul personalității raportul constant/variabil își modifică semnificativ aspectul de-a lungul vieții individului: până la vârsta adultă, predomină variabilul de tip antientropic, susținând procesul dezvoltării; la vârsta adultă, până la limita de 60-65 de ani, predomină
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
pentru cei care doresc doar explicații) numai că pornografia (asumată chiar de LP) precum și alte spuse și face "horrifiques" nu se încadrează aici. 3.3. Ar trebui deci ca jonglând la început cu două cioburi de memorie să mergem dincolo de heteronomia de suprafață (prea ușor de confundat aici cu anomia) și de heteroidiomatizarea vizibilă pentru a ajunge la rădăcini. Iar acolo unde geneza nu ne spune mare lucru, mecanismele (de)generative ale spunerii ne-ar putea duce pe un drum al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Naratori și modelare umană în medievalitatea românească, în spiritul temei cu variațiuni din muzică, variațiuni care adaugă cu fiecare nouă lectură alte și alte căi interpretative ale unor opere ce se deschid mereu diferit cititorului atent. Literatura stă sub semnul heteronomiei, psihologia, sociologia, imagologia dialogând în aceste cărți despre epoci de altădată, când nu scrisul frumos, ci scrisul util, "furat" uneori de intenții expresive definea cultura română. Analiza operei devine un portret complex al spiritului creator, un portret arcimboldian, din mii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
verde din tablourile lui Van Gogh sunt create de creierul nostru, cel al unui animal cu totul special. Cînd percepem mediul înconjurător, îl inventăm, de fapt, noi înșine", explică Heinz von Foester 164, gîndindu-se la cîteva experiențe neurofiziologice: realismul postulează heteronomia celor existente, constructivismul, autonomia lor. Am putea să ne sprijinim pe mai multe lucrări de neurofiziologie care să justifice poziția constructivistă, dar ar însemna să nu ne asumăm pe deplin teza filosofică a constructivismului. Ca atitudine, constructivismul a fost prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și dinamică a transdisciplinarității. De altfel, abor darea lui Lévinas pe linia subiectului poate părea paradoxală, subiectul situîndu-se de partea Eu-lui, adică a lui Același, a Identității, or filosoful francez frizează o etică în întregime axată pe Altul, deci o heteronomie absolută ce descentrează complet subiectul. Simptomatic în acest sens e și faptul că, plecînd de la Descartes, Lévinas îndepărtează de la început Cogito-ul pentru a pune ideea de infinit în locul său. Lévinas a venit în filosofie cu dor de duh, cuvînt pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și problemele aferente lui, fapt pretinzând o interpretare filosofică, morală, sociologică"35. Ultima etapă de creație va fi obiect al cercetării în capitolul al IV-lea, criticul urmărind să surprindă "convenționalitatea manieristă a unui limbaj literar". Acesta va anunța, așadar, "heteronomia metodică a lucrării" pe care o vede ca fiind absolut necesară în înțelegerea literaturii. Metoda e decis modernă și se subsumează structuralismului, tematismului, psihocriticii argumente existând pentru fiecare. De la Roland Barthes la Mihail Bahtin, de la Schoupenhauer la Hegel, comentatorul caută
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
realiza doar pe sine, ca artă, în funcție de obiectivul și efectul urmărit. Opera de artă literară se definește și prin delimitarea literaturii de non-literar. Procesul autonomizării are în vedere, în primul rând, distanțarea de domeniul cultural de orice formă. II.3. Heteronomie / Determinism Autonomia însă este una relativă. Valoarea estetică este totdeauna asociată altor valori, pură nu a fost niciodată, doar dominantă. Pe lângă dominarea esteticului, secolul al XIX-lea reprezintă în același timp și perioada determinismului. Marile sisteme hegelian, marxist, pozitivist - intervin
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
determinismului. Marile sisteme hegelian, marxist, pozitivist - intervin în istoria ideii de literatură, existând încercări de explicare cauzală și deterministă a literaturii. Aceasta a încetat să mai fie specifică, artistică, poetică. Ea își revendică și alte dimensiuni și semnificații extra estetice. Heteronomia asediază specificul literaturii de pe diverse planuri: socio-politic, economic, teoretic, ideologic, dar nu mai puțin moral. Conștiința istorică presupune o schimbare radicală de perspectivă . Literatura nu este numai un obiect artistic, ci și un moment istoric, un document istoric. Are loc
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ele însele, în primul rând). Actele de vorbire asertive creează reguli asertive (practici, habitudini, legi) și societăți hegemonice (autoritate asertivă), actele de vorbire directive produc reguli directive și autoritarism sau chiar totalitarism (autoritate directivă), în timp ce actele de vorbire angajante creează heteronomie, ceea ce echivalează cu așa numitele "consecințe neintenționate" pe care agenții, în procesul socializării lor, le creează: fiecare agent se comportă rațional la nivel individual dar, de multe ori, rezultatele colective produse sunt iraționale. Pe cale de consecință, hegemonia este inevitabilă, sub
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
critica e dependentă de propriile obiecte care ajung să definească semnificația situațională a criticii. Potrivit profesoarei Judith Butler, condamnată să se afle în relație cu altceva decât ea însăși, așa cum susține Foucault, critica pare a fi supusă dispersiei, dependenței și heteronomiei 187. Și aceasta deoarece sarcina criticii nu ar fi aceea de a evalua dacă obiectele sale, respectiv condițiile sociale, practicile culturale, formele de cunoaștere, putere și discurs, corespund normelor unor convenții, ci de a reflecta asupra propriului cadru de evaluare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu toate aporiile ei), modernitatea a dizolvat nu numai de facto, ci și de jure asocierea transcendenței cu noțiunea de putere. Marcel Gauchet făcea observația că, în Europa premodernă, un rege era un concentrat de religie cu față politică, o heteronomie materializată, care iradia din nucleul puterii pînă la cele mai de jos ramificații ale raporturilor din societate. în modernitatea tîrzie, materializarea heteronomiei prin putere dispare, este eliminată din spectacolul public. Pe pragul dintre modernitate și modernitatea tîrzie, totalitarismele europene au
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Gauchet făcea observația că, în Europa premodernă, un rege era un concentrat de religie cu față politică, o heteronomie materializată, care iradia din nucleul puterii pînă la cele mai de jos ramificații ale raporturilor din societate. în modernitatea tîrzie, materializarea heteronomiei prin putere dispare, este eliminată din spectacolul public. Pe pragul dintre modernitate și modernitatea tîrzie, totalitarismele europene au făcut o ultimă încercare de a lega strîns puterea și transcendența. Dar, spre deosebire de societățile premoderne, care făceau din putere un atribut al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
urmări ale intenției globalismului secular: reducerea la minim a rolului public al femeilor, excluderea cu încăpățînare a tuturor stilurilor de viață alternative. Astfel, universalismul poate fi transformat în hegemonia tribală a unei minorități sau a stilului său de viață, în timp ce heteronomia numai că nu dispare. Și mai grav, urmașii Iluminismului s-au arătat capabili să constituie o amenințare reală la adresa liberei manifestări a imaginației și a valorilor emoționale; au persecutat, în trecut și în prezent, sacralitatea și interioritatea în numele pragmatismului utilitarist
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu toate aporiile ei), modernitatea a dizolvat nu numai de facto, ci și de jure asocierea transcendenței cu noțiunea de putere. Marcel Gauchet făcea observația că, în Europa premodernă, un rege era un concentrat de religie cu față politică, o heteronomie materializată, care iradia din nucleul puterii pînă la cele mai de jos ramificații ale raporturilor din societate. în modernitatea tîrzie, materializarea heteronomiei prin putere dispare, este eliminată din spectacolul public. Pe pragul dintre modernitate și modernitatea tîrzie, totalitarismele europene au
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Gauchet făcea observația că, în Europa premodernă, un rege era un concentrat de religie cu față politică, o heteronomie materializată, care iradia din nucleul puterii pînă la cele mai de jos ramificații ale raporturilor din societate. în modernitatea tîrzie, materializarea heteronomiei prin putere dispare, este eliminată din spectacolul public. Pe pragul dintre modernitate și modernitatea tîrzie, totalitarismele europene au făcut o ultimă încercare de a lega strîns puterea și transcendența. Dar, spre deosebire de societățile premoderne, care făceau din putere un atribut al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
parodic al „lunedismului”, atitudine postmodernă de asumare prin delimitare și caricare, ci de o voință integratoare grație căreia Eminescu se întâlnește cu T. S. Eliot, Urmuz stă bine lângă Rilke, iar Valéry și Michaux sunt citați împreună cu marele campion al heteronomiei, Fernando Pessoa. Deschis deopotrivă acumulărilor livrești și realității cotidiene ca material poetic, C. a fost definit, în consecință, drept „cel mai doinașian dintre poeții tinerei generații” (Ștefan Borbély) ori ca o „candoare ce conservă puritatea simțirii în propriul ei exil
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
o limbă este un dialect cu armată și marină militară”, răspândită de către lingvistul american Max Weinreich, fenomenul fiind de fapt mult mai complex. Lingvistul american Einar Haugen (1966) a introdus în studiile despre limbi și dialecte noțiunile de autonomie și heteronomie. Folosind noțiunile lui Kloss și ale lui Haugen, Trudgill definește limba "ausbau" ca o varietate standard autonomă, împreună cu toate acele dialecte nestandard din continuumul dialectal respectiv care sunt heteronome față de acea varietate standard, adică dependente de ea. Trudgill (2004) deosebește
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]